Cronică de teatru de PUȘA ROTH

cronica de teatru de pusa allegro ma non troppo teatrul national bucuresti

La data de 30 martie 1927, la Teatrul Naţional din Bucureşti avea loc premiera spectacolului Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu în regia lui Victor Bumbeşti. Piesa apăruse în volum în acelaşi an la Editura Societăţii autorilor dramatici din Bucureşti.

parfum de epoca interbelica ion minulescu

La aproape 88 de ani am asistat la o nouă punere în scenă a acestui spectacol în regia lui Răzvan Popa, un spectacol care respectă primatul textului, indicaţiile scenice, recreând atmosfera perioadei interbelice, fermecătoare şi, de ce nu, ireversibilă. Regizorul Răzvan Popa a creat un spectacol de epocă şi cu toate acestea, un spectacol care aduce o oază de linişte, de umor, de amor şi de sentimentalism specifice perioadei respective, dar şi autorului ei, ingrediente care, cred eu, au fost şi sunt pe gustul publicului iubitor de teatru. Din când în când spectatorul mileniului trei are nevoie şi de piese puse în scenă cu argumentele perioadei în care au fost scrise, poate şi pentru simplul motiv că istoria se mai repetă din când în când. Lumea îl cunoaşte pe Ion Minulescu ca poet şi foarte puţin ca autor dramatic, poate şi pentru faptul că nimeni nu s-a gândit până acum să propună un asemenea spectacol. Este meritul Teatrului Naţional din București că a readus în actualitate un dramaturg pe nedrept uitat.

allegro ma non troppo marius rizea eugen cristea

Marius Rizea și Eugen Cristea

Subiectul este axat pe dorinţa unui bogătaş de a deveni autor dramatic. Astăzi, mai ales astăzi, toată lumea scrie cărţi, teatru, poezie, romane, nuvele. Culmea este, că unii, pedepsiţi pentru vreo vină, scriu cărţi, devin autori… „dramatici” ca să-şi micşoreze pedeapsa. Nimic nou sub soare, mai ales că personajul cu pricina, milionarul Titu Micşoreanu, interpretat de Marius Rizea, doreşte să devină autor dramatic, luându-şi şi un îndrumător artistic, pe Ion Marian, autor dramatic, rol jucat de Gavril Pătru. Tema piesei are ca punct de plecare adulterul care nu se pedepseşte prin gesturi nebuneşti, ci prin minciuni geniale. Pentru a înţelege pe măsură „teoria adulterului la Ion Minulescu”, reproduc un fragment din Caietul-program al TNB, ce aparţine regretatului critic de teatru Mircea Ghiţulescu (Istoria Literaturii Române. Dramaturgia, București, Editura Academiei Române, 2007):

„Poet post-simbolist, Ion Minulescu a scris un teatru fără sugestii simboliste. Avangardist  cu măsură, ca şi în poezie, a iubit prea mult succesul de public ca să-şi  permită  reforme  radicale  […].

Subiectele lui Ion Minulescu te aruncă în acelaşi delir adulterin al dramaturgiei vremii. În Allegro, ma non troppo, un milionar are capriciul să devină dramaturg, motiv pentru care cheamă în ajutor un fost coleg de şcoală ajuns autor celebru, care devine rapid amantul Cocuţei, nevasta milionarului. Prinşi în flagrant delict în timpul unei partide de vânătoare, cei doi amanţi scapă cu o minciună genială: voiau   să   demonstreze dramaturgului veleitar că, în teatru, o infidelitate nu se încheie întotdeauna cu asasinarea vinovaţilor de soţul înşelat. Acesta va accepta uşurat explicaţia (aidoma personajelor din Cadrilul de Rebreanu) care îl scuteşte de asumarea vinei tragice. Mai mult, nerăbdător să se vadă cu amanta (Noemi), îl invită pe  prietenul dramaturg să ţină companie soţiei (Cocuţa) la conacul de vânătoare, pentru o noapte. Dacă ar fi să dăm crezare declaraţiilor din presă privind componenta autobiografică a scrierilor sale dramatice («nu ştiu cum lucrează ceilalţi confraţi ai mei, eu, însă, mă asigur de existenţa personajului principal din piesă. De obicei, personajul acesta sunt eu»), trebuie să înţelegem că dramaturgul se imaginează în cele mai delirante situaţii donjuaneşti.

