Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

interviu cu alexandru boureanu teatrul national craiova

Născut în 13 iunie 1975, Alexandru Boureanu a studiat arta actorului la Universitatea din Craiova și teoria și istoria teatrului la UNATC. A făcut specializări postuniversitare la Academia de Artă Teatrală din Sankt Petersburg (regie și pedagogie teatrală), Conservatoire de Lausanne (sociologia culturii). Are o diplomă de master în regie (UNATC) și o alta la Université de la Sorbonne Nouvelle (ingineria schimburilor interculturale).  În 2008 a obținut un doctorat la Academia de Studii Economice din București cu o teză despre managementul companiilor independente de teatru, iar în 2012 a primit titlul de doctor acordat de Universitatea de Arte ”George Enescu” din Iași în urma susținerii unei teze cu titlul Cauzalitate și efecte ale formelor spectacologice atipice. A coordonat Centrul cultural ”Jean Bart” din Tulcea. Din 2001 este cadru didactic la Departamentul de Teatru din cadrul Universității Craiova, al cărui director a devenit din anul 2010. În Teatrul Național ”Marin Sorescu” lucrează din 2007, în diverse compartimente de activitate: secretar literar, responsabil de proiecte naționale și internaționale, membru în comitetul de organizare a Festivalului Internațional ”Shakespeare” – secțiunea ”Școli de teatru”, director artistic. Din ianuarie 2016, a asigurat conducerea teatrului în calitate de director general interimar, fiind numit prin concurs în această funcție în vara aceluiași an.

Alexandru-Boureanu

Alexandru Boureanu

Mariana Ciolan: Este prima stagiune pe care, în calitate de director general al Teatrului Național ”Marin Sorescu din Craiova, o gândiți de la A la Z. Care ar fi elementul ei definitoriu?

Alexandru Boureanu: Am început cu O lună la ţară, în regia lui Cristi Juncu, al doilea proiect al său pe o scenă mare, căci ştim foarte bine că estetica sa regizorală s-a rezumat tot timpul la un stil de spectacol intimist, în spaţii mici, iar montarea acestui Turgheniev a fost un pariu foarte important pentru regizor. Ne-am spus ca sloganul nostru să fie ”se mișcă teatrul”. În sens foarte concret. Dar mesajul  se referă în primul rând la stimularea tinerelor generații de regizori. Repertoriul Teatrului Național ”Marin Sorescu”  din ultimul timp este bazat pe tineri regizori, ieșiți nu de mult de pe băncile institutelor de teatru: Dragoș Mușoiu, Andrei Măjeri, Bobi Pricop, Leta Popescu, Alexandru Istudor… Sunt câteva nume dintr-un repertoriu de 20 de titluri. Ei vin să se lanseze în piața artistică românească după ce s-au remarcat în cadrul concursului pentru tineri regizori și scenografi.

elefantul din camera 2

Imagine din spectacolul ”Elefantul din cameră”

M. C.: Da, este evident că viața Teatrului Național craiovean este dinamizată de un sânge proaspăt, tânăr, clocotitor. Să ne reamintim, concursul de concepte regizoral-scenografice, inițiat de Mircea Cornișteanu, dar în care ați fost intens implicat de la început, a vizat din start dramaturgia românească, curând fiind limitat strict la perioada contemporană (din ultimul deceniu la data susținerii ediției de concurs). Cele mai multe dintre spectacolele rezultate în urma acestuia sunt incluse în repertoriul actual: Cealaltă țară, după texte de Herta Müller, scenariu dramatic și regie Alexandru Istudor, scenografie Francesca Antonia Cioancă; Sfârșit, dramatizare de Oana Hodade după Florin Lăzărescu, regie Leta Popescu, scenografie Gloria Gagu; Exploziv de Elise Wilk, regia Andrei Măjeri, scenografie Alexandra Panaite; Spargerea de Răzvan Petrescu, regie Dragoș Alexandru Mușoiu, scenografie arh. Simona Negrilă; Profu’ de religie de Mihaela Michailov, regie și scenografie Bobi Pricop. Au mai fost premiate proiectele Conu’ Leonida față cu reacțiunea de Caragiale, regie Diana Dragoș, scenografie Adriana Dinulescu, și Photoshop, text și regie Catinca Drăgănescu, scenografie Sorana Țopa, care nu se mai joacă astăzi. Și iată doi dintre tinerii  regizori amintiţi, Andrei Măjeri și Dragoș Alexandru Mușoiu, au revenit pe scena craioveană realizând două dintre premierele actualei stagiuni, cu Nunta însângerată de Lorca, respectiv, Elefantul din cameră de Sarah Ruhl. Se prefigurează un soi de fenomen craiovean în această direcție?

