de RĂZVANA NIȚĂ

george banu livada de visini cronica de carte

Livada de vişini, teatrul nostru de George Banu, spectacol de Felix Alexa. Fotografii de Mihaela Marin, București, Editura Nemira, 2011

Cea din urmă creaţie a lui Cehov, capodopera sa, constituie pentru George Banu un bogat pretext de analiză a lumii contemporane, cu precădere a teatrului („oglinda lumii”). De ce tocmai Livada de vişini? Deoarece, pe de-o parte, „Livada de vişini, opera ultimă a lui Cehov, operă cu care începe veacul al XX-lea, este o parabolă a crizei. Această criză am putea-o, însă, transpune în domeniul teatrului.” Şi astfel „complexul livezii ne plasează întotdeauna în centrul unei contradicţii fără ieşire. […] Livada de vişini este un nod, nod gordian, unde radicalitatea loviturii de sabie preconizate eşuează, tocmai pentru că implică distrugerea simbolicului, consacrând întronarea logicii negustoreşti. Triumf al lui Lopahin, cu preţul derutei acestor fiinţe pe care el a vrut să le ajute, fără să reuşească să o facă: dubla acţiune de salvare se dovedeşte iluzorie, iar eşecul ei îi mâhneşte atât pe vechii stăpâni, cât şi pe noul stăpân, căci ei alcătuiau împreună o reţea în care afectivitatea era mai puternică decât rivalitatea dintre clase. De aici provine originalitatea operei, din această lipsă a conflictului.”

george banu livada-de-visini-teatrul-nostru_

Iar pe de altă parte, asemenea Furtunii lui Shakespeare, Livada de vişini rămâne una dintre pietrele de încercare majore pentru orice regizor care doreşte să-şi probeze maturitatea în profesie, consistenţa şi valoarea stilului, ca şi bogăţia creativităţii. „Livada îşi legitimează raţiunea de a fi prin splendoarea efemeră a vişinilor în floare. Ea nu covârşeşte privirea şi nu desfată sufletul decât vreme de câteva zile: această frumuseţe fascinează tocmai pentru că este trecătoare. Trebuie să o surprinzi şi să-i reţii amintirea. Astăzi, teatrul nu-şi fundamentează, oare, identitatea pe această efemeritate, care explică atracţia pe care el o exercită încă, efemeritate asimilată, din ce în ce mai mult, unei slăbiciuni, acum când se impune tot mai puternic gustul pentru memoria mecanică, cea care pur şi simplu înregistrează? Aceasta păstrează, arhivează, fără a putea vreodată să capteze strălucirea experienţei teatrale, care va fi, mereu, la originea celeilalte memorii, a celei vii. A vedea un spectacol splendid este sinonim cu a vedea livada de vişini în floare. Preţ de o răsuflare. Dar amintirea poate marca o viaţă. Iată argumentele care ne îngăduie să asemănăm teatrul cu livada de vişini.”

imagini livada de vișini teatrul national bucuresti felix alexa

Imagini din spectacolul Livada de vișini, regia: Felix Alexa, Teatrul Național din București, data premierei: 13 mai 2010. 

Asemenea unui ghid tainic şi generos, George Banu ne poartă într-o călătorie fascinantă prin universul personajelor cehoviene dar şi al celor mai remarcabile producţii teatrale la nivel mondial ce au la bază acest text. Bonus, o scurtă speculaţie cu iz filosofic: „Fireşte nu va avea loc nicio vânzare a teatrului, dar ineluctabila sa îndepărtare de centrul actualei civilizaţii a loisir-urilor devine flagrantă, iar faptul de a fi împins spre margini, acolo unde se află practicile minoritare, îl apropie de destinul livezii de vişini. Ce-i de făcut atunci când, asemenea lui Liubov care mărturisea «Viaţa mea n-are sens fără livada de vişini», spunem şi noi «Viaţa noastră n-are sens fără teatru»? Să navigăm între ineficacitatea lui Gaev şi eficacitatea lui Lopahin, între simbolic şi economic… fără a găsi niciodată răspunsul. Luciditatea constă în a admite lucrul ăsta şi, mai ales, în a nu ne bizui pe optimismul «nodului gordian», pe care un tânăr îl taie, izbindu-l violent, cu sabia sa nimicitoare. Lopahin acţionează asemenea lui Alexandru cel Mare şi greşeşte. Stăpânii la fel… Pentru că nu putem găsi răspunsul trebuie să continuăm să îl căutăm, în numele acelei «livezi lăuntrice» care a devenit «teatrul nostru».”

livada de vișini tnb felix alexa

Marius Manole și Maia Morgenstern în Livada de vișini, Teatrul Național din București

