Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

adrian pintea portret de annie musca revista teatrala radio

eterne reveniri in luna octombrie annie musca rtr

Astăzi, 9 octombrie 2014, ne amintim de actorul Adrian Pintea (9 octombrie 1954–8 iunie 2007). 

Enigmatic și visător.

Frenetic.

Cel care în ultima vreme purta la gât crucea cu Iisus răstignit, recita dumnezeiește, cânta la chitară și compunea…

Se mistuia cu fiecare rol și renăștea în iubirea pentru semeni.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Citise multă literatură și scria enorm de frumos, fără să facă prea mult știut lucrul acesta.

Cu studenții își punea în practică spiritul ludic, și nu lucra după tiparul școlilor de teatru. Dezgustat îndelung de umanul-neuman din realitatea românească, el voia totuși să scrie teatru, voia să facă film…

N-a mai apucat… 

adrian pintea

Adrian Pintea

Anii ’50. Octombrie, 9 

S-a născut în 1954 la Beiuș, sub poalele Apusenilor și sub semnul lui Octombrie, ziua 9. De la trei luni, rămas fără tatăl natural, Adrian, care purta și numele Virgil, a rămas în brațele ocrotitoare ale mamei, Maria, și ale soțului acesteia, George Pintea. Ambii părinți l-au ocrotit și l-au iubit, dăruindu-i dreapta îndrumare. A crescut la Oradea, orașul care răspândea aer vienez, după spusele lui. Acolo se îndrăgostise de literatură și arte; acolo își făcuse prieteni ai unei lumi aparte. Și din acel capăt de țară păstrase primăverile adolescentine. 

portret adrian pintea

Teatrul – una dintre iubiri 

În 1973 devenea absolventul Liceului nr. 2 din Oradea, iar la 19 ani era deja pe scena teatrului orădean, teatrul de acasă, în rolul Octav Jinga din Cititorul de contor (1973) de Paul Everac, în regia Nicoletei Toia. Aici avea să revină în anii 2000 în rolul Spiridușului din Visul unei nopți de vară (2003) de W. Shakespeare, în regia lui Ion Sapdaru.

adrian pintea licean

adrian pintea la varsta scolara

Adrian Pintea, licean

Dora Mariella Simion, colega de liceu serbare poza de la serbarea de absolvire a liceului 1973 Oradea

La serbarea de absolvire a liceului, 1973, Oradea. Fotografii oferite de Dora Mariella Simon, colegă de liceu a lui Adrian Pintea

Despre liceanul Adi Pintea, noi știm prea puțin sau deloc. Dar am întâlnit-o pe Dora, fosta lui colegă de clasă în cei patru ani de liceu de la care am aflat lucruri prețioase:

„La început nu ne-am dat seama, dar pe cât trecea vremea, am observat că el nu este ca noi ceilalți colegi de clasă. Citea carți despre care noi nici nu auzisem, știa cântecele pop la modă pe de rost și ni se părea ca știe totul despre literatură. Daca nu vroiam să fim ascultați, trebuia doar să-i cerem lui Adi să-l țină la vorbă pe profesorul de limba română. Totdeauna avea ceva de întrebat în aceste cazuri, iar noi stăteam cu gura căscată auzind dezbaterile lor la care niciunul din noi n-ar fi putut adăuga vreun cuvânt. Și timpul zbura, și noi eram fericiți că Adi ne-a scăpat. Acest lucru s-a întâmplat de repetate ori. Probabil profesorul își dăduse seama de truc, dar îi făcea mare plăcere să discute cu el lucruri din literatură la care numai ei se pricepeau și pe care doar ei le înțelegeau.

Tot în perioada liceului, Adi făcea parte dintr-o trupă de teatru. Acolo se pare că s-a îndrăgostit prima oară de o fată mai mare cu doi ani decât el. După un timp s-au despărțit, lucru care i-a cauzat multă suferință.

El a fost cel care a conceput tabloul nostru de sfârșit de liceu. Desenele, versurile i-au aparținut.

Dupa terminarea liceului ne-am întâlnit numai odată, pe stradă, dupa ce el fusese admis la teatru. Dar mi-a fost imposibil să-l uit pe colegul din spatele meu care îmi șoptea la lecții dacă era nevoie. Un om blând și smerit în ciuda talentului pe care îl avea.”

adrian pintea biografie artistica de annie musca

În 1978, Adrian Pintea termina cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

Căutam pe cineva din promoția ’78 și era mai aproape decât credeam. De fapt, el este atât de aproape de fiecare dată, de cei care nu mai sunt, dar care au fost, apoi de noi care vrem să aflăm cu exactitate unele lucruri.

