Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

amadeus peter shaffer teatrul metropolis

Amadeus de Peter Shaffer, regia: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, Bucureşti 

Tragedia destinului lui Mozart constă în faptul că s-a ridicat mult peste nivelul epocii în care a trăit (tipic geniilor). Blestemul lui Salieri – a fost singurul care a înţeles asta. Cariera lui Mozart a avut un spectator de lux în persoana lui Salieri, unicul contemporan care a realizat că Amadeus e un dar al zeilor, într-o lume ingrată, ignorantă şi imprevizibilă. Amadeus este povestea vieţii lui Mozart văzută prin prisma lui Salieri şi este totodată istoria unei frustrări, a unei ratări trăite şi analizate cu luciditate. Spectacolul limitelor unei lumi care ucide omul-spectacol.

amadeus teatrul metropolis

Un text care vine mănuşă unui regizor precum Victor Ioan Frunză, obişnuit să elaboreze, să reconstruiască epoci, identităţi, un creator pe care întotdeauna îl inspiră incursiunile complexe în psihologii umane, dar şi în universuri temporale. Şi, ca de obicei, îi este alături Adriana Grand cu seducătoare, surprinzătoare şi puternice soluţii plastice. Când, nu de puţine ori, scenografiile se fac ”după ureche”, la intuiţie sau chiar de pe net, ori sunt asimilate unor proiecţii video, Adriana Grand rămâne un exemplu de creator care se informează temeinic şi alege varianta cea mai sugestivă, întotdeauna sub semnului bunului gust şi al pitorescului rafinat.

Fotografie de Adriana Grand

Fotografie de Adriana Grand

Amadeus este concentrată pe duelul dintre două mari personalităţi: Salieri – disciplinat, sobru, comme il faut, omul raţiunii, al rezonabilităţii, al cutumelor şi modelor asumate (interpretat de George Costin) şi Wolfgang Amadeus Mozart – un copil teribil, ludic, inventiv, de nestăpânit, răsfăţat al sorţii (până la un punct, respectiv până când destinul său începe să depindă de oameni), conştient de propria valoare, pasionat autentic, inocent, influenţabil, un idealist (interpretat de Andrei Huţuleac). Lor li se adaugă în roluri bine individualizate şi bogat caracterizate: Nicoleta Hâncu, Adrian Nicolae, Alexandru Pavel, Sorin Miron, Alin Florea, Carol Ionescu şi Voicu Aaniţei. Şi evident, marele personaj, cel care învăluie, provoacă şi potenţează tensiunea şi emoţia: însăşi muzica al cărei remarcabil ambasador este Robert Nagy iar noi ne simţim privilegiaţi să îl ascultăm.

Andrei Huțuleac în ”Amadeus”

Andrei Huțuleac în ”Amadeus”

Aproape trei ore asistăm la derularea unui plan diabolic, cu ale cărui etape suntem în permanenţă informaţi. Am fi tentaţi să îl considerăm pe Mozart o victimă şi până la un punct chiar e, numai că, în egală măsură, compasiunea noastră merge către Salieri, fiul cel ascultător care se vede abandonat de Tată în favoarea Fiului risipitor Amadeus. Să recunoaştem, empatizăm mai degrabă cu acest vrednic de respect dar lipsit de strălucire care îşi iese din fire în faţa inexplicabilului, a inefabilului. Dumnezeu îl iubeşte pe Mozart. Mai mult, Dumnezeu e Mozart.

Este meritul actorilor care desluşesc cu maximă acurateţe şi seriozitate partiturile şi ni le aduc în faţa ochilor sub forma unei poveşti etern valabile, veşnic vizitabilă, profund umană. Încă o victorie a regizorului Victor Ioan Frunză şi a Teatrului Metropolis care îi găzduieşte grandioasele proiecte, veritabile (capod)opere de autor. Mă înclin în faţa tuturor.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAdrian Nicolae,Alexandru Pavel,alin florea,amadeus de peter shaffer,Carol Ionescu şi Voicu Aaniţei,cronica de teatru revista teatrală radio,Dumnezeu e Mozart,george costin,nicoleta hâncu,Robert Nagy,Salieri,Sorin Miron,teatrul metropolis,victor ioan frunză
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Amadeus de Peter Shaffer, regia: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, Bucureşti  Tragedia destinului lui Mozart constă în faptul că s-a ridicat mult peste nivelul epocii în care a trăit (tipic geniilor). Blestemul lui Salieri – a fost singurul care a înţeles asta. Cariera lui Mozart...