Aşa cum mărturisea şi regizorul Felix Alexa, demersul lui George Banu este unul cu rol inspirator, mai ales că reputatul critic scoate în evidenţă faţete mai puţin exploatate ale eroilor cehovieni. Vezi Varia: „Varia sau conservarea. Ea seamănă cu acele fiinţe neproductive care sunt convinse că prezervarea maximă poate sluji drept leac situaţiei generale. «Mamă, odăile dumitale […] au rămas aceleaşi», spune ea, în timp ce Liubov face aceeaşi constatare, atunci când o caracterizează «Varia a rămas aceeaşi» – ceea ce nu e un compliment în gura femeii risipitoare. Varia îşi face din imobilism un scop, iar din reţinere o soluţie. Lopahin inventează, Liubov se consumă… Varia se mortifică. Ea nu produce nimic, ea oferă servicii, dar ceea ce ar fi fost de ajuns înainte astăzi devine caduc. Varia este conştientă de eşec şi îşi ia revanşa cu servitorii pe care nu-i hrăneşte sau cu subalternul său, Epihodov, pe care nu ezită să îl lovească. Defulare a unui personaj în stare de criză, mortificat şi mereu nesatisfăcut! Varia li se dedică celorlalţi, cultivând, în acelaşi timp, aşteptarea unei recompense afective care crede că i se cuvine. Ea se sanctifică pe sine însăşi.” Sau Liubov: „Liubov teatralizează viaţa afişându-şi gustul pentru neprevăzut şi pentru excesul caracteristic starurilor. Pentru a o înţelege, nu trebuie să ne gândim la Olga Knipper, acea strategă care a fost prima sa interpretă şi căreia Cehov îi rezervase de fapt rolul Charlottei, ci la pasiunile lui Sarah Bernhardt şi la extravaganţele Isadorei Duncan, contemporanele sale. Nici ele, asemenea lui Liubov, nu urmează cuminţi cursul vieţii, ci îl răvăşesc, îl agresează, visând să-i fie stăpâne… Stăpâne şi amante nu doar ale bărbaţilor, ci şi ale destinului. Traiectoria năucitoare a acestor captive ale propriilor dorinţe produce seisme şi răsturnări bruşte, haotice, până în clipa când în jurul gâtului dansatoarei de geniu se încolăceşte o eşarfă sugrumând-o, sau când nişte barbiturice, puse pe noptieră, o ispitesc pe aristocrata rusoiacă, copleşită de deznădejde. Starurile nu se predau, ele se dezintegrează. Despre înfrângerea lui Liubov, nimeni nu va putea vorbi. În singurătatea iubirii pustiite şi mereu reînnoite, ea va găsi o ultimă mângâiere. Va şti să dispară cu violenţă sau, cine ştie, să se refugieze într-o senilitate senină. Ea nu se va supune unei lumi ale cărei legi i-au rămas mereu străine. Liubov nu se va schimba.” Dar şi episoade-cheie cum ar fi cel al petrecerii: „Frumoasă indicaţia de regie a lui Radu Penciulescu: «Petreceţi, îmbătaţi-vă, mâncaţi, jucaţi cărţi, dar priviţi necontenit către uşa de la intrare».”

a-p-cehov-livada-de-visini-

Impresionante sunt şi scurtele recursuri la memorie, lapidare trimiteri la experienţa personală a teatrologului: „Petrecerea ca analgezic. În timp ce tata era pe moarte, la spital iar telefonul rămânea în priză zi şi noapte, au venit la mine câţiva prieteni. Eram cu ei fără să fiu, de fapt, acolo. Nu rămâneam, însă, singur şi, ca o profanare parcă, în apartamentul aflat în aşteptarea doliului, beam cu toţii şi discutam despre teatru. Şi atunci am simţit binefacerile «petrecerii în toiul ciumei»: ea îngăduie să-ţi potoleşti panica întreţinută de iminenţa ştirii funeste.”

livada-de-visini-a-p-cehov george banu

Prin urmare, volumul apărut la Nemira ne asigură nu numai o lectură captivantă, o adevărată hrană pentru suflet împachetată într-o dulce melancolie, ci şi un bogat subiect de meditaţie pe tema distrugerii, a efemerului, a (i)recuperabilului. „În spectacolele lui Braunschweig sau Alain Françon, simbolul distrugerii e produs fie de smulgerea întregii cortine, fie a unei părţi din ea… este atacată astfel însăşi casa-teatru. Şi-atunci, brusc, dincolo de ficţiunea operei, identificăm cu uşurinţă agresiunile împotriva acestei arte ameninţate, care este teatrul, şi din care unii şi-au făcut livada lor lăuntrică. Livada de vişini, teatrul nostru.”

Grafică de Costin Tuchilă

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

 Din Paris, cu dragoste, cronică de carte

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cartea de teatru

costintuchilaCARTEA DE TEATRUcehov,felix alexa,gaev,george banu,livada de visini teatrul nostru,lopahin,lubov andreevna,personaje cehoviene,răzvana niță,teatrul național bucurești,varia

de RĂZVANA NIȚĂ Livada de vişini, teatrul nostru de George Banu, spectacol de Felix Alexa. Fotografii de Mihaela Marin, București, Editura Nemira, 2011 Cea din urmă creaţie a lui Cehov, capodopera sa, constituie pentru George Banu un bogat pretext de analiză a lumii contemporane, cu precădere a teatrului („oglinda lumii”). De...