Actorul Valentin Teodosiu, căci despre el este vorba, a fost mai exact decât vă închipuiți.  Cu greu am ținut ritmul cu el :

„Magda Cernat – TNB, Brândușa Marioțeanu, nepoata lui Toma Caragiu – Canada, Aristița Diamandi fata Eugeniei Bosânceanu și a lui Costache Iamandi (a cincea oară a dat la teatru și i-au spus Dnei Rector Eugenia Popovici că dacă nu intră se sinucide), Liana Ceterchi – fata Ministrului Justiției de pe vremea ailaltă, fosta soție a lui Radu F(eldman) Alexandru – Teatrul Mic, Corina Stan, fata unui general, șef la Circulație, Ștefan Mirea – Teatrul Național din Craiova, Adrian Năstase (nicio legătură… ), băiatul unui colonel de aviație din Ploiești – fost actor la Brăila – decedat, Adrian Pintea, Valentin Teodosiu. Clasa prof. Petrică Vasilescu – decanul IATC – decedat, Cornel Vendel – Suedia și Rodica Tapalagă un an.” 

adrian pintea costin tuchila revista teatrala radio

Studioul „Casandra”

Roluri importante i s-au atribuit studentului Adrian Pintea încă din primii ani. Colegul lui de promoție, actorul Valentin Teodosiu ne-a mărturisit lucruri neștiute:

„În anul I am făcut împreună Oameni și șoareci de John Steinbeck. El era George, iar eu, Lennie. I-am zăpăcit pe americanii care veniseră în România la IATC. În anul III am făcut actul 3 din Unchiul Vanea. El era Astrov și eu, Vanea. Apoi în Livada de vișini, el, Studentul, eu Verșinin. Revenind la piesa lui Steinbeck, Ady dorea să facem din ea împreună un music-hall. Scrisese textul, dar n-a fost să fie…”

În ultimii ani de institut, Adrian Pintea l-a întruchipat pe Eumet din Oedip salvat (1977) de Radu Stanca, în regia lui Mihai Mănuițiu, cu Mirela Gorea (Antigona) și Marcel Iureș (Oedip), un spectacol cu care au ajuns și în Marea Britanie, alături de regizorul pe care îl cunoștea de pe vremea serviciului militar. Apoi a fost Vlaicu Vodă din piesa omonimă a lui Alexandru Davila, în regia lui Marin Moraru, și a primit rolul titular din Avram Iancu (1978), în regia lui Alexandru Dabija, alături de Marcel Iureș și Valentin Teodosiu. A fost îndrăgostitul din Verona în Romeo și Julieta (1978) de William Shakespeare, un spectacol minunat, jucat și în patria dramaturgului.

„În anul IV, Cătălina Buzoianu a pus în scenă Romeo și Julieta în 12 zile – de departe cel mai bun spectacol al ei. Adrian era Romeo, Mariana Buruiană era Julieta, eu eram Capulet, tatăl Julietei, Adriana Trandafir – Doica, Tybalt era Oswald Gayer, Nicu Brânzea era Mercuțio… Era excepțional spectacolul. Am fost cu el la National Student Drama Festival din Anglia – Durham. I-am zăpăcit pe englezi”, mărturisește Valentin Teodosiu.

Adrian-Pintea-Clody-Bertola-Pescarusul-1977-

Cu Clody Bertola în Pescărușul, 1977

Pe scenă la „Bulandra”

Debutul lui Adrian Pintea la Teatrul „Bulandra”, unde va juca doar în câteva spectacole, va corespunde cu o întâlnire memorabilă prilejuită de maestrul Liviu Ciulei care îl găsise potrivit pentru Treplev din Pescărușul (1977) cehovian, în compania actriței Clody Bertola. Adrian era student în anul III la teatru și îl înlocuia pe Dan Nuțu, care fusese eliminat. Ion Besoiu a fost cel care a intuit din vreme aerul cehovian al tânărului actor. 

Pe aceeași scenă, dar în propria regie l-a jucat pe profesorul Becket din Thomas a Becket (1999) de Jean Anouilh, un spectacol a cărei ilustrație muzicală a fost semnată tot de el. Ne amintim aici și de spectacolul Peer Gynt (1977) de H. Ibsen, în regia lui Valeriu Paraschiv, cu Valentin Teodosiu în rolul titular, jucat la Casandra, Adrian Pintea fiind autorul cântecelor.

În 2004 îmbrăca hainele distratului Jack din Repetiție cu Barrymore după William Luce, de asemenea în propria regie, alături de Marius Chivu, unul dintre studenții săi preferați.

adrian pintea roluri

Actor la Naționalul bucureștean

La Teatrul Național din București, Adrian Pintea va fi mai statornic.

O strânsă colaborare regizorală va avea cu Sanda Manu încă din studenție. Sub bagheta ei va fi Stepan din Căsătoria (1976) de Gogol, alături de Coca Andronescu, Marian Hudac, Simona Bondoc și Mihai Fotino, apoi Teodoric din Romulus cel Mare (1977) de Fr. Durrenmatt, cu Radu Beligan și Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Marian Hudac; Ciungul din A treia țeapă (1979) de Marin Sorescu, alături de Amza Pellea și Olga Delia Mateescu, de Cezara Dafinescu și Florin Piersic, de Gheorghe Cozorici, Traian Stănescu și Gheorghe Visu, dar și Toma din Monolog cu fața la perete (1979) de Paul Georgescu, apoi Recitatorul din spectacolul de poezie Inscripție pe piatra de hotar și Jean François din Cavoul de familie (1980) de Pierre Chesnot, o întîlnire pe scenă cu actrița Olga Tudorache.

