» » 24 ianuarie, ziua în care l-am pierdut pe Dan Mihăescu

24 ianuarie, ziua în care l-am pierdut pe Dan Mihăescu

Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

remember dan mihaescu annie musca

eterne-reveniri-in-luna-lui-ianuar-annie-musca3Azi e 24 Ianuarie și, chiar de-mi trece Milcovul pe lângă casă, trăiesc în taină ziua asta.

Mă gândesc un pic la Moș Ion Roată, romanțat, dar bine făcut de Creangă al nostru. Apoi îl rememorez pe Cuza, dar în versiunea „Costel Constantin” din teatrul tv, marca Eugen Todoran nemuritorul, același regizor care i-a dat și straiele țăranului din Câmpuri lui Cornel Coman. Asta mi se trage din anii ’80, când stăteam prea mult în fața televizorului. Azi nu prea mai stau la rubrica-remember-annie-musca-revista-teatrala-radiotelevizor și nici nu mai cânt Hora Unirii decât uneori în gând, văzând cum unii profesori, nu dascăli, i-au făcut pe elevi să le fie rușine cu istoria lor. Mă gândesc, fără să exagerez, cum, cu puțină șansă, Orașul Unirii ar fi fost azi Capitala României, amintindu-ne de pasajul istoric 1859–1862, când la Focșani a funcționat Comisia Centrală.

Din arhiva radioului, am aflat că există și un Cuza radiofonic, interpretat în 2008 de actorul Mihai Constantin, în Moș Ion Roată și Cuza-Vodă, dramatizare de Simona și Dan Vasiliu, în regia lui Vasile Manta.

dan-mihaescu-biografie-de-annie-musca-revista-teatrala-radio

Dan Mihăescu (5 iunie 1933–24 ianuarie 2013)

De fapt, m-am abătut de la subiect ca să mai amân puțin emoția zilei de 24 ianuarie 2013, când l-am pierdut pe Dan Mihăescu, omul care a scris umor adevărat, lăsându-l și în cărți savuroase, nu doar pe buzele actorilor de comedie, dar și romane polițiste vândute într-un număr impresionant de exemplare timp de vreo patru decenii începând cu anii ’60. Acum câteva luni, intrând într-o cameră de hotel, am rămas mută când ochii mi s-au proptit pe una dintre cărțile lui, publicate în 1985, în Colecția „Sfinx”, intitulată Fereastra dinspre adevăr. E clar, mi-am zis: Dan știe că amândoi iubim adevărul. Am furat-o, fără să mă gândesc că voi fi vreodată anchetată pentru asta. Vreau să cred că cineva a lăsat-o acolo pentru mine. Din ziua aceea, sunt și mai convinsă că Dan e cu ochii pe mine. La fiecare despărțire a noastră, îmi spunea: „Ai grijă, e timpul tău!!!”

annie-musca-dan-mihaescu-biografie

Și, fiindcă tot pe 24 ianuarie (acum 112 ani) era născut și inegalabilul nostru Birlic, am ales un fragment din cartea (*) pe care am scris-o despre Dan Mihăescu, în care personajul meu, în contextul primilor săi ani muncă de televiziune, presărați cu gafele specifice emisiunilor în direct, pe vreme de cenzură, amintea și despre actorul născut la 1905. Pentru cei care nu au avut privilegiul să citească biografia lui Dan Mihăescu, mă simt datoare să vă mărturisesc că maestrul umorului avea o preferință pentru înșiruiri armonioase de nume celebre. Așa că, zâmbiți, vă rog! E îndemnul lui.

„Dimineaţa eram în curte la Molière, uimit de cine se perinda pe acolo. Doamne! Ce frumuseţi şi ce glorii! Carmen Stănescu, Ioana Bulcă (jucase deja în Portretul unui necunoscut), Stela Popescu şi Ştefan Bănică-seniorul, baritonul Dan Iordăchescu, star internaţional (îşi parcase Fordul Mustang lângă Wartburgul meu), maestrul Vasiliu-Birlic cu Nataşa Alexandra, foarte tânăra cântăreaţă Luminiţa Dobrescu, aşteptată la filmare de Valeriu Lazarov, frumoasă şi cu nişte picioare care te făceau să regreţi că are numai două, o ceată de balerine mini jupate, dătătoare de gânduri necurate.

