retrospectiva 2014

Vineri, 20 iunie 2014, la Godot Café Teatru din București a avut loc premiera spectacolului Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase, cu Mirela Pană. La pian: George Călin, apoi, din noiembrie 2014, Irina Duţă. Regia: Carmen Lidia Vidu.

Spectacolul va avea prima reprezentație din 2015, duminică, 11 ianuarie, ora 19.00, la Godot Café Teatru (str. Blănari nr. 14, Centrul Vechi, http://www.godotcafeteatru.ro/).

Rezervări la tel: 021 31 61 682 / 0736 414 244. 

Preţ bilet: 35 lei.

afis cantec de leagan o poveste despre maria tanase

Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase este un emoţionant tribut adus Mariei Tănase: povestea marii cântăreţe, folosind crâmpeie din scrisorile artistei, din amintirile, gândurile şi testamentul lăsat de Maria Tănase, totul pe acorduri de pian.

Carmen Lidia Vidu este cel mai tânăr regizor care a montat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti (Privighetoarea şi trandafirul de Oscar Wilde, premiera în 2007) și primul şi cel mai spectaculos regizor de teatru multimedia din Romania. Spune despre ea că nu respecta nicio regulă atunci cand creează un spectacol şi vede noţiunea de spectaculos diferit de alţi regizori. Spectacolele ei sunt speciale, ca o stare, folosesc un limbaj artistic diferit şi transformă de fiecare dată tehnica în emoţie autentică. Trei spectacole montate de Carmen Lidia Vidu se joacă în prezent în teatre din Bucureşti: Pescarul şi sufletul său la Teatrul Odeon, Pescăruşul. Ultimul act la Centrul Naţional al Dansului şi Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase la Godot Café Teatru. 

carmen lidia vidu

Carmen Lidia Vidu

„E ușor să vezi luciul, sclipiciul şi e bine așa. Dar mare mi-a fost mirarea când am început să o descopăr pe Maria Tănase – un om atât de singur, atât de sărac, atât de neiubit. Iniţial am vrut să refuz, văzusem niste montări jenante despre Maria Tănase. Eu chiar am crezut că nu e nimic de spus despre ea din moment ce toate spectacolele spun şi repetă aceleaşi nimicuri pompoase, pline de pene şi de fumuri – ca în spectacolele de revistă de genul celor de la Teatrul „Constantin Tănase” – de care Maria Tănase a fugit tocmai fiindcă i se părea penibilă şi jenantă împănarea şi superficialitatea artistică. Am căutat informaţii şi m-a acaparat total aceasta femeie urâţică, patetică, puternică, fantastic de talentată, cu aere de divă şi cu public de mahala – un fenomen!” – Carmen Lidia Vidu

mirela pana

Mirela Pană

Actriţa Mirela Pană este o vedetă a Teatrului din Constanţa, unde joacă de peste 15 ani, iar Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase reprezintă revenirea ei pe o scenă de teatru din Bucureşti, după colaborările cu Teatrul „Constantin Tănase”. Mirela Pană prezintă spectacole, evenimente, are propria emisiune tv şi cântă de peste zece ani melodiile Mariei Tănase.

„Cred că e cel mai adevărat spectacol despre Maria Tănase. Nu sunt situaţii în spectacol, eu nu mă tăvălesc pe jos, nu plâng, nu râd, ci pur şi simplu trăiesc, ca într-o transă, un crâmpei din viaţa Mariei Tănase.” – Mirela Pană

Actriţa şi pianista Irina Duţă s-a alăturat proiectului Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase în noiembrie 2014. Irina Duţă a mai colaborat cu regizoarea Carmen Lidia Vidu la spectacolul [o staţie…] de la Teatrul „Nottara” (2008). După ce a apărut pe scena Teatrului Naţional şi a cântat pe scena Operei Naţionale, Irina Duţă revine într-un spectacol semnat de Carmen Lidia Vidu: Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase. 

„Un spectacol creat din documente alese cu fineţe. Maria Tănase e chiar un monstru!, în sensul mitologic, fantastic al cuvântului: o fiinţă fantastică, parte om, parte animal, colosală.” – Irina Duţă

Facebook event: https://www.facebook.com/events/574494052687036

Blog: http://mariatanase.tumblr.com/

foto spectacol maria tanase mirela pana

Fotografii din spectacol

Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase a fost prezentat și în cadrul Festivalului Național de Teatru Independent „Undercloud” (București, 4 septembrie 2014) și la Festivalul Internațional de Teatru Clasic de la Arad (26 noiembrie 2014). La 1 noiembrie 2014, Cântec de leagăn a deschis ediția a II-a a Festivalului Național de Teatru Independent.

mirela pana actrita teatrul din constanta

Mirela Pană în Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase

„Şase cântece, documente inedite, proiecţii ale unor imagini de arhivă cu puternic impact emoţional, un microfon, un pian, o rochie roz (pentru un destin nu chiar en rose), o voce de dincolo de timp şi de prejudecăţi – Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase ne propune o viziune complet nouă asupra omului – de ce nu şi a artistului – Maria Tănase, o ieşire din schemă, din clişeu, din mit, o oră de sinceritate, într-un spectacol-document, cu o dublă valoare: de mărturie şi testamentară.

maria-tanase

Maria Tănase

A trăit numai 47 de ani dar a avut o viaţă plină, palpitantă chiar. A fost iubită dar şi invidiată, urâtă pentru originea ei simplă (copilăria idilică în mahalaua Cărămidari) dar şi pentru versatilitatea talentului ei, pentru harul datorită căruia îşi găsea loc în inima fiecărui ascultător, ca şi pentru rapiditatea cu care a ajuns dintr-o angajată de planul trei la Teatrul de Revistă, în cap de afiş, pe aceeaşi scenă.