Dacă regizorul Ion Cojar îi va atribui rolul Serghei Alexandrovici din Însemnările unui necunoscut (1979) de F. M. Dostoievski, alături de Emanoil Petruț și Constantin Rauțchi, și pe cel al lui Ahile din Ifigenia (1981) de Mircea Eliade, Horea Popescu îl va găsi potrivit pentru Cavalerul Hans din Ondine (1994) de Jean Giraudoux, alături de Mircea Albulescu (Regele ondinelor) și Tania Popa (Ondine), pe cel care, cu ani în urmă, recita uimitor în spectacolul Lumină de primăvară (1981).

Publicul Naționalului bucureștean îl va aplauda pe Vlad din Gimnastică sentimentală (1980) de Vasile Voiculescu, în regia lui Al. N. Toscani, și pe Vale din Inocentul (1982) de Cristian Munteanu; pe ziaristul Robert Hand din Exilații (1991) de James Joyce, în regia lui Ivan Helmer, și pe Tom Wingfield din Menajeria de sticlă (1991) de Tennessee Williams, în regia lui Mihai Manolescu, cu două minunate partenere de scenă: Carmen Stănescu (Amanda Wingfield) și Aimée Iacobescu (Laura Wingfield).

mari actori de teatru adrian pintea

Foto: Mediafax

La „Nottara”

Sub îndrumarea regizorului Mircea Cornișteanu va fi pentru puțină vreme Petru din Acești îngeri triști (1983) de D. R. Popescu, alături de Valentin Teodosiu, apoi Pavlicek din Transfer de personalitate (1991) de Dumitru Solomon, cu Sorin Cociș, Ion Haiduc, Rodica Sanda Țuțuianu și Constantin Cotimanis.

Teatrul „Nottara” îi va aminti, în special, de Henric al IV-lea (1990) de Luigi Pirandello, în regia lui Dominic Dembinski. L-a iubit pe Henric pentru că îl recunoștea de-a pururi în el pe George Constantin, actorul fără pereche care se identificase cu împăratul german înaintea lui cu peste 20 de ani, sub bagheta lui Lucian Giurchescu.

În anii ’70, Adrian Pintea făcea parte din distribuția a două spectacole de la Teatrul „Ion Creangă” din București. Recitatorul din spectacolul Și tu faci parte din fericire (1975) și personajul central al piesei Bogdan Dragoș (1975) de Mihai Eminescu, în regia lui Mihai Dimiu, cu Maria Ploae în rolul Anei. În 1997, „se numea” James Leeds din Copiii unui Dumnezeu mai mic de Mark Medoff, în regia lui Theodor Cristian Popescu, la Compania Teatrală 777.

adrian pintea si Mihai Constantin Hamlet TN Craiova @M. constantin

Adrian Pintea și Mihai Constantin în Hamlet,  Teatrul Național din Craiova, 1997. © Mihai Constantin

Adrian Pintea primise de la Cel de Sus șansa de a-l juca într-o zi pe Hamlet. Unde și când făcuse pasul acela uriaș, adevărat „cutremur”, cum îl numea actorul? La Teatrul Național din Craiova, în 1997, în regia lui Tompa Gábor, alături de Mihai Constantin (Claudius), Oana Pellea (Gertrude) și Ozana Oancea (Ofelia).

Actorul mai trecuse prin „focul” lui Hamlet, în vremea studenției, printr-un act doar, al III-lea, sub îndrumarea profesorului Val Paraschiv.

Profesorul ne luase la examenul lui de regie cu anul III să jucăm actul 3 din Hamlet. Adi era Hamlet, Mariana Buruiană, Ofelia, Mirela Gorea, Regina, iar eu Claudius. Pentru acest examen, profesorul Val Paraschiv a dărâmat zidul dintre două clase și a făcut un culoar pe unde mișunau personajele ca niște șobolani”, mărturisește Valentin Teodosiu.

Pe Hamlet, Adrian nu-l va uita și chiar îl va alege ca figură centrală a lucrării lui de doctorat susținute în 2002. Intitulată Hamlet sau actorul lucid, lucrarea va deveni carte tipărită în același an la Editura ALL. 

adrian pintea cu Oana Pellea si Mihai Constantin Hamlet TN Craiova @M. constantin

Oana Pellea, Adrian Pintea și Mihai Constantin în Hamlet,  Teatrul Național din Craiova, 1997. © Mihai Constantin

Ipostaza de regizor

De la Thomas a Becket sau Repetiție cu Barrymore și multe alte spectacole cu studenții săi, Adrian Pintea va juca dublu rol și la Teatrul Româno-American. Va fi personajul Val, dar și regizorul piesei Orfeu în infern de Tennessee Williams, apoi Eddie din Nebun din dragoste de Sam Shepard.

