Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

al matale caragiale cronica de teatru tv de ani bradea

Motto: ”Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e până-acuma dospit cumsecade.”

I. L. Caragiale

cronica de teatru tv siglaCaragiale e „un scriitor ale cărui reale dimensiuni se vădesc numai în cazul unei insistente și sistematice apropieri de opera sa și numai în urma unei pătrunderi voit partizane în lăuntrul acesteia”, spunea Paul Cornel Chitic în revista ”Teatrul”, nr. 4/1983. Că azi nu mai suntem nici măcar atât de pregătiți să-l înțelegem pe Caragiale, că nu mai avem un ”organ” cu care să percepem umorul său, o dovedește interesul tot mai scăzut pentru opera lui Molière al românilor, așa cum a fost adesea numit scriitorul născut în urmă cu 165 de ani în Haimanale – Prahova. Și mă refer aici mai ales la tinerii cititori. Nu de mult, un prieten profesor îmi povestea cu tristețe cum, la școala unde predă el, a fost proiectat elevilor, liceeni, un film după una dintre piesele lui Caragiale. Pe tot parcursul proiecției, copiii au tăcut mâlc, nu au reacționat în niciun fel! Comicul de limbaj, farmecul pieselor, al momentelor și schițelor, marca incontestabilă a scriitorului care a făcut generații întregi să râdă în hohote în sălile de spectacole, le era străin, de nepătruns. Elevii au râs, spunea prietenul profesor, doar la scenele în care intervenea comicul de situație, scene descriptive, pe înțelesul oricui. Cam aici suntem azi! Curată evoluție, monșer!

caragiale februarie 1901

Regizorii, din fericire, încă se arată interesați de opera marelui nostru dramaturg. Ei vin cu versiuni tot mai modernizate, adaptate societății de acum. Și, slavă Domnului, niciodată Caragiale nu a fost mai actual! Îmi amintesc de o viziune foarte originală a lumii lui Nenea Iancu, spectacolul de teatru-dans al lui Gigi Căciuleanu, D’ale noastre, care a celebrat Anul Caragiale 2012 la Teatrul Național din București. Dar mai pot fi date și multe alte exemple.  

caragiale publicistca moftul roman

”Moftul român”, seria I, nr. 1, 24 ianuarie 1893, p. 1

În preajma sărbătoririi zilei de la naștere a scriitorului (despre care circulă două-trei versiuni), Televiziunea Română a difuzat pe programul 2, luni, 20 februarie 2017, spectacolul Al matale, Caragiale, în regia lui Mircea Cornișteanu. Cinci actori, cinci mari nume ale scenei românești: Radu Beligan, Mircea Albulescu, Florin Zamfirescu, Șerban Ionescu și Corneliu Revent, reînvie personajele din corespondența și publicistica lui Caragiale. Am putut vedea astfel un Caragiale care-și pune la cale cu umor afacerile, viitoarele apariții publicistice; un Caragiale revoltat, apărându-și cu sârg drepturile de autor; un Caragiale sentimental și nostalgic; sau un Caragiale persiflându-și oaspeții sosiți din țară la Berlin. Descrierea vizitei pe care i-o face Delavrancea, când ”…Barbu, în trecerea lui spre Paris, a dat prin Berlin!”, e de un umor comparabil cu oricare dintre Momentele și schițele lui Caragiale. În volumul Cele mai frumoase scrisori, alese de Dan C. Mihăilescu, apărut în ediția a doua la Humanitas, în 2013, este inclusă și povestea acestei pățanii, în epistola adresată lui Alceu Urechia, din Berlin, iulie, 1905. ”Dragă Alceu, am pățit mai zilele trecute o mare rușine. Să tac și s-o înghit? – Greu – și ar fi păcat! Mi-ești prea bun prietin – așa cel puțin mă măgulesc a crede, și sper că nu mă-nșel – ca să nu ți-o mărturisesc, așteptând cu încredere de la tine un răspuns de mângâiere. Dar rogu-te, sub secret de jurământ, numa-ntre noi să rămâie.” Barbu, personajul nemulțumit de tot și de toate, care bea nenumărate halbe de bere, în cele mai bune restaurante nemțești, și le află pe toate calde, proaste, fără gust, care găsește că măgarii ăștia n-au nici măcar muzeuri serioase, iar madame Caragiale nu e-n stare să pregătească un dejun ca lumea, aducând la masă ochiuri prea răscoapte, mămăliguță prea pripită și ciulamaua lăbărțată, e interpretat magistral, în spectacolul lui Mircea Cornișteanu de la TVR, de Mircea Albulescu. În vreme ce în rolul răbdătoarei gazde, gata mereu să-și servească musafirul și să-l poarte prin cele mai interesante locuri (nu și din punctul de vedere al musafirului!), am putut admira calmul și ironia subtilă, atât de caracteristice jocului actoricesc al maestrului Radu Beligan.

