Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ

interviu ada galeș

Ada Galeș este una dintre cele mai apreciate actrițe românce ale momentului. Regizorii deopotrivă tineri și mai puțin tineri o caută, o distribuie, îi exploatează toate frumusețile talentului ei. O puteți vedea la Teatrul Național ”I. L. Caragiale”, din București, la Teatrul Apollo111, la Teatrul Dramaturgilor Români. Pe lângă toate acestea, este un spirit profund (așa cum veți descoperi în rândurile de mai jos) și un om hotărât, care știe foarte bine care îi sunt direcția și țelul. Cu alte cuvinte, astăzi vă fac cunoștință cu o persoană și o personalitate interesantă, complexă și impresionantă, aș putea spune.

Ada Galeș. Foto: Adi Bulboacă

Ada Galeș. Foto: Adi Bulboacă

Tudor SicomașPăstrez ”tradiția” Dialogurilor Independente și încep prin a te ruga să ne povestești câte ceva despre drumul tău până în punctul prezent – cum a apărut dorința de a face teatru și cum ai dezvoltat-o astfel încât să ajungi până aici.

Ada Galeș: Povestea clasică, de prin gimnaziu, am făcut o trupă de teatru cu niște prieteni, în branșă acum și ei; cu clasicele greutăți, am picat de două ori admiterea, de anxietate, de teama că nu voi fi suficient de bună, din dorința de a intra care atunci era mai puternică decât concentrarea pe ce am de făcut.

Am trecut așa, ”en passant” pentru că ce mi se pare important și aproape nediscutat în interviuri, sau cel puțin ce mă frământă pe mine e ce se întâmplă cu actorii după ce ”ajung aici”. Dacă nu au șansa unei continuități sau chiar dacă o au, rămân ancorați în contemporan? Sunt ei într-o continuă schimbare? Ce putem face noi pentru cei vârstnici, dincolo de ce pot face ei pentru noi? Care e parcursul unui actor? Care e parcursul unui artist? Astea sunt întrebările pe care mi le pun în ultimul timp.

Ada Galeș și Șerban Pavlu în spectacolul ”Despre tandrețe”

Ada Galeș și Șerban Pavlu în spectacolul ”Despre tandrețe”

T. S.Ești una dintre cele mai bine cotate tinere actrițe ale momentului, cu câteva spectacole de renume în repertoriu. Mai mult decât atât, în prezent am numărat 5 spectacole la Teatrul Național din București, în care joci roluri principale. Și pentru asta trebuie să te felicit! Dar și să te întreb – cum vezi tu această șansă unică, de a fi pe prima scenă a țării, alături de unii din cei mai buni și cunoscuți actori?

A. G.N-ai numărat bine, în unele dintre ele am șansa să joc alături de alți colegi și prieteni care chiar au mult mai mult text ca mine și apar de mult mai multe ori. Mai ales bărbați. Ei sunt principalii.

Dincolo de amuzament, e foarte tare să joc alături de ei, atât actori cât și actrițe. Nu doar că sunt cunoscuți, dar sunt și niște actori buni și niște oameni deosebiți.

Aș mai menționa o întâlnire magică de care am avut parte tot în TNB: Ana Ciontea. Mulțumesc că există. Acum câteva luni, apropo de întrebările de la întrebarea de mai sus, m-am îndoit un pic de mobilul pentru care fac profesia, dacă și în cel fel să o fac, iar Ana este cea care mi-a limpezit mințile.

Teatrul Național, ca întreg context, e pentru mine o bucurie. Asta e. Știu că pare ciudat să spun asta, nici eu nu mă așteptam să fie așa, dar mi-e bine de când am început să lucrez aici și nefiind superstițioasă și necrezând că pot să ”jinxs-uiesc” asta (în românește traducându-se ca aducere de ghinion asupra unui lucru/eveniment), sunt sigură că așa îmi va fi în continuare. 

T. S.Că tot veni vorba de TNB – ai debutat acolo în ”UFO”, în regia lui Bobi Pricop. Trebuie să le spun și cititorilor că ai realizat un rol foarte bun – ai conturat personajul cu atâta finețe, i-ai dat dimensiuni umane, l-ai îmbibat de naturalețe. Acum te-aș ruga să ne spui cum ai lucrat la acest spectacol care, trebuie să recunoaștem, este ceva mai special (într-un sens pozitiv, bineînțeles).

A. G.: Mulțumesc pentru apreciere. Este un rol la care eu țin foarte tare și care m-a ajutat foarte mult, pentru că, am descoperit datorită lui Bobi (Pricop) că vulnerabilitatea nu înseamnă neapărat suferință, așa cum credeam eu, ci și fericire și absența fricii. Mă bucur foarte mult de cât de tehnologizat este spectacolul, îmi place mult apetența lui Bobi pentru asta, cred că este nevoie să fim liberi să experimentăm în toate domeniile și sub toate formele.

Mai mult decât acum, zilele astea am avut prima lectură la un nou proiect, unul destul de așteptat pentru că a tot fost amânat și anume ”1984”, tot cu Bobi Pricop. 