La Studioul „Casandra” a regizat spectacolele shakespeariene Comedia erorilor și Romeo și Julieta, piesele Cei drepți de Albert Camus, Demonii după Dostoievski, și Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webero, o producție ARCUB-UNATC.

Poate puțini știu că Adrian Pintea era și licențiat în Regie-film. În 2003, la clasa profesoarei Elisabeta Bostan, își susținea examenul de licență cu filmul documentar Enigma, influențat fiind de o lume fantastică din care credea că face parte și soția sa.

Maestrul și discipolii

În 1990 începe să predea actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, devenit între timp Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Printre profesori, Olga Tudorache, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu… Peste ani, în 2012, foști studenți ai Promoției ’92 de la clasa Olga Tudorache – Adrian Pintea și de la clasa Florin Zamfirescu–Doru Ana – Nae Caranfil se întâlneau sub semnul celor 20 de ani de la absolvire și cel al amintirii profesorului Adrian Pintea. Era ziua de 25 septembrie, iar emoțiile lor au fost trăite alături de soția sa, Lavinia Pintea Tatomir. De la întâlnire n-au lipsit: Florin Zamfirrescu, Victor Rebengiuc, Ion Toboșaru, Ilinca Goia, Doru Ana, Cristian Iacob, Constantin Florescu, Anca Dinu, Bianca Brad, Sorin Cociş…

Erou de cinema

Prima întâlnire cu filmul i-a datorat-o regizorului Mircea Veroiu care îl descoperise în anul II de studenție și care îl ispitise cu probele pentru Mânia (1977), filmul dedicat Răscoalei din 1907. Îl transformase în tânărul țăran care purta în dreptul inimii o pasăre cântătoare.

Același regizor îi va oferi rolul George din pelicula Între oglinzi paralele (1978), inspirat din romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, iar pentru chemarea lui spre poetic, va juca rolul lui David, reparatorul de piane și ceasuri din filmul Adela (1984), ecranizare a romanului omonim semnat de Garabet Ibrăileanu. Aici se va adresa sensibilității Marinei Procopie, întruchiparea Adelei, și Valeriei Seciu.

În 1979 era remarcat în rolul boierului școlit la Paris, Theodor Diamant, din Falansterul lui Savel Știopul.

Actorul dovedea o forță de nestăvilit. Iată unul dintre motivele pentru care unii regizori l-au distribuit în pelicule devenite filme-emblemă ale cinematografiei românești.

Iancu Jianu Zapciul adrian pintea

În Iancu Jianul, zapciul

Adrian Pintea în Iancu Jianul, zapciul, regia: Dinu Cocea, 1980 – filmul integral

Regizorul Dinu Cocea îi dă șansa asocierii pe vecie cu un personaj legendar, Iancu Jianul, în două părți ale unei serii de aventuri istorice Iancu Jianul, zapciul (1980) și Iancu Jianul, haiducul (1981). Șansa eroului nostru de a-și manifesta fără rețineri afecțiunea pentru țăranii și copiii din sat unde filma, apoi încăpățânarea de a nu se lăsa dublat de vreun cascador, din pasiunea lui pentru cai, lucru care s-a întâmplat și în Pădureanca (1986) de Nicolae Mărgineanu, după nuvela lui Ioan Slavici, al cărui rol, Iorgovan, i-a mers la inimă. Cu Manuela Hărăbor (Simina) forma o pereche ce atingea perfecțiunea.

filmări la Padureanca cu Serban Ionescu

Alături de Șerban Ionescu, filmări la Pădureanca

De la sălbaticul Iancu Jianul, Dinu Cocea îl aduce în rolul geologului Mircea Andreescu din Vulcanul stins (1987), apoi Sergiu Nicolaescu îl „implică” într-o aventură istorică : Vlad, fiul lui Mircea cel Bătrân din filmul Mircea (1989).

Adrian Pintea și-a iubit enorm rolul din Cei care plătesc cu viața (1991) de Șerban Marinescu: Gelu Ruscanu, cel care apărea față în față cu ministrul Saru-Sinești, interpretat magistral de Ștefan Iordache, actorul denumit de Pintea „Uragan”.

Adrian Pintea în filmul Cei are plătesc cu cu viața

Anii ’90 îi vor aduce actorului câteva roluri în coproducții româno-americane și în seriale tv.

