Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIȚĂ

teatru in inchisori italia raluca nita

rubrica roma caput culturaeTeatrul în Italia a avut întotdeauna un rol cu precădere social. O adevărată sărbătoare la care toţi locuitorii participă. Meritul tradiţiilor populare, al sacrelor reprezentaţii şi al legăturii indisolubile între religie, cultură şi viaţă comunitară. 

O formă deosebit de interesantă atât din punct de vedere artistic cât şi socio-educativ este teatrul în spaţiile de detenţie. La începutul anilor ’80, teatrul în închisorile din Italia cunoaşte semnificaţii, metodologii şi obiective noi. Se pune accentul în special pe practica teatrală, mai puţin pe spectacol în sine, pe activitatea creativă de laborator a deţinutilor, pe rolul terapeutic şi pedagogic al acesteia. Teatrul devine astfel un instrument important pentru a redescoperi problematica universului penitenciar prin intermediul reprezentaţiilor organizate în instituţii deschise marelui public sau al spectacolelor realizate de companiile teatrale create de deţinuţii înşişi. 

noua rubrica in revista teatrala radio roma caput culturae raluca nita

5 iulie 1982 este o zi istorică pentru teatrul în penitenciar. În premieră absolută, şase deţinuţi-actori joacă în afara zidurilor închisorii. Fac parte din Teatrul-Grup (astăzi o adevărată companie cu un bogat repertoriu), creat în urmă cu câteva luni în închisoarea romană Rebibbia la iniţiativa educatorului Antonio Turco. SpectacolulPenitenciarul Rebibbia( Roma) Sorveglianza massima (Maxima supraveghere) după textul lui Jean Genet este reprezentat într-un spaţiu cu adevărat sugestiv la Rocca di Alboronz (Spoleto) în prezenţa a peste 500 de spectatori. Experienţa a fost posibilă datorită perfectei colaborări dintre directorul penitenciarului, deţinuti şi magistratul Luigi Daga, care a eliberat permise speciale „actorilor”. În acei ani iau naştere companii care sunt extrem de active şi astăzi în panorama teatrală aşa-zis „civilă” din Italia. 

În 1984, Luigi Pagano înfiinţează un laborator de teatru în închisoarea din Brescia, urmat de crearea companiei Ticvin la Milano, în închisoarea San Vittore. 

Rocca di Alboronz(Spoleto)

Rocca di Alboronz, Spoleto

La 22 decembrie 1986 sunt în număr de 53 deţinuţii Teatrului-Grup de la Rebibbia care se bucură de permise-premiu, introduse prin aprobarea unei legi speciale de către parlamentul italian. 53 de deţinuti-actori care repetă spectacolul Bazar napolitan la Teatrul Argentina din Roma. Acelaşi teatru găzduia în 1985 The San Quentin Drama Workshop, o companie fondată în 1957 în închisoarea San Quintino din California, la iniţiativa unor deţinuti-actori regizaţi de Rick Cluchey, condamnat la carceră pe viaţă, graţiat pentru merite teatrale. Dramaturgia grupului american va influenţa enorm din punct de vedere expresiv laboratoarele teatrale din alte penitenciare. La Volterra, în 1988 Armando Punzo fondează Compagnia della Fortezza, un grup care se va dedica complet noilor experimente teatrale. 

Actorii inchisorii Rebibbia

Actorii închisorii Rebibbia

De atunci experienţele s-au multiplicat, Administraţia penitenciară a deschis noi spaţii, susţinând o sumedenie de activităţi experimentale şi educative, promovând formule de colaborare cu instituţii locale şi culturale. Şi ETI (Uniunea Teatrală Italiană) încurajează acest tip de proiecte. Câteva iniţiative au câştigat o dimensiune europeană prin proiectul „Socrates/Grundvig Teatru şi închisoare în Europa” – iniţiat de Carte Blanche – Compagnia della Fortezza şi Newo (Italia), Riksdrama/Riksteatern (Suedia) Escape Artists (Anglia), Thèatre de l’Opprimé (Franţa), Aufbruch Kunst Gefanignis Stadt (Germania), Kunstrand (Austria).

actritele inchisorii San Vittore milano

Actrițele închisorii San Vittore, Milano 

Foarte multe trupe îşi prezintă creaţiile şi în teatre municipale, alteori penitenciarele îşi deschid porţile aşa cum se întâmplă frecvent la Rebibbia unde numărul de spectatori în perioada 2003–2011 a fost de peste 22 000. În acest penitenciar sunt active trei companii teatrale constituite în Asociaţia La ribalta – Centrul de studii Enrico Maria Salerno, care a colaborat cu fraţii Taviani la realizarea filmului Cezar trebuie să moară, câştigător al Ursului de aur la cea de-a 62-a ediţie a Festivalului de film de la Berlin şi laureat cu cinci David di Donatello în anul 2012. 

Cezar trebuie sa moara-afis

Astăzi putem vorbi de o adevărată efervescenţă teatrală în penitenciarele italiene. Ca să vă faceţi o idee, e de ajuns o listă cu localităţile unde exista laboratoare, grupuri şi companii de acest gen: Gorizia, Trieste, L’Aquila, Livorno, Rimini, Milano, Roma, Lecce, San Gimignano, Siena, Modena, Port Azzurro, Venetia, Brescia, Latina, Sassari, Empoli, Cassino, Bari, Bologna, Rovigo, Parma, Pozzuoli, Spoleto, Padova, Urbino, Sondrio, Aversa, Pesaro, Castelfranco Emilia, Prato, Chiavari, Arezzo, Pistoia, Brindisi, Saluzzo. 

Idei şi dorinţe care nasc din neputinţa de a mai schimba destine dar care cu siguranţă dau curaj şi forţă pentru a depăşi propriul coşmar şi a începe, de ce nu, un drum clădit pe vise, speranţe şi iertare.

Corespondenţă de la Roma

raluca nita

 Raluca Niță

costintuchilaROMA CAPUT CULTURAEalboronz,arlecchino,bazar napolitan,california,cezar trebuie sa moară,compania ticvin,companii de teatru în închisori,corespondenta de la roma in revista teatrala radio,deținuți,jean genet,raluca niță,rebibbia,roma caput culturae,roma cetatea eternă,spoleto,teatru jucat de deținuiți,teatrul argentina roma
Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIȚĂ Teatrul în Italia a avut întotdeauna un rol cu precădere social. O adevărată sărbătoare la care toţi locuitorii participă. Meritul tradiţiilor populare, al sacrelor reprezentaţii şi al legăturii indisolubile între religie, cultură şi viaţă comunitară.  O formă deosebit de interesantă atât din punct de...