retrospectiva blackbird premiera pe tara

Blackbird de David Harrower a fost montată în premieră pe țară la UnTeatru din București. Regia: Andrei şi Andreea Grosu. Cu: Constantin Cojocaru, Florina Gleznea. Regia: Andrei şi Andreea Grosu. Scenografia: Vladimir Turturică. Premiera a avut loc sâmbătă, 23 noiembrie 2013.

blackbird spectacol unteatru

„Cel mai recent titlu intrat în repertoriul de-acum bogat de la UnTeatru răspunde cu prisosinţă dezideratului programatic vizând textul suculent, de anvergură a mesajului. Scrisă în 2005 de David Harrower, dramaturg scoţian, născut la Edinburgh în 1966, piesa într-un act Blackbird este inspirată de cazuri reale de abuz sexual asupra copiilor, dar nu are nimic tendenţios. Personajele sunt Ray, un bărbat de cincizeci şi cinci de ani, şi Una, femeia cu care, în urmă cu cincisprezece ani, când ea nu avea decât doisprezece ani, a întreţinut o relaţie intimă. Produsă în premieră absolută de Festivalul Internaţional de la Edinburgh, în regia lui Peter Stein, piesa a dobândit rapid o impresionantă carieră internaţională, fiind jucată din Marea Britanie în India, din New York, San Francisco şi Baltimore la Stockholm şi Göteborg, peste patruzeci de spectacole se cunoşteau deja în 2010. A primit, între altele, Premiul criticii de teatru în Scoţia (2006) şi Laurence Olivier Award for Best New Play (2007).

David-Harrower_

David Harrower

La UnTeatru, cei doi regizori-fondatori, Andrei şi Andreea Grosu, au fost cuceriţi desigur, ca peste tot, de fineţea scriiturii, de caracterul ei ofertant pentru interpreţi, pentru sondarea abisurilor sufleteşti. Spaţiul principal de joc este acum în prima încăpere din marea clădire unde a găsit un locaş tânărul teatru, iar personajele vin pe scara principală, pe unde a păşit înăuntru şi publicul, se mişcă la mai puţin de o jumătate de metru de cei douăzeci şi patru de spectatori (câţi eram în seara de decembrie când am văzut eu spectacolul, la puţin după premieră). Se creează o intimitate mult mai pronunţată decât la multe alte spectacole «de studio», adâncită cumva de ambianţa imobilului nefinisat şi extrem de rece la acea dată, o senzaţie de viu, de concret copleşitoare. Apropierea aceasta implică, te ajută să devii acel soi de «judecător» pe care şi-l doreau realizatorii, în «povestea» care se spune mai bine de un ceas şi jumătate, în confruntarea dintre protagonişti, în ping-pong-ul de acuzaţii şi retractări, de învinuiri reciproce şi confesiuni eliberatoare. Le simţi respiraţia actorilor, le vezi pulsaţia venelor, te cuprinzi de energiile lor întretăiate. Ne aflăm la întreprinderea unde, după un proces şi ispăşirea unei detenţii, sub alt nume, Ray a căutat să dea un nou început vieţii sale şi lucrează acum. Este sala pentru masa angajaţilor, sugerată printr-un minim de recuzită, în spiritul aceluiaşi «naturalism» al spectacolului, prin concursul scenografului Vladimir Turturică. Din start, tensiunea este foarte mare. Ray este siderat de spaimă, o spaimă hiberbolizată în faţa a ceea ce crezuse imposibil, anume să fie descoperit de Una. Ea îl recunoscuse însă într-o fotografie de ziar şi apare ca o pasăre de pradă, învăluită în pelerină neagră, cu capul acoperit şi ochelari negri dincolo de care bănuieşti priviri de fulger.