Nostradamus (1994) regie Roger Christian adrian pintea

În filmul Nostradamus

Mandroid (1993), un film SF de Jack Ersgard, producție SUA, și cu alți actori români: Ion Haiduc, Mircea Albulescu, Costel Constantin; Nostradamus (1994) în regia lui Roger Christian, alături de Gheorghe Visu, Oana Pellea, Maia Morgenstern; Ryan din Lurking Fear (1994), film horror de C. Courtney Joyner, cu Ilinca Goia, producător Vlad Păunescu. În 1995, Adrian Pintea devenea protagonist al serialului german pentru televiziune (Hamburg Films), Das Alibi, regia Heide Pils, și Jolly Jack din Josh, apărătorul universului, un film tv american de aventuri, de Ernest Farino, iar un an mai târziu, Doctorul român din Căpitanul Conan (1996), regia Bertrand Tavernier, alături de Olga Tudorache, Sorin Cociș, Claudiu Istodor.

Serialul german _Das Alibi_-regia Heide Pils 1996

În serialul Das Alibi

În 1999, Pintea era temutul terorist Goran Mladnov din Diplomatic Siege, un film de Gustavo Graef-Marino, a cărui imagine poartă semnătura operatorului Vivi Drăgan Vasile, iar Vlad Păunescu, din nou producător. Partenera lui Pintea a fost Darryl Hannah. În alte roluri apăreau Tom Berenger și Peter Weller.

adrian pintea copyright monica zainescu din film documentar

adrian pintea filmare film documentar

copyright monica zainescu filmări la un documentar despre celți

Imagini dintr-un film documentar despre celți.  © Monica Zăinescu

În anul 2000 îl interpreta pe Vambery, cel însărcinat cu veșnicia din Vlad nemuritorul de Adrian Popovici, alături de Marius Bodochi, Marcel Iureș, Vlad Rădescu, iar în 2003 era Hunyadi din Vlad, un film horror semnat de Michael Sellers.

Adrian Pintea l-a întruchipat filmic și pe Regele Darius din Final Countdown (2003), produs de ZDF și Parafilm Romania, cu Claudiu Bleonț (Hannibal), Silviu Biriș, Andra Negulescu.

Ultima apariție într-un film artistic românesc al marelui ecran a fost cea a doctorului Antim din drama lui Dan Pița, Femeia visurilor (2005), alături de Dan Condurache.

Ultimele încercări ale eroului nostru pe un platou de filmare au fost cele din filmul Youth Without Youth (2007) de Francisc Ford Coppola, regizor atras de fantasticele scrieri ale lui Mircea Eliade. Pe ecranele românești, filmul cu Adrian Pintea, Alexandra Maria Lara și Marcel Iureș apărea postum.

Apariții memorabile pe micul ecran

Un actor desăvârșit în arta actoriei era protagonist garantat al serilor de teatru de la televiziune. În anii ’80, regizorul Eugen Todoran îi încredința rolul principal din Bill optimistul (1982) de Paul Everac, iar în 1997 îl înveșmânta în straiele Marchizului de Posa din piesa Don Carlos de Fr. Schiller, cu Mircea Albulescu (Regele Filip).

Adrian Pintea a fost Harry din Trandafirul și coroana (1991) de J. B. Priestley (adaptare tv de Domnița Munteanu), un dialog vizavi de moarte cu Leopoldina Bălănuță, Ileana Predescu și Florica Dinicu, George Constantin, Ștefan Sileanu și Dragoș Pâslaru.

A jucat într-o generoasă distribuție în Curcanii, adaptare de Virgil Brădățeanu după drama lui Grigore Ventura, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco.

Cu actorul Cornel Coman a fost aproape în piesa Centrul înaintaș a murit în zori, în regia lui Constantin Dicu.

Arhiva Televiziunii Române păstrează și momentele poetice cu cel în ființa căruia poezia părea întrupată.

adrian pintea si Dorel Visan in filmul _Un bulgare de huma_

Adrian Pintea și Dorel Vișan în filmul Un bulgăre de humă

Iubea personalitatea lui Eminescu și filosofia lui, poate nu în zadar Nicolae Mărgineanu l-a ales să întruchipeze poetul-nepereche în filmul Un bulgăre de humă (1989) singurul lungmetraj românesc care zugrăvește prietenia dintre Creangă (Dorel Vișan) și Eminescu. La editura ce poartă numele poetului român, apărea în 1996 cartea Pământul americanului semnată de însuși actorul Adrian Pintea.

Un bulgăre humă – fragment

A apărut de câteva ori în spectacolele Formației „Iris”, recitând sau cântând alături de Cristi Minculescu.

Iubitorii micului ecran au păstrat fără îndoială imaginea lui Zeno, tulburătorul tânăr din filmul serial Lumini și umbre (1981–1982), regia Andrei Blaier, după un scenariu de Titus Popovici. O întâlnire de zile mari cu Ion Besoiu, Gina Patrichi, Cornel Coman.

Anii ’90 i-au adus rolul Patachievici în Domnișoara Christina (1992), un film pentru televiziune în regia lui Viorel Sergovici, după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade, prilej de a revedea pe Mariana Buruiană (Cristina), pe Irina Petrescu (Domnișoara Mosca) și pe George Constantin (Doctorul).

