de MARIANA CIOLAN

anul shakespeare 400 sinteza romania

Sub emblema Shakespeare trăiește, omenirea a marcat cele patru secole care s-au scurs de la moartea bardului din Stratford-upon- Avon. Reverberând în fel și chip această atât de bine ticluită sintagmă, definitorie pentru felul activ și creator în care moștenirea sa este valorificată. Prin diferite, nenumărate întâmplări artistice și culturale, prin festivaluri dedicate special sau nu acestui uriaș între marii scriitorii ai tuturor timpurilor. România a fost puternic ancorată în planetara celebrare, cu Ion Caramitru Ambasador Shakespeare,  recomandat de  rolurile sale shakespeariene,  începând cu magistralul Hamlet care l-a propulsat în topul celor mai buni interpreți  din lume ai acestei ”partituri”, și de…  rolul unui activ și eficient mediator în planul valorilor culturale și îndeosebi teatrale. Exemplele sunt numeroase, ele au marcat aproape fiecare săptămână a anului 2016. Fără a recurge câtuși de puțin la taxinomii, deși clasificările nu sunt de eludat, desigur, cum era de așteptat, mari și pregnante fapte au avut loc în importantele noastre festivaluri, în primul rând în cadrul Festivalul ”Shakespeare” de la Craiova, dar și în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, în Festivalul  Național de Teatru și nu doar acolo. Le va reține desigur istoria culturală națională, dar important pentru memoria fiecăruia este ceea ce și își poate arăta efecte într-un timp mai mult sau mai puțin apropiat de acest An omagial William Shakespeare.

richard-II-photocradit-Mihaela-Marin

Richard al II-lea, regia: Yukio Ninagawa: Foto: Mihaela Marin

La a X-a sa ediție, Festivalul Internațional ”Shakespeare” de la Craiova, petrecut ca întotdeauna în aprilie, luna nașterii dar și a morții dramaturgului, s-a dovedit din nou un veritabil regal de indubitabile evenimente teatrale, de la deschiderea prin montarea copleșitoare cu Richard al II-lea, cântec de lebădă al regizorului nipon Yukio Ninagawa, parte a ambițiosului său program privind integrala scenică a operei shakespeariene, din păcate rămas de puțin neîmplinit, la Macbeth-ul imaginat de regizorul Luc Perceval și actorii de la Baltic House Theatre din Sankt Petersburg ca o observare nemiloasă și neobosită, dilatată au ralenti a celor două suflete ale protagoniștilor, pereche în agonia lor, la  fascinantul laborator de sincretism al artelor într-un studiu cu Iulius Caesar de Romeo Castellucci și un violent și clocotitor dinamic spectacol cu Romeo și Julieta, interpretat de Teatrul Municipal Beer-Sheva din Tel Aviv, până la coperta finală a festivalului unde Lars Eidinger în rol titular și colegii lui actori de la  Schaubuhne Berlin au strălucit în spectacolul cu Richard al III-lea, în viziunea profundă, cu neliniștitoare rezonanțe în actualitatea zilelor noastre, a lui Thomas Ostermeier.

Hamlet_whos_there_foto_Jacob_Christian_Hansen

Hamlet, Who’s there? Foto: Jacob Christian Hansen

Pentru multă lume, spectacolul cel mai frapant  a fost însă un Hamlet ”de studio”, model de esențializare, de concentrare interpretativă, unde tragedia este limitată la spațiul claustrant al unui interior modern, dominat doar de o canapea. Aici duhul tatălui ucis apare ca o fabuloasă dedublare a lui Hamlet cel tânăr ca într-o profundă criză psihică, scena fiind absolut tulburător jucată de Mark Quartely,  trecând cu rapiditate de la un personaj la celălalt. De altfel, în acest spectacol al Teatrului Flute, companie condusă de celebra actriță Kelly Hunter, totodată aici regizoare și interpreta Reginei Gertrude, intitulat Hamlet, Who’s there? (Hamlet, cine-i acolo?), discurs scenic de o intensitate ideatică și artistică zguduitoare, sunt păstrate din tragedia shakespeariană doar personajele principale. Sunt  interpretate într-o tensiune crescândă, aproape insuportabilă,  în  doar un ceas și jumătate de către numai cinci excepționali actori.  Ceea a făcut ca, la final, după ce puterea copleșitoare asupra trăirii de spectator s-a mai risipit, din asistență să se înalțe o legitimă exclamație: Exemplară, lecție de teatru!

