de RALUCA NIȚĂ

giorgio strehler revista teatrala radio

”Teatrul, tocmai pentru că e teatru, chiar şi în timp ce se naşte, este întotdeauna doar un profund act de dragoste, un act uman complex. Un act necondiţionat supus bătăilor inimii. Este un exerciţiu spiritual şi în acelaşi timp fizic, în sensul cel mai complet al cuvântului, un exerciţiu periculos şi dificil care poate exista doar cu condiţia abandonării totale, absolute, a sinelui.”  – Giorgio Strehler

Marele regizor şi om de teatru italian s-a născut la 14 august 1921, lângă Trieste, în nordul Italiei, a intrat la Accademia dei Filodrammatici din Milano spre a deveni actor (după ce crezuse că detestă scena, în faţa căreia se aşeza, în sală, doar ca să se amuze, împreună cu amicii aflaţi la aceeaşi vârstă a adolescenţei, de artificialitatea jocului interpreţilor).

Giorgio Strehler

Giorgio Strehler

A fost luat în armată în timpul războiului şi a luptat câteva luni în Rezistenţă. După ce Italia fascistă a capitulat, a debutat ca regizor în 1943, cu trei piese într-un act de Pirandello, a înfiinţat în 1947, împreună cu Paolo Grassi şi Nina Vinchi, Il Piccolo Teatro (Teatrul Mic) din Milano, primul teatru stabil din capitala industrială a Italiei şi unul dintre primele din această ţară, unde tradiţia commediei dell’arte, foarte puternică încă în secolul trecut, impunea mobilitatea permanentă a trupelor, a pus în scenă peste 250 de spectacole (unele, în mai multe variante), montând mai ales texte de Shakespeare, Goldoni, Cehov şi Brecht. Printre cele mai cunoscute sunt ”Arlechino, slugă la doi stăpâni” (se joacă din 1947 şi este cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului italian), ”Julius Caesar” (1953), ”Furtuna” (1978), ”Livada de vişini” (1955 şi 1974), ”Uriaşii munţilor” (1947, 1966, 1994), ”Opera de trei parale” (1956), ”Viaţa lui Galileo” (1963).

Giorgio Stehler 1957.

Cu Marcello Moretti, primul interpret al lui Arlecchino, servitore di due padroni, 1957

Şi-a adunat gândurile despre teatru, în 1974, într-un volum intitulat – cum altfel? – Pentru un teatru uman” (Per un teatro umano). A iniţiat, fondat şi condus Teatrul Europei (Théâtre de l’Europe), la Paris, iar apoi Uniunea Teatrelor din Europa (UTE).

A fost aproape tot timpul în conflict cu autorităţile municipale milaneze, ajungând să părăsească, timp de un an şi mai bine, conducerea teatrului pe care îl înfiinţase şi îl făcuse unul dintre cele mai celebre şi mai celebrate din lume, din cauza acuzaţiilor de fraudă ce i-au fost aduse.

A fost membru al Senatului Republicii Italiene şi membru al Parlamentului European.

evocare giorgio strehler

Mare Ofiţer şi Cavaler al Marii Cruci a Republicii Italiene, Commandeur de la Légion d’Honneur, Grand Officiel de l’Ordre des Arts et Lettres al Republicii Franceze, a fost distins cu Crucea de merit a fostei Republici Federale a Germaniei, pe lângă o lungă listă de recunoaşteri şi numeroase încununări honoris causa.

Înainte de tragica zi de Crăciun din 1997 pregătea o montare cu opera mozartiană ”Così fan tutte”, după ce pusese în scenă un număr de alte opere, inclusiv la Scala din Milano.

Un atac de cord a întrerupt firul unei vieţi bogate, sensibile şi complexe ca o operă de artă unică.

giorgio_strehlerAstăzi, la două decenii de la disparţia marelui regizor italian, Piccolo Teatro din Milano a organizat un adevărat festival in memoriam intitulat ”Giorgio Strehler. L’umanità del teatro”. Două luni (28 octombrie–24 decembrie 2017) de spectacole, întâlniri, proiecţii video şi expoziţii dedicate artistului originar din Trieste. Patru seri ce poartă numele dramaturgilor iubiţi de Strehler: Cehov, Shakespeare, Brecht şi Goldoni, în care au fost vizionate fragmente din spectacolele sale, mărturii ale actorilor şi colaboratorilor.

Teatrul Strehler a inaugurat şi o expoziţie de fotografii care surprind activitatea şi viaţa fondatorului lui Piccolo Teatro, dar şi afişe sau costume teatrale. De asemenea, a fost realizată şi o instalaţie multimedia în colaborare cu Politecnico din Milano, expusă la RovelloDue Piccolo Spazio Politecnico. Expoziţia se intitulează ”Giorgio Strehler. L’umanità del teatro, 50 anni di spettacoli al Piccolo”.

Până la 2 februarie 2018 poate fi vizitată expoziţia-laborator care poartă numele ”Strehler fra Goldoni e Mozart”, o serie de materiale video care analizează tehnica, munca de cercetare şi construire a personajelor, fotografii, machete şi schiţe de costume şi decor.

Au fost realizate un film documentar: ”Strehler, il mago dei prodigi” de Maurizio Porro (proiectat la Piccolo Teatro Grassi) şi un spectacol intitulat ”Mestro! Memorie di un guitto” de Stefano De Luca prezentat pe scena sălii Piccolo Teatro Sala Melato.

Seria manifestărilor culturale s-a încheiat în seara de 24 decembrie când pe faţada Palatului Reale a fost proiectat filmul ”Strehler legge i Mémories di Carlo Goldoni”.

Giorgio-Strehler. Foto Lelli e Masotti

Giorgio Strehler. Foto: Lelli e Masotti

Indubitabil, în perioada 1947–1997, Strehler a marcat istoria artistică şi umană a teatrului italian.

Personalitate remarcabilă a vieţii culturale europene, obişnuia să spună cu orgoliu: ”Eu aparţin marii rase a fanaticilor, a misticilor şi în acelaşi timp a revoluţionarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâşieri, a marilor extazuri şi fiori şi stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb.”

”Arlecchino, servitore di due padroni” de Carlo Goldoni. Regia: Giorgio Strehler. Data premierei: 24 iunie 1973, Piccolo Teatro di Milano

Corespondenţă de la Roma

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

”Madame Pink” şi o viaţă de câine 

Paola Borboni, ”domnişoara teribilă” a teatrului italian

Când regizorii de film se îndrăgostesc de teatrul liric

Yasmina Reza, o artistă discretă, îndrăgostită de Veneţia

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Evocări

Arhiva rubricii Portrete

Arhiva rubricii Corespondență

costintuchilaEVOCĂRIarlecchino,brecht,cehov,evocări,giorgio strehler,goldoni,Maurizio Porro,Piccolo Teatro din Milano,raluca niță,shakespeare,Strehler fra Goldoni e Mozart,teatru italian
de RALUCA NIȚĂ ”Teatrul, tocmai pentru că e teatru, chiar şi în timp ce se naşte, este întotdeauna doar un profund act de dragoste, un act uman complex. Un act necondiţionat supus bătăilor inimii. Este un exerciţiu spiritual şi în acelaşi timp fizic, în sensul cel mai complet al...