În aceeași perioadă, actorul a cochetat pentru scurt timp cu televiziunea, în rol de moderator al unei emisiuni „Arena Artelor” de la postul tv „România Cultural”. Dar cum arta nu face… raiting, emisiunea a dispărut. A urmat o altă emisiune, „Zodia Kitsch”, dar nici aceasta nu a fost agreată în departamentul cultural.

În ultimele luni ale existenței sale, Adrian Pintea a fost invitat să joace într-o telenovelă, Daria, iubirea mea (regia Alex Fotea), în rolul Alexandru Nichita, patron al unui lanț de cazinouri.

Iubiri…

Două mariaje și câteva iubiri pe care le numea el, totale.

În 1989, actorul se căsătorea cu Silvia, de profesie arhitect, pe care o cunoscuse în 1985 într-un cerc de prieteni de la „Bulandra”. Silvia venea în această căsnicie cu o fetiță. Preocupările comune i-a unit făcându-i să rămână împreună timp de aproape 10 ani.

adrian pintea si lavinia tatomir

Adrian și Lavinia Pintea

Într-o zi de început de ianuarie 1997, Adrian a întâlnit-o prima oară pe Lavinia Tatomir. El, actor celebru, aflat la repetiții pentru Hamlet la teatrul craiovean, ea, o adolescentă cunoscută drept o persoană cu puteri paranormale, fiica medicului actorilor craioveni. Actorul care își pierduse vocea în zilele dinaintea spectacolului este sfătuit de regizorul tehnic al Teatrului din Craiova să o cunoască pe Lavinia. Astfel i-a călcat pragul copilei venite în urma lui după un sfert de veac să-i redea vocea.

El 43, ea 16.

Nici o clipă el nu și-a imaginat că ea va fi cea care îi va desăvârși ființa, care îl va determina fără interdicții să-și schimbe modul de viață. Nicicând nu-l văzuseră semenii lui mai fericit.

Cu forța magnetismului dintre cei doi nu se putea lupta nimeni. Precum în basme, Adrian a așteptat-o pe copilă, studentă la medicină atunci, să crească pentru a o cere de soție într-o noapte, telefonic. Se întâmpla chiar la aniversarea celor 20 de ani, pe 2 septembrie 2000.

S-au căsătorit civil în anul 2000, de ziua Nașterii Domnului, iar în fața Altarului, mire și mireasă, au ajuns în anul următor, într-un sfârșit de Cireșar, la Catedrala catolică din Craiova, orașul natal al Laviniei.

Lumea începea să afle despre iubirea lor, inexplicabil de puternică pentru unii.

adrian si lavinia pintea

Cu Lavinia

În numele și amintirea iubirii lor, Lavinia Pintea Tatomir, astăzi doctor în medicină, cu specialitate în psihiatrie, a scris două cărți:

  • Lecție de iubire cu Adrian Pintea, București, Quality Books, 2006
  • În umbra lui Adrian Pintea, apărută în iunie 2014 la Editura Cărțile Tango.

Foșnetul unei voci din spatele microfonului

„Toate vocile acestea sunt ale tale! Jocul cel nou începe aici, cu tine şi în tine colindă auzul stelelor! Minunile vocilor se caută, se întâlnesc şi se amână cu infinită graţie în eter!

Te apropii de microfonul din mijlocul odăii şi le chemi pe nume, aşteptând-o pe fiecare să îţi răspundă şi să te răpească de-acum. Aceasta este răsplata pe care ţi-o dă singura unealtă care ţi-a fost lăsată pentru munca de teatru: vocea.

Teatrul radiofonic.” (Adrian Pintea, Insula lui Prospero, revista „Teatrul”, nr. 1, ianuarie 1988).

Sub bagheta regizorului Cristian Munteanu, actorul Adrian Pintea a excelat în roluri intense dincolo de microfon, în nemuritoare spectacole radiofonice.

De la Viforul (1980) de Barbu Ştefănescu Delavrancea, alături de Ion Caramitru, Irina Petrescu, Leopoldina Bălănuţă, George Constantin și Mircea Albulescu, și Manechinul sentimental (1982) de Ion Minulescu, alături de Irina Petrescu, sau Marion de Lorme (1986) de Victor Hugo, cu Violeta Andrei și Alexandru Repan, la shakeaspearienele Visul unei nopţi de vară (1987) și Troilus şi Cressida (1991), alături de Mariana Buruiană și George Constantin, până la Mihail (1988) de Panait Istrati, cu Florian Pittiș, dramatizare de Camelia Stănescu, și Inocenţa iubirii (1988) de Dostoievski, o dramatizare de Eugenia Ţundrea a romanului Idiotul, în  care vocea actorului se confundă cu cea a prințului Mîșkin. Același regizor a „exploatat” claritatea și nuanțele vocii actorului în rolul principal din Iphigenia (1989) lui Mircea Eliade, o adaptare radiofonică semnată de Marina Spalas, apoi în rolul Marco din Neranţula (1989) de Panait Istrati, o întâlnire la microfon cu actrița Carmen Galin, în Spartacus (1989) de Mihai Davidoglu și Cocoșul negru (1990) de Victor Eftimiu. Au urmat aparițiile în piese românești, Cartea nunții (1990) de George Călinescu și Craii de Curtea veche (1995) de Mateiu Caragiale. Deşertul tătarilor (1991) de Dino Buzzati și rolul titular din celebrul Proces (1992) al lui Kafka. În 1997, vocea lui Pintea era auzită în spectacolul Leonce şi Lena de Georg Bűchner, în traducerea Ninei Cassian, o adaptare radiofonică semnată de el însuși. Ultimele spectacole montate de Cristian Munteanu cu Adrian Pintea au fost Salba Mălinei (2003) de Dominic Stanca și Legături primejdioase (2004) de Choderlos de Laclos.

Incredibilă sobrietate a unei voci în armonie cu cea a actorului George Constantin în Ghepardul (1985) de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, în regia lui Titel Constantinescu, și copleșitoare căldură a graiului tânăr din romanul lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni (1988) cu Diana Lupescu și Mirela Gorea, sau Copila din flori (1981) de Grigore Ventura, alături de Dem Rădulescu, Mariana Buruiană și Florian Pittiș. Actorul Adrian Pintea a rostit replici din spectacolul radiofonic Regina moartă (1991) de Henry de Montherlant, apoi din Preludiu la Electra (1991) de Petru Dumitriu și Diana şi Tuda (1992) de Luigi Pirandello, adaptări de Marina Spalas, a doua dintre ele cu voci feminine de excepție, Valeria Seciu și Irina Petrescu, conturate de frisonul unei voci masculine unicat – Constantin Codrescu. Împreună, actor și regizor, colaboraseră la piesa lui Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul (1985), alături de Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuță, Gheorghe Cozorici ș.a.

Constantin Dinischiotu punea în undă spectacolul balzacian Verișoara Bette (1982) cu Adrian Pintea alături de Marcela Rusu, Radu Beligan și Ileana Predescu, apoi Sonata Kreutzer (1992) de Tolstoi, alături de Gheorghe Cozorici, Dina Cocea și Florian Pittiș, Oreste, regele sunetelor (2003), teatru scurt de Ioan Petre Culianu, în care îi oferă rolul principal alături de Florina Cercel.

Mariana Buruiana si Adrian Pintea in studioul T 1 arhiva tnr 1986

În Studioul T1 al Radiodifuziunii, cu Mariana Buruiană, la înregistrarea spectacolului Romeo și Julieta, 1986. Fotografie din arhiva Teatrului Național Radiofonic

cu Regizorul Dan Puican, care îl îndrăgise pe actor încă din studenție, l-a distribuit cu preponderență în roluri principale în piese de rezonanță ale literaturii universale. În Romeo și Julieta (1986) de W. Shakespeare, în traducerea lui Șt. O. Iosif, alături de candida Mariana Buruiană; în Decameronul (1983) de Boccaccio și Școala nevestelor de Molière; sau Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy, cu Dana Dogaru și Florin Zamfirescu; Cavalerul din Olmedo (1988) de Lope de Vega, sau Dulcea pasăre a tinereţii (1992) de Tennessee Williams, alături de Carmen Stănescu și Mircea Albulescu, și mai târziu Zorba Grecul (2005), o dramatizare semnată de Rodica Mandache după romanul lui Nikos Kazantzakis. Adrian Pintea a jucat și lângă Ştefan Mihăilescu-Brăila în Haiducii (1989) de Panait Istrati.

Cu Leonard Popovici a colaborat la shakespearienele Zadarnice necazuri de iubire (1987), alături de Alexandru Repan, Irina Mazanitis, Florian Pittiş, Ştefan Radof; la povestea de iubire Hero şi Leandru (1988) de Franz Grillparzer, apoi la dramatizarea Vă place Brahms  (1989) după Françoise Sagan, cu Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. A fost vocea povestitorului din Maitreyi (1991) de Mircea Eliade, alături de cea a actriței Mirela Gorea, apoi vocea lui Karl din Muntele vrăjit (1992) de Thomas Mann, alături de alte trei mari voci: Constantin Codrescu, Valeria Seciu și George Constantin.

La microfon, Pintea a fost și Don Juan Tenorio din piesa lui Tirso de Molina, Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră, o înregistrare din 2003.

Adrian Pintea în Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră de Tirso de Molina, traducere de Aurel Covaci. Adaptarea radiofonică de Costin Tuchilă. Regia artistică: Leonard Popovici, 2003 – fragment

Vocea lui a fost chemată și a chemat deopotrivă în lumea poveștilor. Universul copilăriei prin graiul actorului Adrian Pintea devenea și mai dorit în Povestea lui Făt-Frumos (2005) cu Jeanine Stavarache și Monica Ghiuță, în regia lui Vasile Manta, sau în Poveste despre Felixandra de Dan Mihu, în regia lui Mihai Lungeanu.

