Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

cronica de teatru de mirela nicolae intre noi e totul bine tnb

Tranziţia pe care o trăiesc fostele ţări comuniste pare nesfârşită. Este asemeni unui carusel alcătuit din căluţi sclipitori care aleargă, urcă şi coboară în jurul unui ax fixat de podea. De fapt, căluţii nu aleargă nicăieri, îţi dau această senzaţie dacă închizi ochii şi-ţi imaginezi că pleci din punctul A pentru a ajunge în punctul B.

dorota-maslowska-foto-marcin-nowak

Dorota Masłowska. Foto: Marcin Nowak

Cam aşa este construit excelentul text din piesa tinerei autoare poloneze Dorota Masɫowska: o tranziţie de căluşei care nu se mai sfârşeşte şi aleargă, aleargă spre nicăieri. În spectacolul Între noi e totul bine se vorbeşte despre diferenţele ireconciliabile dintre trei generaţii: bunica (supravieţuitoare a ororilor războiului), fiica acesteia/mama (resemnată şi nostalgică a sistemului comunist) şi fiica mamei/nepoata bunicii (o viitoare consumatoare de succes, un personaj care nu înţelege nimic din ce li s-a întâmplat femeilor din viaţa ei, dar mai ales care este relaţia dintre ele trei şi societatea în care vieţuiesc).

intre noi e totul bine de dorota malowska

Începută cu replici patriotarde şi găunoase, piesa sfârşeşte în derizoriul lamentabil al societăţii de consum în care cele trei personaje feminine devin actori şi spectatori activi. Lor li se adaugă o vecină marginalizată de cei din jur din cauza înfăţişării şi retardului. Lumea personajelor din piesa Dorotei Masɫowska este atinsă de schizofrenie şi paranoia, e o victimă sigură a escrocilor şi ariviştilor, a idioţilor plini de bune intenţii, a falsului mascat de culoare: sunt adolescenţii îmbuibaţi de părinţi, actorii netalentaţi făcuţi vedete peste noapte de pseudojurnalişti, săracii masochişti şi avari, dispuşi la orice fel de compromisuri pentru o „bucată albă de pâine.”

Într-un interviu din 2009, acordat de autoare Suplimentului PlusMinus, cu ocazia premierei mondiale de la Berlin, aceasta mărturisea că ideea piesei i-a venit de la amintirile de război ale bunicii pe care aceasta i le tot repeta în copilărie, amintiri pe care nu le-a înţeles, deci nu le-a asimilat neputând empatiza cu ele. Tot ea adăuga că actuala identitate a tinerilor europeni se manifestă prin comunicarea pe toate canalele posibile. Generaţia tinerei Dorota Masɫowska (autoarea are doar 32 de ani) are un alt mod de a gândi şi relaţiona cu lumea, evită superlativul absolut, fie el pozitiv, fie negativ. Un text cu replici brutale, cu un limbaj frust dar plin de umor irezistibil te ţine legat te scaun două ore fără să-ţi doreşti tradiţionala pauză dintre acte.

imagini intre noi e totul bine

Imagini din spectacol. Sursa foto: Teatrul Național din București

La asta mai pun la socoteală dinamica montare realizată de Radu Afrim într-o scenografie colorată asemeni mallurilor care ne bântuie prin toate cartierele şi oraşele patriei. (Felicitări scenografei  Irina Moscu). Și ce-ar fi un mare spectacol la începutul de stagiune a Teatrului Naţional din Bucureşti „I. L. Caragiale” din București fără actori, protagoniştii Dorina Chiriac, Marius Manole, Liliana Ghiţă şi Natalia Călin? Mai nimic. Inspirat coordonaţi de regizor, toţi patru reuşesc adevărate performanţe actoriceşti pe care merită să le vadă toate generaţiile de iubitori de teatru (şi bunici, şi fete/mame, şi copile/nepoate). Deşi nu sunt critic de teatru, am prezis în urmă cu o săptămână, după vizionarea premierei, că spectacolul va avea un mare succes. Marţi, 29 septembrie am aflat că pentru data de 4 octombrie 2015, biletele erau deja vândute. E o performanţă, indiferent de vremuri ca, după o singură reprezentaţie, vorba-n târg să meargă aşa de repede iar reclama fără fir să funcţioneze.

Spectacolul Ȋntre noi e totul bine se joacă la Sala Pictura a Teatrului Naţional bucureştean şi este sprijinit de Institutul Polonez din Capitală. Dacă aveţi curajul să-l vedeţi, vă asigur că o să conştientizaţi caruselul cu căluţii sclipitori în care trăiţi zilnic. Veţi avea conştienţa să-i aplaudaţi pe cei care au contribuit la redescoperirea lucidităţii personale şi de grup: autoarea, regizorul, actorii, scenografa, tehnicienii, costumierele… De fapt, o să vă aplaudaţi pe voi deoarece, dacă binevoiţi, puteţi înlocui Polonia cu România. Aşa… ca să nu muriţi mai întâi de râs, mai apoi de plâns…

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație

Alte articole de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronică de teatru rtr,dorina chiriac,Dorota Masɫowska,irina moscu,marius manole,mirela nicolae,natalia calin,radu afrim,sala pictura teatrul national,teatrul național bucurești,tranziție

Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE Tranziţia pe care o trăiesc fostele ţări comuniste pare nesfârşită. Este asemeni unui carusel alcătuit din căluţi sclipitori care aleargă, urcă şi coboară în jurul unui ax fixat de podea. De fapt, căluţii nu aleargă nicăieri, îţi dau această senzaţie dacă închizi ochii şi-ţi...