Shakespeare Lives

Tot cu  valoarea faptului rar, a unui privilegiu ce trebuie recunoscut ca atare, pe durata FITS,  am urmărit ore în șir filmul denumit chiar cu genericul omagierii planetare: Shakespeare Lives, producție a Teatrului Shakespeare’s Globe în parteneriat cu British Council. A fost un dar incredibil venit din partea Festivalului sibian și a British Council, partener de marcă a acestui valoros festival, pentru cei dispuși la o întâlnire pe îndelete cu universul operei dramaturgice a lui Shakespeare. Cu o durată de șase ore și 20 de minute, acesta cuprinde o suită de scurt-metraje, fiecare prezentând o scenă din cele 37 de piese ale autorului. Ceea ce făcea de-a dreptul fascinantă această megaproiecție, lucru evident pe chipurile celor atent instalați în eleganta curte din incinta clădirii de patrimoniu a Muzeului de Istorie (Casa Attemberg), este faptul că scenele au fost jucate și filmate în locul imaginat de autorul lor, iar interpreții sunt cei mai faimoși actori din toată lumea.

David_Espinosa_mult zgomot pentru nimic

Mult zgomot pentru nimic

Într-un alt festival, la Timișoara, dar într-o cu totul altă ordine estetică, sau mai bine spus în raport cu posibilitatea nelimitată de a face teatru prin descătușarea la maximum a imaginației realizatorilor și a publicului, a atras atenția un spectacol intitulat Mult zgomot pentru nimic. Pentru cine se aștepta desigur să vadă îndrăgita comedie romantică, pentru a  nu fi surprins de ”trucul” adoptat, cum a fost la finalul acelei piese chiar unul dintre personajele ei, la începutul reprezentației noastre, în sala unde am intrat într-un întuneric aproape deplin, creatorul/regizorul/interpretul David Espinosa atrage atenția: ”Deși spectacolul poartă numele pe care îl poartă, ceea ce urmează să vedeți nu este piesa lui Shakespeare… De fapt, veți vedea opera completă a lui William Shakespeare… Totul!… Nu vă faceți griji, nu vom sta aici o săptămână, pentru că am încercat să le facem pe toate…” Într-adevăr,  în același întuneric înconjurător, peretele din fața publicului se animă, iar pe rostirea  din off a câtorva fragmente din Henric al V-lea, Richard al IIIlea și Macbeth, într-un joc atrăgător de umbre, de fapt imagini ale unor obiecte pe care încă nu le cunoaștem în realitate, ci doar în felul cum sunt transfigurate de fascicolul unei banale lanterne sau al unui proiector manipulat din toate pozițiile de actorul-regizor, mari teme – politice sau care țin de coordonate esențiale ale naturii umane – ne răscolesc amintirea operei shakespeariene și ne readuc în fața ochilor celebre personaje, în scene de cele mai multe ori cu desfășurări  grandioase. Ca peste tot în lume unde s-a înconjurat de succes acest ingenios creator, începând cu mari reuniuni precum Wiener Festwochwen, totul captivează prin vivacitate și ritmul antrenant, prin ludicul savuros. Iar după ce ”povestea” va fi fost spusă și lumina se aprinde, ceea ce vedem că a fost animat/luminat reprezintă o puzderie de obiecte dintre cele mai banale, multe sunt jucării, etalate după un plan bine stabilit de acest maestru al efectelor vizuale și al transgresării limitelor teatrului. Spectacolul este o țesătură minuțioasă, un filigran de minimalism, cu o fină și bine țintită ironie la adresa  acelor producții ”la scară mare” dar care uneori nu reprezintă decât… mult zgomot pentru nimic. Nu este deloc întâmplător că acest spectacol a făcut parte din programul Eurothalia, festival organizat de Teatrul German de Stat din Timișoara, deschis dialogului cutezător, complex.