blackbird foto de adi bulboaca unteatru 2013

Blackbird. Fotografii de Adi Bulboacă

Cu eleganţă şi generozitate, cei doi regizori îndrumă jocul actorilor într-o sinusoidă a tempourilor ce nu lasă loc de respiro, textul lui Harrower, Blackbird, amintind de Pirandello (pe care autorul l-a adaptat în limba patriei sale), se «încarnează» ca o ecuaţie cu o singură, dar imensă necunoscută: adevărul. Personajele capătă rând pe rând chip brutal şi un altul, dacă nu angelic măcar irizat de căldură şi comprehensiune omenească, evocă imagini de coşmar şi înălţări sublime şi conjugă aceste suişuri şi coborâşuri psihologice de altădată cu meandrele trăirilor din momentul de foc al prezentului reîntâlnirii după ani şi ani. În rolul Ray, Constantin Cojocaru creionează cu minuţiozitate, prin interiorizări grăitoare alternând cu explozii în glas şi scăpărări în priviri, nuanţele afective pe care le traversează personajul său, de la groaza care îl înmărmureşte când Una irumpe ca o fantomă în existenţa lui marcată de oboseală dar mângâiată de speranţa unui liman, la disperarea finală, când ambiguitatea se reîntronează, când poate ciclul vieţii lui se aşează pe altă orbită devastatoare, între glasul cristalin de copil care răsună din clădirea rece şi urletul de gelozie al Unei. Actorul sugerează cu rafinament licăriri de sinceritate şi deschidere a inimii care trădează şi fiori limpezi şi laşitatea jalnică a personajului, reverberînd la impulsurile partenerei de joc: Florina Gleznea. Aceasta – adevărată revelaţie a spectacolului!” – Mariana Ciolan, „Blackbird” la UnTeatru, Revista Teatrală Radio, 22 decembrie 2013.

blackbird premiera unteatru

„În numai câțiva ani, Andrei și Andreea Grosu au creat nu numai un spațiu al teatrului intim, ci și câteva spectacole de calitate, de rafinament chiar, ilustrând, poate fără să-și propus, forța creatoare a lipsei de mijloace. Creații de substanță, cu personalitate, în care predomină componenta imaterială, creații delicate, care îi plasează pe cei doi artiști într-o lume a lor, departe de teatrul comercial din cluburile bucureștene și, în egală măsură, de experimentele rezultate din mania molipsitoare a noului. Trei femei înalte, Ce zile frumoase și Un tramvai numit dorință înseamnă mult pentru un început. De curând, lor li s-a alăturat și Blackbird de David Harrower, piesă montată, pentru prima oară la București.

Un spectacol ce dezvăluie, fără a etala însă, o poveste ce trimite inevitabil la Lolita lui Vladimir Nabokov, un spectacol cu două personaje și o stafie, cum spunea dramaturgul scoțian despre propria piesă: un bărbat, o femeie și fantoma trecutului, de care fiecare se luptă să scape, sau fantoma iubirii. Ca orice fantomă, dispare, ea există și nu există în același timp, îți scapă printre degete, nu are consistență, și totuși este atât de apăsătoare. Ca orice fantomă, are contururi vagi, incerte, schimbătoare, așa că lupta e cu atât mai grea. Se pare că regizorii Andrei și Andreea Grosu au intrat curajoși în laborator, și-au suflecat mânecile și s-au apucat de o disecție complicată: disecția unei iubiri deghizate în agresiune, disecția unei fantome care bântuie două vieți.” – Dana Ionescu, Disecția unei fantome la UnTeatru, Yorick.ro, 11 decembrie 2013.


costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2013andrei si andreea grosu,blackbird de davidharrower,constantin cojocaru,dramaturgie scoțiană,eleganță,florina gleznea,mariana ciolan,mierlă,pasăre neagră,pelerina neagră,premieră pe țară 2013,tendețios
Blackbird de David Harrower a fost montată în premieră pe țară la UnTeatru din București. Regia: Andrei şi Andreea Grosu. Cu: Constantin Cojocaru, Florina Gleznea. Regia: Andrei şi Andreea Grosu. Scenografia: Vladimir Turturică. Premiera a avut loc sâmbătă, 23 noiembrie 2013. „Cel mai recent titlu intrat în repertoriul de-acum bogat...