al-matale-caragiale

Imagine din spectacolul Al matale, Caragiale

De fapt în acest spectacol am putut vedea un Caragiale față în față cu opera sa. Aici, mai mult decât în oricare montare scenică inspirată de textele sale, scriitorul devenit personaj pozează în cel mai profund observator și critic al moravurilor timpului său. Altfel spus, el este caracterologul și  moralistul care, prin satira necruțătoare la adresa viciilor omenești (sau românești?), oferă cea mai realistă imagine a societății din vremea lui. Corespondența sa amendează aceleași derapaje și dezvăluie același mod de a fi imprevizibil, spontan, mereu atent, gata să-și transforme umorul insolit în ironie. Scrisoarea adresată din Berlin lui A. Steuerman-Rodion, cu prilejul expedierii către  ziarul ”Opinia” a unei cronici (scenă inclusă în spectacolul Al matale, Caragiale), e de un comic ce nu poate fi povestit! Întruchipându-l pe Caragiale, Radu Beligan citește/scrie această epistolă, cu o mină gravă ce sporește umorul ascuns, subînțeles în text, pentru că, nu-i așa?, umorul nu poate fi decât un lucru extrem de serios. Am găsit epistola și în Scrisorile selectate de Dan C. Mihăilescu și nu mă pot abține să nu o redau, chiar dacă nu integral:

„Vă trimit o Cronică. Dacă vă convine, o publicați – fără să o ciuntiți. Bine, eu înțeleg că aveți respect de opinia publică; asta e frumos lucru din partea unor publiciști, mai ales tineri; dar, de respectul opiniei publice, să nesocotiți pe un confrate bătrân – iar nu merge.

Dar dacă vă convine cronica mea, atunci trebuie și voi la rândul vostru să fiți echitabili cu mine, și anume:

Eu, de regulă, la gazete, luam pentru un articol ca acesta 50 de lei, zi… lei 50

Abonamentul vostru pentru străinătate costă 40 lei, zi… lei 40

Îmi rămâneți datori cu… lei 10

Iată cum doresc să mi-i plătiți. Să mergeți la Ermacov sau la Smirnov (păcat că s-a prăpădit răposatul meu bădia Drăgănescu! un moment n-aș fi crezut: la el vă trimiteam, la el care era român întreg, iar nu la niște străini neîntregi!); la unul dintre acești doi nenorociți lipoveni, la care s-ar găsi marfă mai bună, să-mi cumpărați de 5 lei icre negre tescuite prima și de 1 leu măsline mari și mici amestecate, și să mi le expediați îndată prin pachet poștal la adresa mea. Prin urmare:

Icre tescuite prima 5 lei, zi……. lei 5

Măsline amestecate 1 leu, zi…..  lei 1

Costul pachetului poștal 2 lei, zi… lei 2

Rămân lei 2 …………………………     lei 2

                                       —————–

                                       Total…      lei 10

Adică rest doi lei, cu care să beți, cu moderațiune, aperitive în sănătatea subsemnatului vostru confrate.”

Al Vlahuta I L Caragiale Barbu Stefanescu Delavrancea

Al. Vlahuță, I. L. Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, cca 1900

Ce s-ar mai putea adăuga? Rămân la părerea că, într-adevăr, Caragiale nu poate fi povestit, el trebuie citit, văzut pe scenă, simțit din lăuntru, cum bine spunea Paul Cornel Chitic. Cât privește spectacolul difuzat de TVR 2, la a 165-a aniversare a cunoscutului prozator și dramaturg, mai trebuie să precizăm faptul că regia de montaj a fost semnată de Marga Nița, producător coordonator a fost Demeter András István, director de imagine – Edwiga Adelman, iar costumele și decorurile au fost realizare de Eugenia Botănescu, respectiv Gheorghe Cazan. Al matale, Caragiale este un proiect al Casei de Producție a TVR.

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv 

Alte articole de Ani Bradea:

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

În octombrie se numără aniversările

Arhiva Caragiale

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVA. Steuerman-Rodion,Al matale Caragiale,Al. Vlahuță,Alceu Urechia,Barbu Ștefănescu Delavrancea,berlin,Comicul de limbaj,corneliu revent,cronica de teatru tv,D'ale noastre,Dan C. Mihăilescu,Edwiga Adelman,florin zamfirescu,gigi căciuleanu,Haimanale – Prahova,i l caragiale,mircea albulescu,mircea cornișteanu,Molière al românilor,Paul Cornel Chitic,radu beligan,Şerban Ionescu
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Motto: ”Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e până-acuma dospit cumsecade.” I. L. Caragiale Caragiale e „un scriitor ale cărui reale dimensiuni se vădesc numai în cazul unei insistente și sistematice apropieri de opera sa și numai în...