Sub celebrul dud din curte stăteau pe o bancă Sanda Ţăranu, Carmen Dumitrescu, Alexandru Stark şi Vornicu. El m-a chemat şi m-a prezentat celorlalţi: «Dan Mihăescu, noul nostru coleg!» Nici nu ştiu ce mutră am făcut. Eram năuc, ştiam aceste vedete de televiziune numai de pe sticlă – atunci televiziunea era una singură – şi am realizat în ce anturaj am intrat. Un pic mai târziu am cunoscut alţi doi prezentatori, pe Cleo Stiber şi Florin Brătescu. Cum să mai zic eu că am venit să refuz angajarea? Curtea aceea era curtea cu miracole!

Pe vremea «Albumului duminical» prezentat de Besoiu, mi-a venit ideea să introduc o nouă rubrica intitulată «Amintiri din teatru». Erau invitaţi să o susţină mari artişti români. A deschis rubrica maestrul Sică Alexandrescu. Începutul a fost bun, minus o confuzie de nume periculoasă. Vorbind despre actorul Niculescu-Buzău, maestrul l-a numit Niculescu-Mizil, care la ora aceea era mare șef în C.C. al P.C.R. Deşi era transmisă live, rubrica era vizionată şi puricată cu o zi înainte şi mi s-a atras atenţia să nu se iasă din relatările aprobate la vizionare.

La al doilea episod al rubricii, l-am invitat de la Iaşi pe Artistul Poporului, Miluţă Gheorghiu, spre a depăna amintiri despre succesele din ţară şi din străinătate cu rolul Chiriţei, în travesti. La vizionare n-au fost probleme, dar pe post, venerabilul actor a adăugat câteva amănunte care s-au dovedit incendiare! A povestit Miluta_Gheorghiu coana chiritadespre un turneu prin vecini, pe lângă Nistru. Succesul a fost atât de mare, încât după spectacol, primul secretar de partid al oraşului în care a jucat, i-a sărutat mâna şi i-a declarat: «Aţi fost formidabilă în rolul Chiriţei, tovarăşa Miluţa!» «Aistea s-au petrecut în Basarabia românească» – a precizat maestrul.

Pe vremea aceea era o crimă să spui că Basarabia a fost românească. M-am albit la faţă ca făina de trei nule şi am fugit în studio, târându-mă în patru labe pe sub camere, ca să nu mă văd cumva în imagine. L-am tras de picior pe Besoiu, prezentatorul emisiunii, care a tresărit speriat. I-am şoptit, gâfâind: «Intră imediat în cadru, vezi tu, sub ce pretext şi corectează-l pe Miluţă. Să spună că a fost vorba de un turneu în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, nu Basarabia».

Besoiu s-a dus lângă vorbitor, întrerupându-l: «M-am amuzat copios, ascultându-vă, stimate maestre. Ce alte amintiri aveţi din turneul făcut cu Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească?»

«– Nu, dragă! a sărit Miluţă. Care republică ? E vorba despre oraşele noastre, Cahul, Chişinău, Cernăuţi…»

Îți imaginezi? Ambasada Sovietică a sunat prompt undeva sus; de acolo s-a sunat la Televiziune şi încet, încet s-a ajuns la realizatorul emisiunii, la mine. Pentru că am talent literar, mi s-a cerut să relatez totul în proză, sub formă de declaraţie. Cum a fost posibil, cine a fost de vină ?

I-am spus maestrului Miluţă în ce am intrat şi el a reacţionat calm: «Dă şi tu pe mine, zi că sunt senil. Mai bine senil, decât mincinos. Mie n-au ce să-mi facă, decât vorba hâtrilor, să-mi pună ceva în pensie…»

Ghinioanele care au însoţit această rubrică au continuat.

După Sică Alexandrescu şi Miluţă Gheorghiu, Fory Etterle, evocând debutul, a lăsat să-i scape pe post, că a jucat la „Teatrul Regina Maria”. Să pomeneşti de regina Maria în republica noastră socialistă?

Altă crimă!…

Dublă, chiar.

Un alt invitat, maestrul Marcel Anghelescu, a povestit că în tinereţe a jucat un rol de vizitiu, căruia boierul îi dădea bacşiş o monedă. A dat amănunte: «O monedă din alea galbene, de un pol, cu efigia regelui Carol I».

S-a sunat imediat de la secţia de presă a C.C. cerându-se ca rubrica să dispară din program, iar eu să fiu îndrumat, eventual, spre un serviciu la spaţii verzi.

birlic

Grigore Vasiliu Birlic

Am cerut păsuire pentru o singură săptămână, întrucât în programul Radio-TV era anunţată participarea marelui Grigore Vasiliu Birlic, foarte iubit de toţi telespectatorii. S-a decis de sus ca rubrica să fie suprimată după apariţia acestuia, dar să nu povestească şi el amintiri din teatru. Orice altceva.