Dacă  limităm ”retrospectiva” la perimetrul scenei și producției românești, constatăm că aproape nu a existat instituție de spectacol care în acest an aniversar să nu includă în repertoriul său un titlu shakespearian. Poate că tocmai acest suflu omagial (sau poate nu?) le- a grăbit unora ”botezul” în acest imens univers ideatic și teatral și iată, bunăoară, doar  exemplul a doi tineri regizori, Vlad Cristache și Tudor Lucanu. Primul a montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț comedia Cum vă place, deslușită cu  accente îndrăznețe între ”poveste de cartier” și spiritul ”flower power”, celălalt, cu al său Romeo și Julieta, pe scena mare a Naționalului clujean, dezvăluie prospețime și un soi de modernitate prin simbioza tragicului și comicului hrănită prin solide rădăcini din chiar scriitura shakespeariană.

a 12 a noapte ion creanga

A douăsprezecea noapte, Teatrul ”Ion Creangă” din București

În mod deosebit, aș aminti spectacolul cu A douăsprezecea noapte la Teatrul ”Ion Creangă”. Este o recidivă de reducționism inspirat, coerent, convingător a regizorului Peter Kerek, după un Hamlet doar cu trei actori, între care s-a inclus, la UnTeatru. Ceea ce mi se pare a face deosebit acest spectacol este explorarea textului prin joc (un țel cât se poate de apropriat în raport cu publicul țintă al spectacolului) fără a trăda de fel spiritul scriiturii, ba chiar recuperând perfect intriga complicată, ițele ei, qui pro quo-urile și ambiguitățile, fructificând savuros pe o generoasă paradigmă calambururile, simbolistica elementelor de decor și a costumelor, masca, totul, în savuroasa pendulare dintre aparență și esență, dintre fals și adevărat. Este un spectacol tonic pentru spectatorul de orice vârstă, așa cum armonizată este și distribuția care cuprinde actori de la venerabila Alexandrina Halic (Bufonul) și experimentatul Mihai Verbițchi la tineri promițători ca Dan Clucinschi, Ani Crețu, Adela Bengescu ș.a.

În mod declarat legat de omagierea lui Shakespeare a fost, însă, spectacolul cu Hamlet de la Teatrul Național din Timișoara care  s-a arătat, fără doar și poate, pentru mulți comentatori, spectacolul cel mai șocant  în această serie. Aici contemporaneizarea a avut un caracter programatic, ne-a spus chiar regizoarea lui, Ada Lupu Hausvater, director al TNTm, anume domnia sa a dorit să aducă pe scenă ”un Hamlet al tinerelor generații”, un  spectacol care să fie pe înțelesul lor folosind mijloacele comunicării ce le caracterizează. Cu sprijinul dedicat și inspirat al lui Peca Ștefan, piesa a fost rescrisă în limbajul generației rap, într-o vorbire slobodă (cum de altfel au sunat versurile ei pentru contemporanii autorului!), cu sintagme, clișee la modă astăzi. În dialog cu muzica live susținută de Subcarcați și de Bean (Marius Andrei Alexe), conducătorul acestei îndrăgitei trupe, distribuit în rolul Fantomei, personaj  aici pregnant definit ca un soi de dublu amplificator pentru suferința eroului titular care nu se poate face înțeles într-o lume violentă, agresivă, crudă, unde ”vremea și-a ieșit din țâțâni”. Spectacolul  reușește să aducă tinerii la teatru și poate după aceea ei își doresc să afle mai multe despre cel ce l-a închipuit pe Hamlet în putreda Danemarcă, să se aplece spre lectura și a altor piese ale sale. Și spre alte spectacole.