Ada Galeș în ”Cursa de șoareci”. Foto Florin Ghioca, TNB

Ada Galeș în ”Cursa de șoareci”. Foto: Florin Ghioca, TNB

T. S.Un alt spectacol important în care joci este ”Cursa de șoareci”. Într-un alt Dialog Independent am întrebat-o pe Cosmina Olariu (cea cu care împarți rolul) cum a fost să lucreze alături de una din marile doamne ale scenei românești, Simona Bondoc. Fac același lucru și acum, cu tine. Și de asemenea, te rog să le spui cititorilor cum ai perceput tu acest text al celebrei Agatha Christie și cum crezi că publicul român reacționează la un tip de spectacol care nu ne este atât de apropiat – comedia polițistă.

A. G.: Simona Bondoc este un exemplu și o inspirație. O admir enorm și mă folosesc de prilejul acesta să afirm că este o actriță în plină putere și care merită să primească cât mai multe partituri. Mie mi-ar plăcea foarte tare să mai lucrez cu ea.

În legătură cu genul de spectacol comedy-crime, cred că este nevoie, pentru că nu doar că există public, dar spectatorilor le place foarte tare să își pună mintea la contribuție și să rezolve mistere.

Fun fact, mi-au spus în repetate rânduri prieteni care au fost la spectacol că la toaletă, la pauză se pun pariuri între spectatori cu privire de cine cred ei că este criminalul.

Și ca să mă întorc la necesitatea acestor spectacole, lecturarea romanelor polițiste s-a demonstrat că face foarte bine la funcționarea optimă a creierului și la menținerea sănătății mintale, ergo cred că și genul ăsta de teatru ar putea contribui la asta.

Ada Galeș în spectacolul ”Pulverizare”. Foto: Remus Toderici

Ada Galeș în spectacolul ”Pulverizare”. Foto: Remus Toderici

T. S.: Pentru că vorbim, totuși de Dialoguri Independente, o să am rugămintea să trecem puțin și la subiectul ”Pulverizare” de la Apolo111. Știu că nu este un text, un spectacol foarte comod și nu este atât de ușor ”digerabil”. Cum a fost experiența de a lucra cu Andrei Măjeri și care este diferența dintre acest spectacol și celelalte în care joci… mai clasice, să le spunem?

A. G.: Andrei Măjeri a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei după această experiență. Țin să mărturisesc că evit să îl laud în interviuri pentru că am impresia că fiind atât de apropiați, oamenii nu m-ar crede. Încercând să mă autoeduc să nu-mi pese, aș vrea acum să îi fac un laudatio și să spun că este un regizor foarte pregătit, citit, amuzant, complet și în care eu am încredere totală. Bașca, mai este și un prieten de nădejde.

Mi-ar plăcea să adaug că experiența din teatrul independent mi-a fost foarte benefică și îmi doresc să se repete cât de curând.

Diferențe între spectacolul ăsta și celelalte mai ”clasice” eu nu le simt la modul la care le percepeți voi, cei din afară. Dacă e să vorbim estetic sigur că există, ca de la orice spectacol la altul.

Mai mult decât atât, mă entuziasmează că este un text al Alexandrei Badea, dramaturg autohton stabilit în Franța, recunoscută în Franța… mai puțin jucată la noi.

Ada Galeș

Ada Galeș

T. S.Crezi că pentru un actor tânăr este important să îmbine experiența teatrului de stat cu cea a teatrului independent?

A. G.Da. Punct.

T. S.Ai făcut și faci și film. Cel mai recent este ”Un om la locul lui”. Cum vezi tu lumea filmului, din punct de vedere al actorului aflat în fața camerei. Și, la fel cum l-am întrebat și pe Ștefan Iancu într-un interviu trecut, crezi că există vreo diferență între actorul de film și cel de teatru? Tu ce ramură preferi?

A. G.Sigur că există. Tehnic, e foarte diferit și atunci și resorturile cu care îți controlezi aparatul (corpul și întreaga ta ființă) sunt diferite. Poetic, în film aduni bucăți dintr-un tine creat pentru rolul respectiv, pe când în teatru ești tu cu tine cu lumea, diferit în fiecare secundă pentru că timpul trece și totul este într-o continuă schimbare.

În momentul aceasta mi-ar plăcea să fac atât de mult film cât să îmi fie dor de teatru. Orice ar fi, nu aș renunța niciodată la Teatru.

T. S.La final de interviu, te rog să le adresezi câteva gânduri cititorilor noștri.

A. G.: Actul cultural e atât responsabilitatea celui (celor) care îl fac cât și a celui care se bucură de el. Aștept un interviu în care să faci un mix cu întrebări de la ei și de-ale tale să vedem ce iese.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

Arhiva rubricii Dialoguri independente 

logo revista teatrala radio

Alte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

Dulcea nostalgie amară a tinereții, cronică de teatru

Despre dragoste și artă, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaDIALOGURI INDEPENDENTEada galeș,rubrica dialoguri independente tudor sicomaș,tudor sicomas
Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ Ada Galeș este una dintre cele mai apreciate actrițe românce ale momentului. Regizorii deopotrivă tineri și mai puțin tineri o caută, o distribuie, îi exploatează toate frumusețile talentului ei. O puteți vedea la Teatrul Național ”I. L. Caragiale”, din București, la Teatrul Apollo111, la...