A. B.: I-am încurajat să revină spre a monta spectacole în teatrul nostru. În momentul în care s-au făcut respectivele concursuri, proiectele individuale au fost citite de cinci-șase persoane competente din teatru, care le-au judecat atent, riguros, responsabil. Acum este vorba de o etapă superioară. Este foarte important, cred, să putem da şansă tinerilor de a avea un buget pe mână pentru a putea fi cunoscuţi. Adică să nu fie restricţionați să meargă numai în teatre independente unde bugetul este, în general, zero, şi unde puterea de vizibilitate este în mediu restrâns. Or, pe scena Teatrului Naţional este cu totul altceva! Ne încântă să vedem cum cresc împreună, regizori, scenografi, actori din noile generaţii de artişti ai scenei. Aşa că, după acele spectacole de studio şi de concurs, iată-i plonjaţi în această sală mare, unde ne bucurăm să vedem că deja la primele reprezentații fac săli la fel de pline. Sigur că atunci când am acceptat noile propuneri de proiecte, dincolo de valoarea în sine a acestora, ne-am gândit şi la rezultatele acestor tineri creatori în teatrul nostru și în alte locuri, iată doar ”plimbarea” la festivaluri peste tot în ţară. Iar reacţia publicului ne dă speranţe şi acum, atât în ceea ce priveşte Nunta însângerată, o citire contemporană a textului lui Lorca de către Andrei Măjeri, cât şi referitor la proiectul foarte curajos pentru acest perimetru cultural al nostru cu Elefantul din cameră de Sarah Ruhl, prin tematică şi chiar rezolvarea vizuală. Revenirea unor regizori, vorbesc în general nu doar cu referire la cei mai tineri din breaslă, se datorează echipei noastre artistice şi tehnice, atmosferei creative care se naște  alături de profesioniştii noştri experimentaţi.

nunta insingerata

Nunta însângerată

M. C.: Sintagma–far pentru actuala stagiune și poate și pentru altele ce vor urma, ”se mișcă teatrul”,  îmi spuneați că are și un sens foarte concret, cum  anume?

A. B.: Adică, ne dorim ca instituția noastră de spectacole să fie mai prezentă în comunitate, să fie mai vizibilă în toată zona Olteniei. Considerăm că fiind un ”teatru național”, trebuie să se manifeste și ca o scenă regională. Într-o abordare statistică, se remarcă lesne că în cele cinci județe ale Olteniei – Dolj, Gorj, Vâlcea, Olt, Mehedinți – nu există decât trei instituții teatrale, ”Elvira Godeanu” la Tg Jiu, ”Anton Pann” și ”Ariel” la Rm. Vâlcea, dar și că există clădiri care au avut un trecut teatral  și altele mai noi care împreună pot servi foarte bine pentru spectacolele noastre, ca de exemplu Palatul Culturii din Turnu Severin sau teatrul vechi din Caracal, Centrul cultural ”Eugen Ionescu” de la Slatina. Primul pas a fost deja făcut, o coproducție cu Teatrul ”Ariel” în regia lui Laszlo Bocsardi, Soțul păcălit de Molière, în care am asigurat construcția de decor și costume la atelierul nostru și reprezentațiile au loc alternativ, la Craiova și la Rm. Vâlcea.

Conu Leonida față cu reacțiunea

Conu’ Leonida față cu reacțiunea

M. C.: În aceste parteneriate, pot fi numite astfel, nu?, credeți că vor avea o evoluție lină relațiile cu autoritățile locale și ce altă formă de materializare a lor mai aveți în vedere?

A. B.: Să știți că peste tot oamenii s-au arătat foarte deschiși la acest soi de colaborare în plan cultural. Am stabilit deja un parteneriat concret cu Severinul pentru că, până la urmă, o distanță de numai o sută de kilometri nu este așa greu de acoperit. Finanțarea pe care o primim de la Ministerul Culturii și Identității Naționale presupune și această misiune regională. Publicul, da, ar fi mai greu de deplasat de la Severin către Craiova, așa că până să sperăm la o schimbare de mentalitate în acest sens, se dovedește mai ușor să mergem la ei acasă. Cu atât mai mult cu cât există acele spații propice spectacolelor. Vă dau doar exemplul Căminului Cultural din Osica de Sus renovat perfect, mai puțin dotat, e adevărat, în ce privește partea de ecleraj pe care îl putem asigura, însă, noi când ne deplasăm acolo. Evident că această direcție în raport cu ceea ce a reprezentat Teatrul Național din Craiova în anii ‘90 ține de o altă logică a societății. Ceea ce nu înseamnă că dimensiunea internațională a activității teatrului dispare, nu, avem încă invitații în străinătate cu spectacolele noastre, dar cred că nu trebuie neglijat în primul rând publicul nostru contribuabil. Nu putem vitregi un oraș ca Severinul, dar nu numai acesta, de un produs cultural care să fie un act artistic complex. Dacă se mai joacă spectacole acolo, este prea bine știut că sunt acele ”spectacole de luni”, care în cel mai bun caz pot arăta virtuți interpretative ale unor vedete.

M. C.: Deci vă asumați și un fel de educare a publicului, ori asta sună prea dur?

A. B.: Nu nu este dur. Pentru că nu este vorba de a educa publicul matur, care oricum ar fi greu de schimbat, ci ne gândim la modelarea tineretului care să poată să vadă și să aprecieze spectacole de înaltă ținută artistică și din punct de vedere scenografic, regizoral și nu doar actoricesc, cum poate fi cazul turneelor bucureștene cu nume sonore.

