Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

teatru-radiofonic-alegerea-de-regele-mihai-si-regina-ana-premiera

sigla cronica de teatru radiofonicPentru unii dintre noi viața este ca un cub, ceva asemănător cu celebra invenție a lui Rubik. Șase fețe, șase culori, un mecanism care rotește independent fiecare față și mai multe etichete. Îi sucim și răsucim toate părțile, încercând să-l dregem și uneori, cu cât ne căznim mai mult, cu atât se încâlcesc etichetele. Unii se cronometrează, alții se perfecționează, alții își pierd răbdarea, alții zic că n-au noroc și renunță. Un joc de inteligență s-ar spune. Inteligența însă, acel chit cum îi spuneau dacii, cuprinde în buchetul ei cel mai însemnat dar pe care i l-a făcut Dumnezeu omului. Libera alegere. Ce înseamnă această alegere? Să fii prezent cu sufletul în viața ta. Rafail Noica a așezat cu bună chibzuință, în doar două fraze, acest joc al alegerii vorbind despre chemarea la această atitudine umană esențială, substanțială și vitală. Pe noi (Dumnezeu) ne cheamă la o liberă alegere, pentru a alege, și pentru a alege drept, și pentru a nu ne rătăci și a nu ne dezamăgi. Sau, dacă ne dezamăgim, măcar să ne „dez-amăgim” și să revenim la adevăr. Alegerea nu ține de teorie, ci de trăire, trăirea acelui acum care nu înseamnă nici joc, nici joacă, ci luptă, o luptă împotriva pierderii timpului, a risipirii, a dezamăgirii. Alegerea înseamnă puterea voinței omului față în față cu moliciunea vieții de huzur, alegerea este o putere fundamentală și o certitudine a libertății cu care suntem înzestrați. Altfel spus, această alegere nu ține de semantica vieții, ci de pașii pe care îi poți face și pe care trebuie să-i faci luptând cu ispitirile, pentru a fi pe deplin om. Despre asta pot vorbi și înțelepții și regii și oamenii simpli, deopotrivă, căci simplitatea aceasta nu înseamnă prostie, ci o ținere aproape de cele ale firii. De la vlădică până la opincă, cu toții căutăm explicații și certitudini. Unii o facem cu ușurință, alții cu bună măsură, alții cu amar, alții cu disperare. Căi și căi. Scopul acestei căutări este unul singur. Împlinirea destinului care nu este altceva decât întoarcerea întru cele ale firii. Și care este firea aceasta? Asemănarea cu Dumnezeu.

alegerea-regele-mihai-regina-ana-piesa-de-teatru

La finele lui octombrie 2016, Teatrul Național Radiofonic a adus în repertoriul său, în premieră absolută, un spectacol inedit. Inedit nu numai pentru faptul că autorii textului sunt Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana, ci și pentru formula sa dramatică. Alegerea este un text profund, tulburător, îmbrăcat în haina unei metafore de o subtilitate și o delicatețe cum rar am mai întâlnit în ultimii ani. Scris la Versoix, în 1960, textul – redactat mai întâi în englezeşte, în franţuzeşte şi, mai apoi, în româneşte – are desigur o nuanță meditativă, dar prin verbul bine asezonat cu trăirea, el devine un strigăt. Strigătul unor oameni, în primul rând, care nu numai că dau un sens curat căutării lor, ci își îmbracă mesajul în mantaua firească a unei trăiri plină de simplețe, fără falduri, și pentru mulți neașteptată, dată fiind statura monarhicească pe care o au.

regele-mihai-regina-ana-alegerea-1

Regele Mihai I și Regina Ana

Ascultând spectacolul, mi-am amintit de cele pe care le credeau străbunii noștri daci despre vederea stelelor cerului. Despre această stare de har scria atât de concludent și simplu Constantin Virgil Gheorghiu, scriitorul și teologul. În vremea aceea se spunea că nimeni nu poate să vadă stelele cu ochiul liber în timpul zilei, dar cel care coboară în inima pământului, la izvoarele adânci, poate să vadă din măruntaiele pământului stelele cerului la prânz. Cu alte cuvinte ca să te înalți trebuie să cobori. Or, poate prilejul cel mai important pe care îl dă Dumnezeu omului pentru această înălțare este alegerea. Omul dispune de curaj, de inteligență și de voință și pentru că le are pe toate acestea la îndemână poate lucra la sine. Ei bine, într-o bună măsură textul dramatic propus de Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana vorbește despre ce înseamnă omul în raport cu universul, adică tocmai cu acele stele pe care nu ne este dat să le vedem în lumină, ci în întuneric. Întunericul înseamnă suferință, iar Majestățile lor au cunoscut-o cu asupră de măsură pentru că sclavia, captivitatea și exilul sunt cele mai grele căi prin care omul se poate desăvârși. Din exilul lor istoric s-a născut acest text ale cărui coordonate dramatice sunt eminamente spirituale, iar punerea în undă a regizorului Ion Andrei Puican le transmite cu gentilețe, păstrându-le substanța.

