Agenda Festivalului Shakespeare (1)

Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

Invitați în premieră și oaspeți care revin la Craiova

Pentru inaugurarea ediției aniversare, cu numărul zece, directorul-fondator al Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, domnul Emil Boroghină, a mai reușit împlinirea unui vis. Căci manifestarea craioveană, considerată „cel mai important festival Shakespeare din spațiul țărilor non-anglofone” de către foarte mulți specialiști de valoare și numită ca atare într-o prestigioasă publicație de gen, a oferit încă de la crearea ei în 1994, de nu puține ori, satisfacția la superlativ a materializării extraordinarelor inițiative ale acestui frumos visător care este domnul Boroghină, inițiative privind teatrul și punțile lui cu lumea.

Richard al II-lea, regia: Yukio Ninagawa

De această dată, la ediția care poartă genericul „Shakespeare pentru eternitate”, când la nivel mondial sunt marcați cei patru sute de ani de la trecerea în eternitate a lui William Shakespeare, este vorba de invitarea pe scena festivalului a legendarului de-acum regizor japonez Yukio Ninagawa, personalitate emblematică pentru universalitatea unei opere nemuritoare. Octogenarul regizor, faimos în țara sa pentru montări cu dramaturgia japoneză de ieri și de azi, este deopotrivă apreciat de multă vreme în toată lumea pentru felul în care a transpus scenic prin grila propriei gândiri și a unor coordonate de cultură japoneză tragediile Greciei antice și, mai ales, opera shakespeariană. Spectacolele sale se joacă și fac succese remarcabile la Barbicon Center, la Stratford-upon-Avon, și nu numai în aceste puncte nodale pentru moștenirea lăsată de dramaturgul nepieritor. Acum, în Festivalul Shakespeare de la Craiova s-a prezentat spectacolul său cu Richard al II-lea, o producție din anul 2015 a Teatrului de Artă din Saitama. Un teatru unde domnia sa este director artistic și prin care de douăzeci și doi de ani are în program ambițiosul proiect, probabil unic în lume dincolo de granițele Marii Britanii, al unei integrale cu opera dramaturgică a lui William Shakespeare. Până acum aici au cunoscut variate înscenări 31 din cele 37 de piese scrise de Shakespeare, cum ne-a lăsat să aflăm domnul Fuminori Takeuki, președintele Fundației Artistice Saitama, care a însoțit trupa la Craiova. Este un spectacol grandios, deși este structurat în regim de studio, copleșitor, nu numai pentru că pe scenă apar vreo șaptezeci de actori, componenți ai trupei Teatrul de Aur Saitama, înființată în 2006 și formată din actori de peste 55 de ani, și ai trupei Viitorul Teatru Saitama, cu tineri interpreți, sau pentru că turnirul judiciar unde se înfruntă Bolingbroke și Mowbray este la scara 1/1 să zicem, adică sunt aduși caii adevărați printre actori. Noi am vazut reprezentația inaugurală din seara de 14 aprilie și cred că la unison cu toți cei prezenți acolo am trăit o puternică emoție. Așa cum se întâmplă atunci când este vorba de un spectacol care degajă o uriașă energie și dă seama de o rafinată lectură, fidelă și totodată originală, asupra textului. Am fost impresionată de concentrarea și expresivitatea rostirii, de elocvența gesturilor, a mimicii, a plasticii corporale a interpreților. În spectacol trama intrigilor din jurul coroanei se conturează cu limpezime și ecou în conștiința privitorului de azi, dar sugestia aduce permanent un parfum indicibil, începând cu acel laitmotiv al dansului în ritm de tango, ca metaforă a trecerii timpului, a perpetuării tarelor unei omeniri mereu aceeași, dar și a transmiterii artei teatrului între generații de actori. Aducerea acestui spectacol la Craiova a fost susținută de guvernul nipon, iar Excelența Sa domnul ambasador al Japoniei în țara noastră Kisaburo Ishii a salutat deschiderea Festivalului Shakespeare la Craiova și a asistat la reprezentația de gală.

A fost urmată de altă reprezentație în a doua zi de festival, iar fiindcă spectacolul s-a jucat pe scena Sălii Mari unde pe gradene nu puteau fi mai mult de 180 de spectatori, pentru numeroșii iubitori de teatru din Craiova a fost proiectată pe un imens ecran în fața teatrului, înaintea primului gong al festivalului, repetiția generală (desfășurată cu aceeași rigoare profesională ca orice reprezentație) la care au fost de asemenea poftiți actorii Teatrului Național „Marin Sorescu”, gazda și organizatorul festivalului alături de Fundația Shakespeare din Craiova, și responsabilii cu organizarea festivalului.

Hamlet, regia: Marcel Mayer 

Într-o ediție de festival unde în program figurează spectacole semnate de alte mari personalități ale teatrului mondial din perimetrul creației europene, cum sunt Thomas Ostermeier sau Luk Perceval, Romeo Castelucci sau Gigi Căciuleanu, spre a da, deocamdată, aici doar câteva nume, mulți dintre foarte numeroșii invitați de anul acesta, oameni de teatru din întreaga lume, au așteptat cu mare interes a doua zi de festival când a fost programat spectacolul cu Hamlet adus din Africa de Sud, de Compania Abrahamse & Meyer Productions. Așteptarea era legată de amintirea unui excepțional Richard al III-lea, prezentat în 2014, la Festivalul craiovean, realizat cu numai trei actori, de aceeași companie singulară pe continentul african prin caracterul independent și repertoriul clasic, ajunsă la o apreciată notorietate internațională și datorită producțiilor cu piese shakespeariene. Poate și de aceea, spectacolul a fost programat într-o sală de mare capacitate, la Casa de Cultură a Studenților, care ni s-a părut, însă, mai puțin generoasă pentru teatru. Și de această dată era o montare cu puțini actori, șase la număr, care interpretează mai multe personaje, provocatoare, în plus, prin caracterul ei într-un fel documentar. Anume, spectacolul amintește, și omagiază prin aceasta, una dintre cele mai vechi înscenării cunoscute ale piesei Hamlet, petrecută pe timpul vieții lui Shakespeare pe Coasta de Est a Africii de Sud. Este vorba de o reprezentație susținută în 1608 de echipajul navei Red Dragon chiar la bordul navei. Spectacolul se desfășoară într-un cadrul unic unde trei lăzi răsfirate, apa clipocind și o folie translucidă care servește și de cortină și de spațiu reflectorizant pentru comentariul eclerajului sugerează chiar acea navă din Compania Indiilor Orientale, devenită interesantă pentru istoria teatrului mondial. Căpitanul-regizor (Marcel Mayer) împarte echipajului rolurile, glisarea în spectacol făcându-se pe nesimțite cu ajutorul sfaturilor din replica lui Hamlet către actorii veniți la curtea regatului Danemarcei. Lipsa de teatralitate în sens modern și contemporan în configurarea scenelor cred că a fost unul dintre elementele care au făcut ca pentru unii dintre spectatori această propunere să nu fie tocmai pe placul lor. Personal, am apreciat, ca și la spectacolul sud-africanilor anterior văzut la Craiova, recursul la tradiția shakespeariană, la forța cuvântului pentru a contura caractere și relațiile dintre personaje, dinamica succesiunii scenelor creatoare de ritm încordat și emoție puternică, pregnanța rostirii și impresionanta trecere a actorilor dintr-un personaj într-altul cu parcurgerea diferitelor registre, de la comicul care descrețește din când în când frunțile la întunecimile tragicului.

Vezi: arhiva Anul Shakespeare

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatru

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru