colocviu international critica de teatru

A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea! Totul a pornit de la Hamlet, care, măcinat de gânduri, a pus una dintre cele mai cunoscute întrebări din istoria teatrului. Avantajul lui a fost, însă… însuși Shakespeare. Dar avantajul nostru? Pe noi cine ne ajută? A fi sau a nu fi critic de teatru? Transformare sau decădere? Ajutor sau piedică?

critica de teatru azi

La toate aceste întrebări au încercat să aducă răspunsuri mai mulți critici și oameni de teatru, vineri, 1 noiembrie 2013, într-un colocviu internațional dedicat transformărilor teatrului și implicit criticii de teatru (Criticul/Critica de teatru – dispariție sau transformare?), programată în cadrul Festivalului Național de Teatru. Împreună cu cei trei moderatori: Yun-Cheol Kim, preşedintele AICT, Margareta Sörenson, vicepreşedinte, şi Alice Georgescu, preşedintele Secţiei române a AICT și critici de teatru invitați din Austria, Canada, China, Coreea de Sud, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Japonia, Marea Britanie, Republica Moldova, Polonia, Serbia, Statele Unite, Suedia şi, bineînţeles, România, am încercat să găsim o soluție la o problemă majoră, care crește de la an la an. „Care mai este rolul criticii de teatru și cine mai are nevoie de ea?!” Problemele au fost multe. Este adevărat, critica de teatru nu mai este ce era odată, dat fiind faptul că în secolul 21, au apărut multe lucruri noi. Oamenii nu mai cumpără ziare sau reviste ca altădată, nu mai fac dezbateri publice elegante și academice. Oamenii secolului 21 au uitat să comunice. Cel puțin verbal. Căci online toți suntem activi la orice oră, gata să sărim cu o părere, de multe ori nejustificată și neargumentată. Rețelele de socializare (facebook, twitter, blog-uri de orice fel) au luat locul cărților, ziarelor și chiar site-urilor de specialitate. Nu este de condamnat lucrul acesta, cu toții știind că aceste rețele sunt cele mai cunoscute și citite mijloace de publicitate. Dar să devenim însă atât de dependenti de „bârfă” în defavoarea unei publicații corecte și documentate?! Din păcate, nu asta este cea mai mare problemă. Cea mai mare problemă este că am devenit cu toții „invalizi” din punct de vedere social. Am uitat să mai valorificăm lucrurile cu adevărat importante, să ne valorificăm pe noi înșine, și să încercăm să schimbăm puțin câte puțin, de ce nu, lumea!

colocviu international despre critica de teatru azi

Fotografii de Ana Maria Iordache

Deși avem un background cultural frumos și valoros, el pare totuși pierdut. Încă de la Aristotel și până acum, cu toții vorbim despre teatru ca mijloc de educare a oamenilor. Critica de teatru ar trebui să detalieze această educație, pe înțelesul tuturor, în așa fel încât să nu ne mai „vindem” pe nimic. Decât să stăm într-o sală de conferințe și să discutăm probleme existențiale de care toți suntem conștienți la ora actuală, le știm perfect, mai bine am prinde curaj și am face lucruri concrete. Lucruri palpabile, lucruri mari, lucruri vizibile. Este greu într-adevăr să te lupți, mai ales când știi foarte bine că, vorba aceea, „cu o floare nu se face primăvară”. Salariile sunt mici și cumva se creează o punte peste care ne este greu să trecem. Așa cum a spus și Cristina Modreanu, „suntem actori într-o piesă absurdă”.

În concluzie, critica de teatru își mai merită rolul în această lume? Este ajutătoare? Eu cred că da. Eu cred în oameni. Și cred că oamenii vor lupta pentru ca această profesie să-și recapete strălucirea de altădată. Pentru ca muncind cu pasiune și dăruire, nu vei simți nicio zi din viață că muncești.

Elena Bâgiu

logo revista teatrala radioAlte articole de Elena Bâgiu: Lose Neckties Society sau cum să petreci sfârșitul unei zile într-un mod plăcut chiar și la cravată!

Expoziție Helmut Stürmer

costintuchilaCRITICA DE TEATRUa fi sau a nu fi,alice georgescu,colocviu international despre starea criticii de teatru,cristina modreanu,critica de teatru azi,decădere,elena bagiu,hamlet,istoria teatrului,online,va dispărea critica de teatru?
A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea! Totul a pornit de la Hamlet, care, măcinat de gânduri, a pus una dintre cele mai cunoscute întrebări din istoria teatrului. Avantajul lui a fost, însă... însuși Shakespeare. Dar avantajul nostru? Pe noi cine ne ajută? A fi sau a nu...