Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru tv ani bradea totul e un joc de paul ioachim

cronica de teatru tv siglaProbabil Seneca a fost primul gânditor care a afirmat că lumea este o scenă. Comparația poate părea acum banală, într-atât de mult a fost uzitată de-a lungul timpului, dar când scena vieții se confundă cu scena teatrului, iar actorul din propriul spectacol e actor și în spectacolul altora, mai că-ți vine să declami ca maestrul Shakespeare: „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori”.

Cele două planuri se amestecă până la contopire și în piesa dramaturgului Paul Ioachim, a cărei montare scenică a fost difuzată de TVR 2 luni seara, 16 noiembrie 2015. Prin Totul e un joc, Televiziunea Română continuă sărbătorirea celor 25 de ani de existență a UNITER. Spectacolul, în regia artistică a lui Cornel Todea, a fost răsplătit de către Uniune, în 1998, cu Premiul pentru Teatru TV.

Cornel Todea regizor

Cornel Todea

Programarea acestui spectacol pe 16 noiembrie a anticipat aniversarea nașterii regretatului regizor Cornel Todea, care pe 18 noiembrie ar fi împlinit 80 de ani. Din păcate el a dispărut de pe toate scenele existenței sale în urmă cu trei ani, la 30 august 2012. A rămas în istoria teatrului și a televiziunii prin numeroasele piese puse în scenă la teatrele din București și din țară, prin cele peste 200 de spectacole de teatru tv regizate, prin emisiunile muzicale, programele de divertisment, filmele documentare și artistice realizate. A lansat la Teatrul „Ion Creangă” un festival internațional dedicat teatrului pentru copii, singurul de acest fel din România, el fiind, de altfel, un susținător al talentelor tinere. Începând cu 1998, a fost director artistic al Galei Tânărului Actor HOP, organizată de UNITER.

totul-e-un-joc 2

Viziunea experimentatului regizor asupra piesei lui Paul Ioachim presupune o descătușare de energie a actorilor în scene, unele dintre ele, destul de statice. Cornel Todea a abordat textul cu multă vervă, alternând umorul replicilor cu mișcarea scenică antrenantă, vioiciunea personajelor păcălind în final spectatorul, care se trezește alunecând din comedie în plină dramă. Până la urmă piesa asta și este, o comedie tragică în care, în spatele acțiunii, a dinamicii jocului, ghicim condiția actorului pentru care scena este altar de sacrificiu. Și chiar așa se întâmplă cu unul dintre personaje, bătrânul actor care moare pe scenă, la finalul unei repetiții, invocându-l în ultimele momente pe Molière, cu proverbialul său sfârșit.

TOTUL-E-UN-JOC imagine

Totul e un joc este o mise en abyme, o poveste din interiorul altei povești, în care personajele și situațiile se aseamănă atât de mult încât se ajunge să nu se mai poată face diferența. Un actor faimos, cu o carieră bogată, își sărbătorește ziua de naștere în familie, alături de iubită, de fiică și de viitorul ginere, un tânăr regizor de succes. Atât femeia din viața sa, cât și fiica sunt actrițe, toți trei urmând să fie distribuiți în spectacolul tânărului regizor, după un scenariu scris tot de el, și unde situațiile din realitate se repetă întocmai. Adică, bătrânul actor, aflat la apogeul carierei și aproape ocolit de ofertele regizorale, își joacă propriul rol în piesa unde amanta îi este soție, iar fiica e logodită cu regizorul care devine astfel și actor. Caracterul meschin al regizorului iese la iveală pe măsură ce asistăm la repetițiile viitorului spectacol și putem lesne observa cum textul a fost scris în așa fel încât să-l pună în valoare doar pe autorul său, călcând în picioare personalitățile celorlalți. Prima care înțelege strategia regizorului este Gogu, fiica actorului pe care acesta o botezase cu nume de băiat în virtutea dorinței pe care a avut-o la nașterea copilului său. Ceilalți doi, actorul și amanta sa, se complac în situația jenantă, suportând cu resemnare umilința doar pentru a mai fi distribuiți într-un spectacol, care, până la urmă, poate știrbi în loc să întregească o carieră construită greu. În final mica trupă de actori se va destrăma, Gogu își părăsește familia și logodnicul, piesa nu se va mai juca, iar bătrânul actor își află sfârșitul în urma unei crize de inimă, boală pe care o tăinuia, pe scena pentru care sacrificase totul în viață.

totul-e-un-joc

Un personaj secundar interesant este vânzătorul de flori, în interpretarea lui Lucian Ifrim, a cărui apariție sporadică, dar la intervale bine stabilite, punctează acțiunea din loc în loc și lasă în urmă o cale de străbătut pentru Gogu, pe care o simpatizează, și ea, la rândul ei, se lasă cucerită de misteriosul tânăr. Cale care, la final, se va transforma într-un curcubeu, metaforă pentru evadarea fetei dintr-o viață ce nu o mai mulțumește. Figura ingenuă a tânărului, de-atunci, actor Lucian Ifrim completează cu succes caracterul personajului, de o sinceritate absolută, orice minciună, oricât de nevinovată, provocându-i stări de rău și leșinuri.

Oana Ioachim

Oana Ioachim

De departe cel mai volubil, mai expresiv personaj al piesei este fiica bătrânului actor, Gogu, în interpretarea Oanei Ioachim. Dragostea cu care se apropie de rol este în parte subiectivă, autorul piesei fiind chiar tatăl său, Paul Ioachim. Legătura dintre cei doi, tată și fiică, a fost una foarte puternică, practic Oana a crescut și s-a format în teatru, iar dispariția dramaturgului, în 2002, a săpat o falie greu de trecut de către tânăra și talentata actriță. Din păcate, difuzarea din 16 noiembrie 2015 a spectacolului Totul e un joc nu a avut doar motive aniversare. În urmă cu puțin timp, Oana Ioachim a părăsit mult prea devreme lumea ca o scenă, stingându-se la doar 48 de ani, în plină împlinire a destinului său. Iată, așadar, o dovadă în plus a celor susținute în acest text: destinele reale se întrepătrund cu cele din piesă, poveștile celor implicați în spectacol sunt captate în poveștile personajelor, evenimentele ulterioare silindu-ne să le evocăm deopotrivă. Să mai adăugăm că Oana Ioachim a debutat în Cadrilul, după musicalul Bună seara, domnule Wilde, recent difuzat de TVR, în spectacolul de absolvire unde a jucat rolul fermecătoarei Cecily Cardew, alături de Ștefan Bănică jr., partenerul ei în multe spectacole jucate în cei aproape 20 de ani de scenă, ca angajată a Teatrului Mic din București.

totul-e-un-joc-foto-3

În celelalte roluri ale spectacolului lui Cornel Todea, Totul e un joc, i-am putut vedea pe: Mircea Rusu, Damian Crâșmaru, Ileana Cernat, Florentina Luican și Valentin Uritescu. Decorurile au fost realizate de Virgil Popa, costumele de Elena Timonu, iar redactor a fost Ioana Prodan.    

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,Bună seara domnule Wilde!,cornel todea,cronica de teatru tv de ani bradea,dramaturgie româneasca,lucian irfrim,lumea e o scenă,mircea rusu,moartea actorului,seneca,totul e un joc de paul ioachim
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Probabil Seneca a fost primul gânditor care a afirmat că lumea este o scenă. Comparația poate părea acum banală, într-atât de mult a fost uzitată de-a lungul timpului, dar când scena vieții se confundă cu scena teatrului, iar actorul din propriul spectacol e...