Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

festival-shakespeare-craiova-2016-2

Un moment de grație

După tulburătorul și copleșitorul spectacol cu Richard al II-lea, în direcția de scenă a faimosului regizor japonez Yukio Ninagawa, care a deschis în triumf a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare și despre care am relatat și noi câte ceva la această rubrică, până la jumătatea manifestării craiovene am trăit zile și seri încărcate cu puternice emoții pentru iubitorul de teatru într-un program variat, divers, cu evenimente de înaltă ținută intelectuală, cu spectacole bune și foarte bune.

afis beer sheva

Mă refer astăzi la un spectacol care a marcat indubitabil aici un moment de referință: Romeo și Julieta prezentat de Teatrul Beer-Sheva din Israel, cu Tom Avni și Avigail Harari în rolurile titulare. Această producție realizată în primăvara anului trecut face cu prisosință dovada unei creativități circumscrise la modul superlativ genericului de festival, Shakespeare pentru eternitate, aliniat la marcarea pe plan mondial a celor patru secole de la moartea marelui dramaturg.

romeo si julieta regia Irad Rubinstein

În regia tânărului Irad Rubinstein, personajele acestei tragedii, care este imaginată de marele Will a se petrece în Verona, sunt oameni dintr-o lume care ne este familiară, așa cum o vedem astăzi pe stradă și la jurnalele de știri. Tinerii se deplasează cu motociclete puternice (subtilă stilizarea scenică), poartă geci adecvate, cu piele și ținte, fetele au bocanci și alură „nașpa”, iar adulții au trecut și ei pe la case de modă „de fițe”, ba până și părintele Lorenzo are veșminte fistichii. Elementele de costum (Maor Zabar) de izbitoare realitate se întrepătrund constant cu detalii cu valoare de comentariu, sugerând stranietatea, nebunia, absurdul unui veritabil iad pe pământ. Este o lume într-o continuă agitație nervoasă, gata să explodeze la orice provocare, dar totul devine provocare pentru acești tineri pe logo festival shakespeare craiova 2016motoare, cu căștile lor ce au forma măștilor de gaz de care nu se despărțeau până nu de mult compatrioții regizorului, o lume grăbită și grobiană, grotescă și crudă, a cărei violență și cruzime se dezvăluie neîncetat în oricare gest, în cuvinte de multe ori zbierate agresiv și iritat. Cuvintele lui Shakespeare. Ele răsună îngrozitor de credibil în acești parametri de umanitate, cu accente dătătoare de frisoane descoperind încărcătură lor funestă, prevestitoare de ce-i mai rău. De altfel, spectacolul are un foarte scurt prolog, din Biblie, în care este evocat Gog, cu numele lui legat de sfârșit și de război. Impresia de omenire marcată de Apocalipsă este întărită de spațiul de joc dominat de o construcție metalică, aerisită, care trimite la scena rotundă pe care jucau actorii lui Shakespeare, dar care poate duce cu gândul și la spirala timpului (scenografie: Svetlana Breger). La nivelul superior se sugerează existența camerelor, iar alveola centrală este și sala de bal unde se cunosc protagoniștii, și strada unde se consumă înfruntarea dintre membrii și susținătorii celor două familii rivale, Montague și Capulet, ca două bande din „cartierul de vest”, și curtea, și cavoul unde conduce în final povestea. Tot acest mediu este învăluit de o pătrunzătoare ceață și de misterios clarobscur în variate unde (lumini: Ziv Voloshin), pulsând o dată cu derularea acțiunii. Iar aceasta se desfășoară într-un ritm care îți taie respirația, scenele se înlănțuie și cresc unele din altele, sau se înfiripă într-un paralelism cu măsură folosit, care dă putere senzației de adevăr pe care îl degajă spectacolul în ansamblul său. Actorii, posesori ai unor voci bine lucrate și ai unor tehnici de interpretare capabile să te miște, joacă la cea mai înaltă tensiune, făcând dovada unor remarcabile înzestrări fizice, nu doar în scenele unde confruntarea directă este sugestiv conturată, culminând cu duelul dintre Tibalt și Mercuțio (coregrafie: Amit Zamir; coordonator lupte: Uri Bastan). În această vale a plângerii, se ivește incredibilă o geană de lumină. Înflorește, intempestivă, iubirea curată, adâncă, răscolitoare dintre Julieta (Avigail Harari) și Romeo (Tom Avni), vlăstarele celor două familii care se dușmănesc de moarte.

