Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

bani din cer teatrul de comedie cronica de serban cionoff

sigla teatrul de comedieCe poate face omul, în Bucureşti, vineri seara, pe o vreme rece şi duşmănoasă, „de nu îţi vine nici să dai un câine afară din Barul de la Athénée Palace”, aşa cum bine mai zicea regretatul meu prieten, Vasile Ranga, neîntrecutul „pozar” şi prieten de la „Scânteia tineretului”? Bunăoară, merge la teatru. Şi nu la oricare spectacol, ci la o comedie spumoasă, jucată cu mare artă de nişte actori care chiar te ţin cu sufletul la gură până la căderea cortinei.

Ceea ce mi s-a întâmplat şi mie, aseară, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, unde am trăit frumoase momente de relaxare şi de unor inteligent despre care mă grăbesc să vă povestesc şi dumneavoastră.

bani-din-cer afis

Am fost, aşadar, la Teatrul de Comedie, unde am vizionat (aşa se spune în limbajul de specialitate, nu?) Bani din cer, o farsă compusă de Ray Cooney, tradusă de Gheorghe Lăzărescu, pusă în scenă de Horaţiu Mălăele. O să mă întrebaţi, desigur, de ce îi spun „farsă”, când aş putea să folosesc nişte termeni mai speciali, ca de pildă „comedie de situaţie” sau mai ştiu eu câte altele… Foarte simplu, pentru că farsa este o prezenţă aparte în zestrea Artei Teatrale, care începe de la Plaut şi Aristofan, înfloreşte în Evul Mediu şi ajunge la apogeu prin Shakespeare, Molière, Cehov sau Gogol, cărora li se alătură şi maeştri ai genului cum ar fi Feydeau sau Labiche. Gen dramatic foarte nimerit în zilele noastre când, ca să ieşim odată din criză, facem şi noi, ca tot românul, haz de necaz.

bani din cer teatrul de comedie g

Fotografii de Mihai Constantineanu

Gândul mărturisit cu care Horaţiu Mălăele a purces la drum atunci când a pus în scenă farsa, cam amară pe alocuri, dar pe care noi, românii, o vom gusta fiindcă „totul e bine, atunci când se sfârşeşte cu bine” a fost acesta: „Într-o lume nimicită de conflicte religioase, interetnice, interumane, inter-nu-mai-ştiu-cum, într-o lume măcelărită de prostie şi incultură, singura soluţie pământean-tămăduitoare ar fi Lumina Spiritului.” Şi, mai departe: „COMEDIA, fiind chiriaşi pe viaţă la casa Spiritului, având convingerea că râsul va mântui lumea, propunem acest spectacol al cărui singură mare virtute este UMORUL.”

Pe scurt, lucrurile stau cam aşa: lui Henry Perkins, un modest contabil pe la o mare firmă, i se fură, parcă în metrou, geanta, iar el se alege cu o alta care seamănă leit cu geanta sa. Asta nu ar fi însă nimic, dar geanta lui Henry era burduşită cu hârţoage ale firmei başca un amărât de sandviş, în vreme ce geanta cu care a venit acasă conţinea peste 700 000 de lire sterline. O avere fabuloasă, cosmică aş zice, într-adevăr picată din cer!

foto spectacol bani din cer

Foto: Mihai Constantineanu

Convins că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior, Henry prinde aripi şi îşi face planuri măreţe. Vrea să ia primul avion spre Argentina unde să-şi deschidă o afacere exotică. De ce tocmai în Argentina şi nu în Regatul Unit? Foarte simplu, pentru că la acea vreme (piesa a avut premiera la Londra în anul 1994) „raiul pe pământ” era pentru ei, occidentalii, nu la ei acasă, cum credeam noi, românaşii, ci hăt!, departe, în America Latină. Aici ar mai fi ceva de spus dar fiindcă nu vreau să fac prea multă politichie, mă mulţumesc să mai notez că la acea vreme Argentina nu era chiar Terra Promissa, ci se zbătea într-o mare criză din care a ieşit abia după ce a scăpat de acordurile cu FMI reuşind, apoi, un salt spectaculos şi devenind cu adevărat „o ţară emergentă”. Asta e situaţia! – de unde se vede că au şi occidentalii „căpşunarii” lor care visează cai verzi pe pereţi, dar să trecem…

Mihai Bendeac bani din cer

Foto: Mihai Zgondoiu

Numai că pentru tumultuosul şi frenetic-agitatul Henry Perkins (interpretat cu un nerv aparte şi cu un fin simţ al crescendo-ului de Mihai Bendeac), ca şi pentru soţia sa, Jean (căreia Mihaela Teleoacă îi dă, cu mult temperament, chipul unei femei „ambetate” şi la propriu şi la figurat!), dandanalele acum încep. Mai întâi că nu pot pleca chiar cu primul avion spre Buenos Aires, aşa cum comandase la telefon Henry, fiindcă, fiind ziua sa, Henry şi Jean îi aveau ca musafiri pe Vic Jonhson (din care Dragoş Huluba face un personaj mototolit, cu puseuri de identitate abil dozate) şi pe soaţa sa, Betty (din care Delia Nartea scoate, cum numai ea ştie, o femeie temperamentală, pe jumătate sinceră iar pe cealaltă jumătate… şi ceva, o mică madame Bovary ameţită de smogul londonez).