Gavril Pătru

Gavril Pătru

Rolul autorului dramatic, Ion Marian, este  interpretat, aşa cum am mai spus, de Gavril Pătru, care, din amor pentru nevasta milionarului, acceptă propunerea acestuia de a-l ajuta să devină creator. Gavril Pătru a creat un personaj care minte, acceptă compromisul, se preface pentru capriciul de a fi amantul doamnei, un rol realizat nuanţat, trecând cu dezinvoltură de la o stare la alta, în funcţie de situaţie. Marius Rizea, un actor de forţă, l-a întruchipat pe Titi Micşoreanu, milionarul care crede că totul se rezumă la bani, dar care are slăbiciuni omeneşti, scoase în evidenţă printr-o excelentă relaţie de joc. Experimentatul Eugen Cristea joacă rolul samsarului Cuţui, pentru care orice acţiune înseamnă un ban în plus pentru buzunarul lui. Rolul comportă multe registre, de la făţărnicie la teamă, pe care Eugen Cristea le rezolvă cu succes.

Costina Ciuciulică

Costina Ciuciulică

Costina Ciuciulică joacă rolul rafinatei soţii a grobianului milionar, care reuşeşte să scape din încurcătură datorită inteligenţei sale. Ion Minulescu a creat acest personaj rafinat, dar adulterin, pentru că frumuseţea şi inteligenţa nu pot face casă bună cu grosolănia şi minciuna numai dacă banul este cel care guvernează vieţile oamenilor. Aş vrea să remarc rolul Victoriei Dicu, un rol mic pe care l-a potenţat cu talent, cu mult umor, cu vervă, cu toate ingredientele folosite de un actor inteligent, făcând dintr-un rol mic unul mare, şi mă refer la interpretare.

Victoria Dicu in Allegro ma non troppo de ion minulescu

Victoria Dicu

Doamna Noemi, în interpretarea lui Ailyn Cadîr, este tipul clasic de femeie amantă, care nu se sfieşte şi nu se fereşte de nimeni. Un personaj al nebunilor ani ’30. În rol episodic, în rolul jandarmului apare Costică Lupşa, care semnează şi regia tehnică.  Un plus de culoare îl conferă decorurile dar şi costumele de epocă, creându-se astfel cadrul ideal pentru realizarea acestui spectacol, care  este la fel de actual ca şi acum aproape un veac prin subiectul abordat. Scenografia: Florilena Popescu-Fărcăşanu, Maxim Corciovă. Ilustraţia muzicală şi regia artistică: Răzvan Popa.

gavril patru aylin cadar

Gavril Pătru și Ailyn Cadîr

Ultima „replică” a acestei cronici  este a regizorului Răzvan Popa, preluată din Caietul-program al spectacolului: „Allegro, ma non troppo. Un spectacol făcut, aşa cum spune şi titlul, repede, dar nu în grabă. propunem o comedie menită să aducă în faţa dumneavoastră un autor pe care cei mai mulţi îl cunosc astăzi doar în ipostază de poet. Un text savuros emanând parfumul uneia dintre cele mai frumoase epoci româneşti, dar care prezintă teme universal valabile. Lucrurile stau la fel, atunci ca şi acum. Veţi fi martorii unor adevăruri incomode, rostite cu lejeritate: condiţia artistului, raportarea sa la îmbogăţiţii de moment, vanitatea şi rapacitatea parvenitului ce se vrea aureolat şi cu gloria intelectualului. Şi, nu în ultimul rând, amorul, adulterul, frivolitatea feminină. Poate că unele doamne din public vor zâmbi tainic la auzul replicii: «O femeie fără amant e ca o cometă fără coadă». Susţinut de o distribuţie cu har şi haz, vă invit la un spectacol care conţine toate ingredientele unei comedii elegante şi spumoase.”

costina ciuculica gavril patru

Costina Ciuculică și Gavril Pătru. Sursa foto: Teatrul Național din București

Următoarele spectacole cu Allegro, ma non troppo vor avea loc în 28 februarie, 4, 5, 14, 21 martie 2015, ora 20.00, Sala Pictura a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru 

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUallegro ma non troppo,cadrilul,costina ciuculică,cronica de teatru revista teatrală radio,don juan,gavril pătru,ion minulescu,liviu rebreanu,marius rizea,mircea ghițulescu,parfum de epocă,pusa roth,răzvan popa,teatrul național bucurești
Cronică de teatru de PUȘA ROTH La data de 30 martie 1927, la Teatrul Naţional din Bucureşti avea loc premiera spectacolului Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu în regia lui Victor Bumbeşti. Piesa apăruse în volum în acelaşi an la Editura Societăţii autorilor dramatici din Bucureşti. La aproape 88 de...