Mihai Constantin_Regele LEAR

Mihai Constantin în Regele Lear. Foto: Florin Ghioca

Finalul Anului Shakespeare 400 în România a fost marcat de o grandioasă producție cu Regele Lear pe scena mare a Teatrului Național din București, un spectacol construit cu tinere generații de slujitori ai acestei prime scene a țării, într-un spirit tânăr și incitant modern de către regizorul georgian David Doiashvili. Iar încheierea lui oficială l-a avut ca amfitrion pe Emil Boroghină, directorul fondator al Festivalului ”Shakespeare” de la Craiova, festival cotat la un excepțional nivel internațional. Manifestarea s-a bucurat de cuvântul de întâmpinare al importanților shakespearologi, Sir Stanley Wells, președinte de onoare al Shakespeare Birthplace Trust din Startford-upon-Avon, și Michael Dobson, directorul Institutului Shakespeare din Startford-upon-Avon, care au fost de mai multe ori oaspeți activi ai festivalului craiovean. Programul, susținut de British Council și Teatrul ”Nottara” din București, un teatru de al cărui nume se leagă pagini  de uriașă valoare ale spectacologiei românești bazate pe marea dramaturgie a autorului omagiat, a avut un puternic mesaj vizând tocmai continuitatea și perenitatea operei shakespeariene, ca un nesecat și complex izvor de inspirație, așa cum scria cu acel prilej actorul Ion Caramitru, directorul TNB,  președinte UNITER, în calitatea sa de Ambasador  Shakespeare: ”Shakespeare te îmbie să te alături lumii printr-o lectură în care să te scuturi de toată zgura vremii pentru a-ți lămuri doar pentru tine ce-ți mai rămâne de făcut”.

sweetwilliam_michal pennington

Michael Pennington în Nobile William

Momentul culminant, moment cu adevărat de grație și de memorie pentru eternitate, l-a constituit recitalul excepțional al marelui actor britanic Michael Pennington, intitulat Nobile William (Sweet William). Michael Pennington aduce în fața publicului, cu o artă clasică desăvârșită, celebre personaje din vasta galerie a celor interpretate de domnia sa în cariera de peste o jumătate de secol, relevând totodată într-o seducătoare împletire date legate de viața și de trăirile omului William Shakespeare. Este un one man show de concentrarea și consistența unui curs academic, spus însă cu harul și înzestrările unui rafinat psiholog, ale unui poet înnăscut, ale unui ucenic vrăjitor de vorbe. Este ”povestea” vieții lui Shakespeare și a genezei operei sale. Și în egală măsură, o tulburătoare confesiune a vieții actorului ”cu Shakespeare”. Este un imn de profundă și nesfârșită iubire…    

Vezi: arhiva Anul Shakespeare   

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Arhiva rubricii Cronica rolului

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

costintuchilaANUL SHAKESPEAREa douăsprezecea noapte,eurothalia,Festivalul ”Shakespeare” de la Craiova,Ion Caramitru Ambasador Shakespeare,luc perceval,macbeth,mariana ciolan,Michael Pennington în Nobile William,peter kerek,regele lear,romeo castellucci,romeo si julieta,thomas ostermeier,Yukio Ninagawa,„Shakespeare Lives”
de MARIANA CIOLAN Sub emblema Shakespeare trăiește, omenirea a marcat cele patru secole care s-au scurs de la moartea bardului din Stratford-upon- Avon. Reverberând în fel și chip această atât de bine ticluită sintagmă, definitorie pentru felul activ și creator în care moștenirea sa este valorificată. Prin diferite, nenumărate întâmplări...