Musafirii ca musafirii, dar, treptat, în horă intră un poliţist plus un poliţist şi jumătate. Cum aşa? Foarte simplu, fiindcă, până la urmă, unul dintre cei ce anchetau cazul – bineînţeles pe temeiuri care nu aveau nicio legătură cu ceea ce i se întâmplase lui Henry Perkins! – se va dovedi a fi nu doar poliţist, cât mai degrabă un ciubucar care şantajează în draci. Asta în vreme ce al doilea agent nu va mai ajunge la capătul trebii fiind ameţit, la propriu!, de miasma capturii de drog pe care o va descoperi în cea de a treia geantă. Geantă care aparţinea hoţului, un fel de Al Capone de pe lângă Turnul Londrei, al cărui cadavru fusese pescuit din Tamisa la scurtă vreme după ce se produsese tărăşenia cu cele două genţi. Şi al cărui cadavru, considerat de poliţişti ca fiind al lui Henry Perkins, este acum chemat să îl identifice la morgă… însuşi Henry Parkins cel în carne şi oase. Asta tocmai pentru că fiecare dintre cei doi „copoi” nu pot vedea prea departe de misie. Numai aplauze, deopotrivă, pentru Davenport, alias Marius Drogeanu şi pentru Slater-ul lui Eugen Racoţi.

Bani din cer Mihaela Teleoaca, Delia Nartea

Foto: Mihai Zgondoiu

Şi uite aşa, încet dar sigur, lucrurile iau o întorsătură de-a dreptul nebună. Aşteptând să vină taxiul care să îl ducă la aeroport şi, tot atunci, pornit să o convingă pe ezitant-incendiara-i soaţă, Jean, să îl urmeze, Henry Perkins scorneşte o întreagă poveste rocambolescă în care fiecare personaj devine alt personaj până când nimeni nu mai pricepe nimic. Pentru ca, la final, ieşirea să le vină tuturor de la Bill, şoferul de taxi, care, dacă la început părea doar un personaj episodic, până la urmă se va dovedi cel care îi va scoate din geanta cu bănet. Geanta aceea cu „bani din cer” care risca să ia din nou drumuri rătăcitoare. Iar, odată scoşi din geantă, Bill şoferul bun la toate, va reuşi şi să îi pună în valiza potenţialilor fugari. Am scris Bill, iar asta înseamnă un personaj picant şi plin de viaţă din care Şerban Georgevici scoate un rol de zile mari.
Bomboana pe tort va fi pusă la final, atunci când captura miraculoasă, după ce fusese împărţită frăţeşte de către protagonişti, este aruncată în sală, pe capetele spectatorilor. Să nu îmi spuneţi, acum, că este aluzie la vreo mită electorală, fiindcă n-am să vă cred în ruptul capului!…

ray cooney

Foto: Mihai Constantineanu

Iată de ce nu pot decât să vă recomand să nu cumva să ocoliţi acest spectacol viu, captivant, tineresc şi inteligent foc la a cărui reuşită au contribuit, alături de regizorul de mare clasă care s-a dovedit Horaţiu Mălăele şi de excepţionala echipă de actriţe şi de actori, scenografia lui Puiu Antemir, asistat de Irina Chirilă.

Aşa este: banii, fie ei şi picaţi din cer, nu aduc fericirea, dar un spectacol ca acesta ne mai descreţeşte frunţile şi ne mai dă un dram de bună dispoziţie.

Videoclip


Cronlogo revista teatrala radioici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUbani din cer,buenos aires,ceață londoneză,dandana,delia nartea,dragoș huluba,henry perkins,horațiu mălăele,lire sterline,madame bovary,mihaela teleoacă,mihai bendeac,puiu antemir,ronica de teatru,serban cionoff,smog,teatrul de comedie
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF Ce poate face omul, în Bucureşti, vineri seara, pe o vreme rece şi duşmănoasă, „de nu îţi vine nici să dai un câine afară din Barul de la Athénée Palace”, aşa cum bine mai zicea regretatul meu prieten, Vasile Ranga, neîntrecutul „pozar” şi prieten...