Regizor la Teatrul Radiofonic

Câteva dintre spectacolele din Fonoteca de Aur poartă amprenta regizorului artistic Adrian Pintea. Actorul avea idei, avea viziune asupra modalităților de punere în undă a unor piese de teatru. Câteva dovezi sunt piesele Peter Rugg dispărutu (1994) de William Austin, un spectacol în care joacă rol „dublu”: actor și regizor; apoi minunatul Joc cu fantasme (1996) de Cristian Munteanu, un monolog dramatic al însinguratei femei interpretată uimitor de Irina Petrescu.

În straiele lui Hamlet, deja era foarte cunoscut pe scena craioveană, ceea ce îl provoacă pe nemuritorul actor să-l joace și să-l pună în undă în 2004 la Teatrul Național Radiofonic, alcătuindu-și următoarea distribuție: Mihai Constantin (Claudius), Marius Chivu (Fantoma tatălui lui Hamlet), Oana Pellea (Gertrude), Mircea Albulescu (Polonius), Liviu Lucaci (Laertes), Delia Nartea (Ofelia), Doru Ana (Horatio), Petre Lupu (Rosencrantz), Răzvan Vasilescu (Guildenstern), Dan Condurache (Fortinbras), Ionuţ Kivu (Marcellus), Claudiu Bleonţ (Osric), Ion Pavelescu (Actorul principal), Iarina Demian (Actriţa principală), Valentin Uritescu (Groparul).

Adrian Pintea în Hamlet de William Shakespeare, partea I, regia artistică: Adrian Pintea. Data difuzării în premieră: 14 martie 2004 – fragment

Hamlet, partea a II-a. Data difuzării în premieră: 15 martie 2004 – fragment

Voce de colecție

În 2003, la Editura Casa Radio, în Colecția „Biblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”, sub titlul Mihai Eminescu, Poeme necunoscute, apărea compact-discul cu 23 de poezii din manuscrisele poetului descifrate de Petru Creţia, selectate de Mircea Cărtărescu şi rostite de Adrian Pintea.

În 2013, la aceeași editură poeme eminesciene erau selectate pe 4 compact-discuri, sub titlul Poesii de Mihail Eminescu, în lectura marilor actori români, printre care și Adrian Pintea. Înregistrări din Fonoteca de Aur a Radioului între 1959 şi 2000, alături de voci emblematice: Emil Botta, George Calboreanu, Ion Manolescu, George Vraca ș.a.

Adrian Pintea și-a dăruit vocea spre folosul tinerilor, pentru a-i stimula la lectură, citind versuri sau proză chiar. O dovadă rămâne audiobookul apărut la Editura Humanitas, cu fragmente din cartea de povestiri De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu.

adrian pintea date biografice8 al lui Cireșar

Părea atât de frumos și rotund, fără capăt, încât să trăiești din plin așteptarea coacerii cireșelor…

Părea atât de plin de căldura pe care o așteaptă orice trup după o capricioasă primăvară…

Părea atât de ispititor în refacerea tinereților … Era și atât de tânăr, parc-ar fi fost un infinit întors spre verticalitate…

De fapt, a fost o realitate dură, o dispariție și o infinită durere, compensată dumnezeiește de o infinită iubire….

A fost Optul Iuniei, cel al involuntarei treceri spre alte dimensiuni.

Plecarea artistului lăsa în urmă dâre de necontenită absență umplute până la refuz de suferința unei tinere femei și de așteptarea fără margini a câinelui său, Haiduc.

După două zile, Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu primea sub soarele înduioșător încă un artist…

Mantia și sabia așezate lângă trupul actorului în ziua înmormântării îmi aminteau de un imens tablou dintr-un restaurant botezat „Les Maréchaux” din Fribourgul helvet, sălaș al templierilor cu secole în urmă.

„Cum să mă-nfăţişez mai bun iubirii?

Poate-n cămaşa ce o ţese mama,

Visând că doar în ea voi trece vama,

Visând că e cămaşa nemuririi …”

                                        (Adrian Pintea)

annie musca biografii

Annie Muscă

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva rubricii Remember

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna octombrie 2014 actorului ADRIAN PINTEA (9 octombrie 1954–8 iunie 2007)

luna dedicata adrian pintea RTR

costintuchilaREMEMBERadrian pintea,annie muscă,antigona,barrymore,biografii annie muscă,clody bertola,filmografie adrian pintea,hamlet,john steinbeck,lavinia tatomir,roluri adrian pintea in film,rolurile lui adrian pintea,shakespeare,tirso de molina,valentin teodosiu
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 9 octombrie 2014, ne amintim de actorul Adrian Pintea (9 octombrie 1954–8 iunie 2007).  Enigmatic și visător. Frenetic. Cel care în ultima vreme purta la gât crucea cu Iisus răstignit, recita dumnezeiește, cânta la chitară și compunea… Se mistuia cu fiecare rol și renăștea în iubirea pentru semeni. Citise...