M. C.: În aceste zile de sfârșit de martie, când nici nu s-au stins ecourile celor două premiere din luna aceasta, deja în Teatrul Naţional se află… în premieră la lucru regizorul Radu Afrim (îmi mărturisea că, de fapt, este întâia dată în Craiova pe care o descoperă cu mare încântare sub aspect arhitectonic, cel puțin). Ce v-a propus domnia sa şi ce vom mai vedea pe această scenă până la finalul stagiunii?

A. B.: Montează textul unui autor contemporan bosniac, Adnan Lugonić, un text ales în funcţie de trupa teatrului nostru cu care Radu Afrim lucrează intens, premiera, probabil cu titlul De-am gândi cu voce tare, fiind preconizată pentru 5 mai. Va urma Bobi Pricop, regizorul angajat al teatrului, cu un spectacol pe o tematică despre educaţie şi problemele societăţii româneşti actuale în care va fi însoţit din nou de dramaturgul Mihaela Michailov. Stagiunea se va încheia cu o premieră (sau avanpremieră) cu Gaiţele, pe care o voi monta eu.

M. C.: Bănuiesc că aveţi un gând anume, precis cu această piesă, în contextul foarte… exploziv (ca să fac trimitere la un titlu din repertoriul ”tânăr”) al unei stagiuni preponderent atente la prezent, poate pornind chiar de la faptul că autorul, Alexandru Kiriţescu, era cumva de prin partea locului şi că acţiunea piesei se petrece în Craiova.

A. B.: Casa Dudulenilor există încă, o ştiu… Punctul de pornire a fost însă cumva în altă parte. În programul meu de management există un proiect axat pe o vedetă, care trebuie să aducă în prim-plan un actor important. Iar gândul de a monta această piesă a pornit de la o discuţie cu actorul Valer Dellakeza. Ajuns în vârful carierei, şi-a dorit să joace Aneta Duduleanu.

M. C.: Chiar aşa?!!

A. B.: M-am gândit şi cred că am găsit o linie de coerenţă. De multe ori acest text este montat superficial, urmărindu-se doar nivelul ţăţismului personajelor şi nicidecum pe ideea că acea societate pe care o prezintă Kiriţescu era societatea înaltă descendentă a banilor Craiovei, o clasă socială în care oamenii făceau studii la Paris, a intelectualilor acelei vremi. Tratată foarte superficial, piesa a fost montată accentuându-se doar registrul ei comic şi uitând că acolo sunt nişte caractere puternice. Istoria teatrului nu prea ne arată o Aneta Duduleanu de excepţie, o mare creaţie de personaj. Ce îşi doreşte Valer Dellakeza? O Aneta Duduleanu care să fie chiar o persoană puternică, acea femeie care a ştiut şi a reuşit să ţină o casă, să susţină o familie, imaginea unei respectabile societăţi craiovene apuse astăzi. Am să fac spectacolul cu arhitecta Andreea Negrilă, cu care am discutat deja liniile lui de creaţie regizoral-scenografică în care partea aceea referitoare la obiceiurile locului (înmormântare etc.) care se mai păstrează încă, să știți, va avea o consistenţă aparte.

M. C.: Ne aflăm într-un an când nu este Festivalul Internaţional ”Shakespeare”, dar am înţeles că Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” va organiza totuşi un festival. Ar putea avea o legătură cu principiul acelui ”se mișcă teatrul”?

A. B.: Pentru ultimele zile din iunie Departamentul de Arte al Universităţii din Craiova şi Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” au anunțat deschiderea înscrierilor pentru prima ediţie a unui festival al tinerilor regizori, un târg similar Galei HOP, dar pentru tineri directori de scenă. Am lansat invitaţia către cele patru şcoli superioare de învăţământ teatral care au secţie de regie-teatru – de la Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi către institute de învăţământ teatral cu acelaşi regim din Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Ungaria. Organizăm manifestarea în parteneriat cu UNATC, cu UNITER, cu Casa Studenţilor din Craiova, îi aşteptăm aici pe directorii de teatre, şi sperăm să fie un eveniment destul de important pentru a provoca şi a identifica talente din regia românească şi europeană. De aici şi titulatura festivalului, Theater Networking Talents.

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și:  Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUAlexandru Boureanu,alexandru kirițescu,aneta duduleanu,Casa Dudulenilor,festivalul internațional shakespeare,gaițele,interviu rtr,Jean Bart,lorca,mihaela michailov,nunta însângerată,Sarah Ruhl,teatrul national marin sorescu,Theater Networking Talents,UNITER,valer dellakeza
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN Născut în 13 iunie 1975, Alexandru Boureanu a studiat arta actorului la Universitatea din Craiova și teoria și istoria teatrului la UNATC. A făcut specializări postuniversitare la Academia de Artă Teatrală din Sankt Petersburg (regie și pedagogie teatrală), Conservatoire de Lausanne (sociologia culturii). Are o...