de RALUCA NIȚĂ

bestie di scena piccolo teatro milano

La început se numeau “animali da palcoscenico”, dar nu era chiar corect deoarece sintagma în sine ne duce cu gândul la actorul în rolul său tipic, cel al histrionului care nu se limitează să se urce pe scenă, ci o şi domină.

Aşa ia naştere expresia care se foloseşte foarte mult, în special în Franţa: bêtes de scène. Mult mai radicală şi mai intransigentă, aminteşte de animalele care se mişcă în grup, docile şi împăcate cu viaţa lor subordonată unui stăpân.

Emma Dante Fotografie de Virginia Bettoja

Emma Dante Fotografie de © Virginia Bettoja

Bestie di scena este titlul spectacolului montat de celebra regizoare italiană de renume internaţional, Emma Dante la Piccolo Teatro din Milano. O montare esenţială, dură cu nuanţe conflictuale amintind de spectacolul de debut al regizoarei născută la Palermo, în Sicilia, intitulat Mpalermu (2001).

Bestie di scena e construit pe ideea unui impuls primordial, de început de lume, când teatrul şi scena nu existau, doar omul şi imaginaţia lui iar în interiorul fanteziei sale ”se bălăceau” fantome contradictorii, fără trecut, fără poveste, fără istorisire (maxim 2-3 versuri).

Suntem transpuşi într-un timp care nu generează un context clar şi complet, totul rămânând la nivelul picturilor rupestre din grotele primitive.

BestieDiScena

”Când în Mpalermu am povestit istoria mizerabilă şi fără vise a familiei Carollo care se pregătea mereu să iasă din casă fără să aibă vreodată curajul de a trece de pragul uşii, scena era la fel de goală dar existau legături între personaje şi un trecut”, aminteşte Emma Dante. ”Acum, cele 14 corpuri, care nu aparţin unor actori, și care se mişcă pe scena neagră din Bestie di scena, au în comun cu familia Carollo doar o condiţie, mai bine spus o obsesie: nu pot rămâne în interiorul unei scene goale, dar nu pot nici să o abandoneze. Pentru că un dincolo de scenă nu există.”

Aşadar, se locuieşte într-un spaţiu nelocuit şi nemaifiind o familie, legăturile afective nu mai există, prin urmare corpurile rătăcesc.

”Spre deosebire de celelalte spectacole unde am construit geometrii scenice cu trupurile protagoniştilor, de această dată fiecare este lăsat liber să se aşeze unde vrea.” Rezultatul este o mulţime anarhică de corpuri-particule, un amestec de priviri pierdute transportate de trupuri. Aceste trupuri hipersensibile se mişcă într-un spaţiu inamic, chinuitor şi imposibil de modificat. Ai senzaţia că te afli în faţa unor organisme, creaturi tragicomice care trăiesc în această stare de inerţie permanentă.

Bestie di scena este poate cel mai liber spectacol al meu, mărturiseşte regizoarea. Cel mai liber dar în acelaşi timp şi cel mai fragil, asemănător unui corp nu tocmai sănătos căruia îi este de ajuns să stea între două geamuri deschise ca să cadă la pat cu o febră cosmică. Nu este vorba de o metaforă, este ceea ce s-a întâmplat în timpul repetiţiilor şi cu siguranţă va continua să se întâmple la fiecare reprezentaţie.”

Prin urmare, un soi de vulnerabilitate trăită nu ca un risc, ci ca o condiţie, uneori chiar necesitate. De aceea Emma Dante decide să elimine, să reducă, să dezbrace. Prima imagine a spectacolului este cea a două trupuri goale într-un spaţiu la fel de gol.

”Aceasta este originea, începutul. La această imagine nu puteam renunţa. Am avut nevoie de un an de căutări ca să dau o formă expresivă acestei viziuni. O muncă extrem de obositoare, realizată împreună cu toţi actorii Companiei în multe zile încărcate cu idei, altele cu tăceri. Important pentru noi era să se înţeleagă că spectacolul nu vrea să fie o provocare. Tema centrală nu era nudul, ci dezgolirea, denudarea.” 

Bestie di scena Foto Masiar Pasquali

Bestie di scena. Foto: © Masiar Pasquali

Lucrând pe aceeaşi linie a ”absenţelor şi esenţelor” s-a ajuns la eliminarea limbajului verbal, a dialogului. În această micro-comunitate, nimeni nu are nimic de comunicat. Dacă fiecare corp este prizonierul unui mecanism al mişcării (aşa cum actorul este prizonierul talentului său) şi este angajat într-o luptă cu alte corpuri în a desface ceea ce s-a făcut şi a reface ceea ce s-a desfăcut (deci dacă se udă, se usucă, daca se murdăreşte, se spală, într-un ciclu permanent), vorbele nu mai au sens şi nici rost.

Bestie di scena este un spectacol gândit şi regizat de Emma Dante şi produs de Piccolo Teatro din Milano, Teatro d’Europa, Atto Unico / Compania Sud Costa Occidentale, Teatro Biondo din Palermo şi Festivalul de teatru de la Avignon.

Din distribuţia spectacolului fac parte: Elena Borgogni, Sandro Maria Campagna, Viola Carinci, Italia Carroccio, Davide Celona, Sabino Civilleri, Alessandra Fazzino, Roberto Galbo, Carmine Maringola, Ivano Picciallo, Leonarda Saffi, Daniele Savarino, Stephanie Taillandier, Emilia Verginelli, Daniela Macaluso şi Gabriele Gugliara.

Spectacolul va rămâne la Piccolo Teatro din Milano pâna la 19 martie 2017.

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Corespondență

costintuchilaCORESPONDENȚĂanimali da palcoscenico,Bestie di scena,bêtes de scène,corespondeta rubrica revista teatrala radio,emma dante,histrion,Mpalermu,nudul,Piccolo Teatro din Milano
de RALUCA NIȚĂ La început se numeau “animali da palcoscenico”, dar nu era chiar corect deoarece sintagma în sine ne duce cu gândul la actorul în rolul său tipic, cel al histrionului care nu se limitează să se urce pe scenă, ci o şi domină. Aşa ia naştere expresia care se...