romeo si julieta

Sunt multe amănunte pregnante pentru sensibilitatea sau gândirea spectatorului în construcția diferitelor momentele, cu alură de rafinată modernitate, cum este, bunăoară, simbolistica acelor fire de culori diferite, iar actorii, toți actorii din distribuție, fac dovada unei concentrări pilduitoare. Există scene foarte frumos construite, precum aceea a duelului, în care Tibalt, vrând să înfigă pumnalul în Romeo, îl rănește mortal pe Mercuțio, sau aceea cu „epopeea” doicii (cuceritoare Sarit Vino Elad) pentru a duce răvașul Julietei la Părintele Lorenzo (Muli Shulman). Este electrizantă scena balconului cu protagoniștii marcați de explozie juvenilă, de candoarea și ardoarea iubirii, absorbiți în lumea lor vrăjită, rupți de vrajba neîmpăcată din jurul lor, care clocotește însă, din păcate, amenințătoare, în foiala continuă, chiar atunci, a celorlalte personaje, scenă realizată într-un crescendo vibrant, ca și aceea a fericitei nopți de iubire, ambele, marcate și de un ecleraj capabil să le detașeze semnificația.

romeo si julieta israel

Romeo și Julieta, regia: Irad Rubinstein, Teatrul Beer-Sheva din Israel

Dar credem că originalitatea convingătoare a acestei montări de un realism izbitor și totodată încărcată generos de felurite aluzii se revelează pregnant la final. Julieta, dusă în cavoul familiei, inertă sub efectul licorii primite de la părintele Lorenzo, împresurată de fantomele celor mai recente victime ale sfâșierii între cele două tabere adverse, se trezește spre a mai prinde încă ultima răsuflare a lui Romeo. Mor deodată, împreună, într-un balet ce îi poartă, învăluiți într-un halo de lumină care aparține unei sfere eterate,logo festival shakespeare craiova 2016 purificate, în acel cerc magic. Emblematic pentru iubirea care poate învinge ura. Pentru arta care traversează epoci. Zdrobit de durere și de remușcări, în fața cadavrelor îmbrățișate, Capulet (Amir Krief) își petrece brațul pe după umerii lui Lady Montague (Adva Edni), copleșită de tragedia comună. În fața acestei irizări de sentiment tonic nu numai pentru om, ci pentru omenire, discursul „moralizator” din piesă a părut de prisos, așă că aceasta este ultima scenă a unui spectacol dinamic și emoționant, coerent și convingător, în care directorul de scenă Irad Rubinstein declara undeva că a vrut să arate și „neprevăzutul previzibilei naturi umane”.

S-a jucat la Casa de Cultură a Studenților, unde alături de invitații festivalului, ne-am bucurat să vedem foarte mulți tineri, între care liceeni aduși de profesorii lor. Inspirată alegere pentru această săptămână de „Școala altfel”, căci participarea afectivă cu care am observat că au urmărit ei spectacolul (ca toată lumea, de altfel, în grade diferite, dar la unison), aplauzele deschise la scena balconului sau izbucnirea de ropote de aplauze de la final cred că poate să lase urme, încât unii dintre acei spectatori de vârsta protagoniștilor să fie deja câștigați pentru ideea de teatru, pentru a descoperi în continuare valorile dramaturgiei marelui Will, pe care să o și citească, acum când generațiile noi au cam pierdut deprinderea asta. Dar și pentru criticii de teatru care au avut ocazia să vadă mai multe alte spectacole prezentate de artiști israelieni în acest festival sau în alte festivaluri internaționale de anvergură din țara noastră, spectacolul Teatrului Beer-Sheva, adus la Craiova cu sprijinul Ambasadei Statului Israel în România, va rămâne de asemenea multă vreme în amintire.

romeo si julieta targoviste

Romeo și Julieta, Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. Fotografie de Florin Chirea

Această piesă despre cea mai frumoasă poveste de iubire din dramaturgia lui Shakespeare a cunoscut deja o altă materializare în festival prin delicatul spectacol cu păpuși în regia Irinei Niculescu, înfățișat în aceeași sală de către actori și actori mânuitori de la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, urmând ca în secțiunea ce cuprinde producții studențești să mai vedem o dată Romeo și Julieta, în interpretarea studenților la actorie de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Și să vedem, de asemenea, în ultima zi de festival, o variantă de montare stradală a piesei, creată special pentru comunitatea Craiovei de o celebră companie din Marea Britanie, Parrabola, în colaborare cu Compania locală Teatrulescu, în regia lui Phlip Parr.

Vezi și: Agenda Festivalului Shakespeare (1) de Mariana Ciolan

Arhiva Anul Shakespeare

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

logo revista teatrala radio

Vezi și: Arhiva rubricii Cronică de festival 

 

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALanul shakespeare 2016,capulet,festivalul shakespeare craiova,Irad Rubinstein,mariana ciolan,montague,romeo si julieta,Teatrul Beer-Sheva din Israel,teatrul tony bulandra targoviste
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Un moment de grație După tulburătorul și copleșitorul spectacol cu Richard al II-lea, în direcția de scenă a faimosului regizor japonez Yukio Ninagawa, care a deschis în triumf a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare și despre care am relatat și noi câte ceva la...