Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru lena mariana ciolan

Trupă cu un profil artistic bine definit, cu succese notabile în Oradea, unde a fost creată în urmă cu cinci ani de către un grup de actori de la Teatrul dramatic din oraș, aplaudată deopotrivă în unele festivaluri și turnee în țară, ArtEmotion și-a aflat un loc binemeritat în structura Festivalului Național al Teatrului Independent (FNTi). Dacă, din pricina unei planificări defectuoase, anul trecut a rămas ca și necunoscută publicului bucureștean și lumii din jurul acestui festival tot mai bine poziționat în ansamblul manifestărilor de gen, la ediția din acest noiembrie a avut parte de spațiul generos din inima festivalului, la Café Godot, și a jucat acolo, două spectacole, ambele interpretate de Mirela Lupu și Sebastian Lupu: Sărut-mâna, decât mă plimbam de Mihaela Mihai și Aplauze pentru Lena de Valentin Nicolau.

Lena 1

În rândurile ce urmează mă voi referi la cel din urmă, montat în regia lui Andrei Mihalache, răsplătit în festival cu Premiul „Memoria”. A avut premiera în primăvară, a inaugurat la Oradea noua „scenă” de la Crown Pub, unde își află găzduire acum ArtEmotion, a avut chiar o reprezentație de Ziua Mondială a Teatrului. Desigur, deloc întâmplătoare acea programare, având legătură cu înțelesurile despre plurivalența teatrului și jocul măștilor conținute de text, dar și cu încărcătura afectivă și spirituală pe care realizatorii spectacolului au investit-o în această producție. În fapt – la puțină vreme de la dispariția fulgerătoare, în plină forță creatoare, a dramaturgului – a avut loc premiera absolută pe scenă a piesei despre care, cu ocazia unui spectacol-lectură, domnia sa mărturisea că are la bază o întâmplare autentică. Parafrazând o celebră zicală italiană, dacă nu ar fi fost adevărat, ar fi foarte bine ticluit, ca un perfect ecou în această lume bolnavă, cu politicieni care întinează tot ce ating, cu acest cancer generalizat al unei clase de moralitate îndoielnică ajunse în jilțurile puterii, pe care nici justiția, nici valul uriaș al oprobriului dinspre societatea civilă par să nu îl poată vindeca. Nimic însă din sfera satirei virulente în această piesă, o dramă psihologică în două personaje, cu valoare parabolică și metaforică, o piesă despre cuplu, despre comunicare și căutarea propriei identități.

lena de valentin nicolae artemotion oradea

Spre stupoarea Lenei, o fostă actriță devenită soția unui important om politic, într-o bună zi, un om de afaceri necunoscut pentru ea decât de la televizor, Dinu, sună la ușă, intră în casă și pretinde că are acel apartament în proprietate totală pentru douăzeci și patru de ore. În mod și mai halucinant, în timp ce el se instalează acolo comod, află că „inventarul” o cuprinde și pe ea, că totul a fost cedat în acești termeni de către soț după ce a fost „ras” la o partidă de poker. Înăbușindu-se de indignare, perorând împotriva tovarășului ei de viață și a grobianismului lui, a egoismului și a indiferenței prin care a izolat-o de sfera ei de preocupări, Lena începe să se elibereze treptat de frustrările sale – de soție, de femeie, de actrită, să încerce exorcizarea răului, să smulgă buruiana care i-a sufocat existența. Și să viseze din nou. Cufundată într-o reverie despre acea lume a ei, pe care o reînvie dimpreună cu fascinația teatrului. În paralel, contaminat de efuziunile sufletului rănit și însingurat al Lenei, afaceristul, care afișa sfidător evidența lui „unu și cu unu fac doi”, începe să relaxeze și el masca de om dur, să se lase invadat de o undă de umanitate pe care o alunga cu bădărănia, cu manierele de ins necioplit. Iar apropierea dintre cei doi care ar fi trebuit să se rezume doar la odiosul, incredibilul, absurdul troc stabilit la masa de poker pare a se infiltra prin aburii unei trăiri omenești asumate, izbăvitoare, poate.

Lena 6

Mirela Lupu, interpreta Lenei, reușește să fie convingătoare în izbucnirile temperamentale ale personajului, să brodeze cu finețe gradarea spovedaniei sale eliberatoare. Ea evită în mod pozitiv patetismul, mai ales acolo unde ar fi putut deveni un risc, adică în punctul culminant al monologului pe care îl rostește privindu-și spectatorii în ochi, la numai un pas distanță de ei. La rândul lui, Sebastian Lupu joacă economicos, își pregătește cu minuție „intrările” și își gestionează cu grijă lungile momente când își ascultă partenera, când tăcerile personajului său lasă să se întrevadă o laborioasă combustie interioară parcă neînțeleasă pentru el, parcă primită cu bucurie.

Lena 7

Imagini din spectacolul Aplauze pentru Lena

Cadrul de desfășurare a spectacolului este cu siguranță gândit de către scenografa Amalia Buie împreună cu regizorul Adrian Mihalache în primul rând în funcție de condiția acestei trupe care și-a însușit ca mod de existență ambianța underground. Scenografia limitativă, așadar, conține acele sugestivele trimiteri la paradoxurile și absurdul întâmplărilor: o masă de machiaj, un manechin pregnant evidențiat de roșul aprins al rochiei care îl acoperă fac pandant cu tabloul unde, la scara unu la unu, este înfățișat și tronează peste tot în acest spațiu soțul politician (ingenios realizat tehnic după o fotografie a actorului Sebastian Lupu). Desfășurat printre mesele barului-scenă, decorul ajută finalului deschis al piesei. Publicul s-a arătat impresionat de jocul nesofisticat al actorilor, de abilitatea cu care se pun firesc accentele, de directețea rostirii unor replici, a savurat acele trimiteri la viața de cuplu, în general, nota lor de umor și fină ironie.

Reprezentația din FNTi a fost înregistrată de o echipă a Televiziunii române, iar filmarea urmează a fi programată spre difuzare în ianuarie 2016, când se va împlini un an de la dispariția lui Valentin Nicolau.

logo revista teatrala radio

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

 

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadrian mihalache,aplauze pentru lena,aremotion oradea,cronic de mariana ciolan,cronică de teatru rtr,dramă psihologică,fnti 2015,mariana ciolna,Mirela Lupu,Sărut-mâna decât mă plimbam,sebastian lupu,valentin nicolau
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Trupă cu un profil artistic bine definit, cu succese notabile în Oradea, unde a fost creată în urmă cu cinci ani de către un grup de actori de la Teatrul dramatic din oraș, aplaudată deopotrivă în unele festivaluri și turnee în țară, ArtEmotion și-a...