Teatru și educație, rubrică de MIRELA NICOLAE

teatru si educatie interviu cu anca scurtu teatrul ion creanga

2 rubrica teatru si educatie de mirela nicolae rev teatrala radioContactul cu scena este fascinant pentru mulţi copii de vârstă şcolară mică: le trezeşte reacţii şi stări variate exprimate, adesea, zgomotos. Eu îmi aduc aminte cu plăcere de întâlnirile de neuitat din anii ’70 cu spectacolele pentru copii. De cele mai multe ori mă uitam mută de admiraţie la scenografie, costume şi mă întrebam cum e să fii acolo sus, să faci parte din poveste. Știu că la  spectacolul Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici am urlat de durere pentru ca iubita prinţesă să nu moară: „De ce trebuie să moară? De ceeeeeeeee?”… Eh!… Alte vremuri, altă vârstă…

alba ca zapada

De-atunci îi iubesc foarte mult pe actorii pentru copii, pe artiştii-păpuşari şi pe circari: pentru că reuşesc să te convingă asupra unei realităţi dintr-o situaţie imaginară. Ca spectator intri într-o poveste în care crezi pentru că şi ei cred în ea. Sunt convinsă că toţi aceşti artişti pentru pitici, vedete adevărate pentru cel mai sincer şi numeros public de oriunde din lume, contribuie la educaţia copiilor (nu neapărat cea teatrală). Un copil care merge la teatru învaţă câteva reguli elementare de comportament civic (politeţea, răbdarea, compasiunea în situaţii-limită etc.).

Anca Scurtu

Anca Scurtu

Acestea fiind scrise şi în virtutea parteneriatului pe care Radio România Cultural îl are cu Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, teatru care sprijină proiectul Ora de educaţie teatrală, m-am gândit să vă ofer sub formă sonoră, gândurile oamenilor care lucrează în aceste spaţii de divertisment. După ce le ascultaţi, poate deveniţi mai interesaţi de mersul la teatru. Doamna Anca Scurtu, PR & Marketing la Teatrul „Ion Creangă” are o imagine de ansamblu asupra spectacolelor din această stagiune şi, vă spune, în premieră, cum e să faci teatru pentru… sugarii şi părinții lor.

spectacole teatrul ion creanga teatru pentru bebelusi

Înfiinţat în urmă cu peste cinci decenii, la iniţiativa regretatului actor Ion Lucian, Teatrul „Ion Creangă” le propune celor mici şi mari spectacole de calitate chiar dacă, deocamdată, ele nu se desfăşoară în clădirea proprie din Piaţa Amzei, aflată de câţiva ani în reparaţii capitale. Spectacolele sunt găzduite de alte companii din Capitală precum Excelsior, Rapsodia, Țăndărică, Palatul Naţional al Copiilor, Teatrul Elisabeta. Solidaritatea profesională face posibil ca, săptămână de săptămână, sute de copii să fie incitaţi de întâmplările de pe scenă şi să strige la fel ca mine, în urmă cu patru decenii: „Nu vreau să moară! De ce să moară?”. Evident că prinţesa Albă-ca-Zăpada trăieşte fericită în povestea ei, de sute de ani. La fel cum trăieşte plin de voioşie şi teatrul pentru copii.

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație

Alte articole de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

„Ȋntre noi e totul bine”. Chiar aşa?, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

logo revista teatrala radioVezi și: O lecție de… zbor prin povești la Teatrul „Ion Creangă” din București

costintuchilaTEATRU ȘI EDUCAȚIEalbă ca zăpada,anca scurtu,educatie prin teatru,ion lucian,mirela nicolae,Ora de educaţie teatrală,premiul teatrul ion creanga,spaima zmeilor,teatru pentru bebeluși,teatrul ion creanga,zbor prin povesti
Teatru și educație, rubrică de MIRELA NICOLAE Contactul cu scena este fascinant pentru mulţi copii de vârstă şcolară mică: le trezeşte reacţii şi stări variate exprimate, adesea, zgomotos. Eu îmi aduc aminte cu plăcere de întâlnirile de neuitat din anii ’70 cu spectacolele pentru copii. De cele mai multe ori...