Pentru că Birlic comenta în emisiunea mea cursele de trap de la hipodromul din Ploieşti, fiind un vechi şi pasionat parior, l-am rugat să povestească nişte întâmplări hazlii din lumea turfului după o vizionare prealabilă, vigilentă. În dialogul nostru, genialul comedian a amintit jokei celebri, performanţe unice, ale unor cai, curse cu deznodământ neaşteptat etc. Furat de nostalgia călătoriei printre amintiri, a exclamat la un moment dat: «Ah, ce lume bună venea la fostul hipodrom din Bucureşti! Să fi văzut un derby! Erau în tribună membri ai guvernului naţional liberal sau naţional ţărănesc, parlamentari, prinţi, prinţese, doamne de onoare de la palatul regal, femei superbe, în toalete mirobolante, crema intelectualităţii noastre, personalităţi cu adevărat faimoase! Ehei, unde sunt timpurile acelea extraordinare? Mă gândesc la ele ca la un vis, dintr-un alt vis…»

Aţi plecat la spaţii verzi…

Nu, dar m-am apropiat. În schimb am fost mitraliat cu aprecieri amabile, de genul: inconştient, iresponsabil, irecuperabil, handicapat, rău intenţionat, fără simţ politic şi toate astea se explicau prin faptul că nu făcusem cerere de intrare în partid. Cel mai mult s-a insistat să lămuresc colectivului ce a vrut să zică Birlic cu visul dintr-un alt vis. Am murmurat pierit că încă nu ni s-a cerut la viză şi visele celor care vorbesc la televizor. M-am angajat ca pe viitor, să cer actorilor să vină la vizionare cu vise cu tot!”.

carti-de-dan-mihaescu

———————

(*) Annie Muscă, Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist, Focșani, Editura TERRA, 2010.

logo revista teatrala radioVezi și: Dan Mihăescu: „Ar fi o glumă să devin octogenar”, portret monografic de Annie Muscă

Grigore Vasiliu Birlic, la rubrica Remember de Annie Muscă

Minciuna cu picioare lungi de Dan Mihăescu. Interpretează: Stela Popescu, George Mihăiță, Virgil Ogășanu. Regia artistică: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 9 aprilie 2011, Radio România Actualități – fragment

Grigore Vasiliu Birlic (Jupân Canciano), Alexandru Giugaru (Lunardo), George Calboreanu (Simon) în Bădăranii de Carlo Goldoni, regia: Sică Alexandrescu, data difuzării în premieră: 5 ianuarie 1958

Grigore Vasiliu Birlic în Peripețiile soldatului Švejk de Jaroslav Hašek. Traducere și dramatizare de Jean Grosu. Regia artistică: Paul Stratilat, 1959 – fragment

 Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.
Annie MuscăAnnie Muscă

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Remember

Alte articole și interviuri de Annie Muscă: 

Sandu Sticlaru

Vasilica Tastaman

Lucia Sturdza și Tony Bulandra jucau în primul film românesc înainte de a se căsători

Evocări – Elia Kazan

De la rugby la film: Ilarion Ciobanu

Ingrid Bergman, actrița care s-a născut și a murit în aceeași zi

Prima femeie-pilot din lume cu brevet de zbor a fost actriță

Portrete – Jean Constantin – actorul care nu și-a stăpânit niciodată umorul

„Anda Călugăreanu a plecat departe”

Silvia Popovici, în premieră în presă

Oana Anagnoste: „Secretul armoniei dintre părinții mei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor” – interviu realizat de Annie Muscă

Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…” – interviu realizat de Annie Muscă

costintuchilaREMEMBER24 ianuarie,annie muscă,birlic in svejk,carti de dan mihaescu,chirita,dan mihăescu,fory etterle,interpretări celebre coana chirița,ion besoiu,ion creangă,miluță gheorghiu,Minciuna cu picioare lungi de Dan Mihăescu,Mos Ioan Roata,remember rtr,sică alexandrescu,spovedania unui umorist,toma caragiu,Unirea 1859
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Azi e 24 Ianuarie și, chiar de-mi trece Milcovul pe lângă casă, trăiesc în taină ziua asta. Mă gândesc un pic la Moș Ion Roată, romanțat, dar bine făcut de Creangă al nostru. Apoi îl rememorez pe Cuza, dar în versiunea „Costel Constantin” din teatrul tv,...
Revista Teatrală RadioUn proiect Radio România Cultural2018