Ion Caramitru

Ion Caramitru

Spectacolul, construit cu o distribuție bine dozată, a fost un prilej pentru actorul Ion Caramitru, unul dintre cei mai darnici artiști ai Teatrului Național Radiofonic, de a oferi încă o partitură memorabilă. Omul lui Caramitru vâslește în marea furioasă a vremurilor, care tulbură cu virulență modernitatea, și încearcă să-și păstreze libertatea alegerii. Între Ușurință (o personificare bine socotită a facilului morbid, interpretată cu o disponibilitate plină de larghețe de George Mihăiță) și Amar (cel care până nu distruge omul nu se lasă, interpretat în forță de Marius Bodochi) și care sunt cele două puteri fundamentale ale acestei planete, numită Pământ, Omul se luptă cu falsa certitudine a fericirii, indusă de aceia care vor să stăpânească lumea, e bombardat de vocile urii, disperării, îndoielii și din această zbatere face un pas spre lumină, refugiindu-se în credința pe care i-o dăruiește Prietenul (interpretat cu o căldură și hotărâre care mobilizează auditoriul de Victor Rebengiuc, al cărui glas bine așezat domolește furtuna și dă cheia salvatoare).

Victor Rebengiuc

Victor Rebengiuc

Parabolă lucidă și sensibilă, Alegerea Majestăţilor lor Regele Mihai I şi Regina Ana este precum am spus la început un text dramatic rar în dramaturgia românească și ca orice raritate ea capătă o valoare în plus numai prin simpla sa existență. O piesă care îmbogățește, fără doar și poate, Arhiva de Aur a Teatrului Național Radiofonic, amintind de Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir (și în a cărei variantă radiofonică Înțeleptul a fost interpretat cu aceeași solemnitate de Ion Caramitru).

Ce fel de lume clădiți voi pentru mine? este una dintre cele mai răsunătoare replici ale Omului din această piesă, o întrebare-sentință pe care omul de azi, oriunde s-ar afla el, trebuie să și-o asume și să-i caute răspunsul cel bun, căci în acest răspuns se află și drumul Crucii și cel al izbânzii.

Alegerea, piesă de teatru într-un act scrisă la Versoix în anul 1960 de Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Ion Andrei Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, George Mihăiţă, Marius Bodochi, Dorin Andone, Marius Călugăriţa, Marcelo Cobzariu şi Daniela Ioniţă Marcu. Asistenţa tehnică: Mirela Anton și Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi producător: Domnica Ţundrea. Data difuzării în premieră: marți, 25 octombrie 2016, Radio România Actualităţi.

Selecțiuni din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica-de-teatru-radiofonic-in-revista-teatrala-radio

cristina-chirvasie-rubrica-rtr-cronica-de-teatru-radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

O privighetoare bizară sau Geometria irecuperabilului

O cvintă comică în cheia Mălăele

Idealuri de salon sau Alchimistul din Turnul albastru

Arta… bunei speranțe sau Invitație la virtute

Robinson contemporanul

Dulceață teatrală din litere și cuvinte cu miez

Dramaturgul din spatele regizorului

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICalegerea de regele mihai regina ana cronica,Constantin Virgil Gheorghiu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea,domnica tundrea,george mihăiță,ion andrei puican,ion caramitru,marius bodochi,Rafail Noica,teatrul national radiofonic,victor rebengiuc
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Pentru unii dintre noi viața este ca un cub, ceva asemănător cu celebra invenție a lui Rubik. Șase fețe, șase culori, un mecanism care rotește independent fiecare față și mai multe etichete. Îi sucim și răsucim toate părțile, încercând să-l dregem și uneori,...