de PUȘA ROTH

teatrul national radiofonic 86 de ani

Teatrul radiofonic a împlinit astăzi, 18 februarie 2015, 86 de ani. Pare o „vârstă” respectabilă dacă ne gândim la numărul anilor, dar teatrul acesta a fost şi va rămâne fascinaţia copilăriei, adolescenţei sau maturităţii multora dintre noi, tânăr cu fiecare generaţie şi mereu surprinzător.

86 de ani de teatru radiofonicN-am să vorbesc despre rolul social şi cultural al acestui gen de teatru, deşi pentru majoritatea populaţiei acestei ţări a fost şi va rămâne un reper, o bucurie dar şi o formă de a „merge” imaginar la teatru, pentru că ţine de noi să ne imaginăm un decor şi, de ce nu, un scenariu. Teatrul radiofonic este o şcoală, pentru că aici timp de aproape nouă decenii, copiii au ascultat teatru pentru ei, au învăţat de la Radio, au crescut cu acestă lume fabuloasă ce venea la ceas de seară sau, mai nou, după miezul nopţii. După părerea mea, poţi asculta teatru oricând, depinde doar de apetitul pentru această formă sau, mai bine zis, formulă artistică. Teatrul cu o singură dimensiune a cucerit din prima clipă, a suplinit teatrul de pe scena de scândură, fiindcă nu toată lumea are teatrul aproape, dar fiecare are un aparat de radio. Eu am crescut, ca mulţi din generaţia mea, cu teatrul radiofonic. Era un privilegiu să poţi auzi marii actori ai acestei ţări, la tine în casă, iubind, suferind, plângând şi râzând odată cu ei, pentru că nimic nu te oprea să te implici emoţional „în scenariu”.

aniversarea teatrului radiofonic romanesc

Scriu despre teatrul radiofonic poate şi pentru faptul că aici am debutat, aici am avut privilegiul ca personajele mele să prindă viaţă, aici e o parte din lumea mea de vise. Scriu teatru pentru scena aceasta invizibilă, ascult teatru pentru că am privilegiul să mă bucur de jocul unor mari artişti care poate nu s-au întâlnit niciodată pe scena unui teatru, dar aici îşi „unesc” destinele şi dăruiesc înregistrări memorabile ce fac parte din patrimoniul nostru spiritual. Vă imaginaţi că dacă nu ar fi fost această formă de artă, generaţiile de ieri, de azi şi de mâine nu ar mai fi putut spune că sunt contemporane cu Teatrul Radiofonic?! Aşa că cei 86 de ani reprezintă, după părerea mea, anotimpul de aur al acestui Mare Teatru!

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

logo revista teatrala radioVezi și: Gând pentru Teatrul radiofonic românesc la ceas de aniversare de Șerban Cionoff

Un prieten up-to-date de Cristina Chirvasie

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

Revista Teatrului Național Radiofonic, ediția 15–22 februarie 2015

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic de Costin Tuchilă

costintuchilaANIVERSAREaparat de radio,mari actori,pusa roth,scenariu pentru radio,studio de radio,teatrul radiofonic la aniversare,vis
de PUȘA ROTH Teatrul radiofonic a împlinit astăzi, 18 februarie 2015, 86 de ani. Pare o „vârstă” respectabilă dacă ne gândim la numărul anilor, dar teatrul acesta a fost şi va rămâne fascinaţia copilăriei, adolescenţei sau maturităţii multora dintre noi, tânăr cu fiecare generaţie şi mereu surprinzător. N-am să vorbesc despre...