«Maria naţională», «pasărea măiastră» şi câte şi mai câte alte sintagme s-au folosit pentru a o defini şi într-un fel pentru a o confisca, a o limita, aşezând-o într-un tipar anume.

Experimentul pe care ni-l propune Carmen Lidia Vidu cu complicitatea actriţei Mirela Pană şi a lui George Călin (la pian) este o pătrundere în spaţiul intim, tenebros, de dincolo de aparenţe, dincolo de luminile rampei. Presa vremii, publicul (publicurile) şi în bună măsură şi trecerea timpului au construit o Maria Tănase mai uşor digerabilă, genială, plină de vitalitate, apropiată de omul simplu şi de suferinţele acestuia, un exemplu de reuşită prin tenacitate şi talent. Numai că spectacolul de faţă ne face cunoştinţă cu un om obosit, nostalgic, foarte singur, neînţeles dar şi inadaptat, aflat la un capăt de drum, în faţa unui final pe care şi-l doreşte ferm, limpede şi demn. Pare că toată viaţa Mariei Tănase s-a desfăşurat la răscruce de drumuri, la răspântii, în permanenta alertă a opţiunilor, la limită. O existenţă aflată în continuu suspans. Încotro? Şi acum, încotro?

mirela-pana-maria-tanase

Foto: Alexandra Pașca

Cu adevărat cutremurător – mai cutremurător decât blestemul Cine iubeşte şi lasă devenit în ani hit – este testamentul artistei, un emoţionant amestec de luciditate, cinism, o limpezime de cristal de gheaţă, demonstrând un caracter puternic, o personalitate cu un acut simţ al realităţii care şi-a «trăit» moartea şi în bună măsură şi-a anticipat posteritatea. Am spune, folosind un clişeu, «un genial deschizător de drumuri» – dacă pe drumul iniţiat de Maria Tănase ar mai fi păşit între timp cineva. Dar nu a fost să fie. Sau să mai fie.

Spectacolul Lidiei Vidu are mult din sobrietatea (adesea de-a dreptul sumbră), implacabilul şi duioşia unui cântec de leagăn. Mirela Pană este mai ales vocea unei conştiinţe ajunsă la capătul drumului, acolo unde toate căile devin paralele şi toate sensurile unice, în punctul în care cântecul de leagăn devine bocet de îngropăciune, doina de liniştire se face somn adânc, secundele îngheaţă, timpul se transformă în veşnicie. […]” – Răzvana Niță, Quo Vadis, Marie…, Revista Teatrală Radio, 9 august 2014. 

mirela pana maria tanase spectacol de carmen lidia vidu

„[…] Partea de documentar a spectacolului creează o puternică impresie de autenticitate. Însemnările Mariei Tănase alternează cu melodii, fragmente de interviu, filmări din concerte, mărturii ale apropiaţilor ei. Se conturează astfel un univers, treptat, din frânturi. Spectatorul are acces atât la lumea interioară a interpretei (prin scrisorile sale, prin fragmentele din jurnal), dar şi la perspectiva altora asupra persoanei şi muzicii ei. Niciun cuvânt din spectacol nu este adăugat sau modificat, totul este luat direct din documente. Regizoarea Carmen Lidia Vidu s-aapropiat foarte mult de realitate. De ficţiune nu se poate vorbi decât în ceea ce priveşte rezultatul selecţiei textelor şi alegerea modului de a le interpreta. Pentru că rezultatul este tot un construct, o imagine interpusă între realitate şi spectatori.

Se conturează astfel o imagine a unei Maria Tănase surprinsă mai ales în momentele sale de maximă încordare emoţională. Interpreta care se simte acasă şi trăieşte cu adevărat numai la teatru. Soţia care îşi cere iertare soţului într-o scrisoare sfâşietoare, iar în alta, le explică rudelor testamentul său. Femeia care îşi mărturiseşte singurătatea. Artista care trece de la luxul ţinutelor de scenă la cererea demnă (dar din care se înţelege disperarea) pentru un ajutor financiar de la stat.

-cantec-leagan-poveste-despre-maria-tanase
Există însă şi însemnări comice sau ludice care arată, cu multe prospeţime, cine a fost omul Maria Tănase şi în momentele obişnuite ale vieţii sale, nu doar în cele intense. De exemplu, povestea primelor oferte de colaborare (şi felul în care a evitat să poarte nişte costume sumare, împodobite cu pene) sau descrierea copilăriei în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti. Interviurile cu Maria Tănase în care aceasta descrie modul său de lucru sunt unele dintre momentele pe care le-am apreciat cel mai mult la spectacol. Ea povesteşte felul în care mergea prin satele româneşti, culegând melodii populare şi aşteptând o perioadă înainte de a le interpreta pentru a le înţelege cu adevărat. […]

[…] Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase […] este un spectacol bun, emoţionant şi care excelează şi prin autenticitatea documentelor (video, audio, scrise) pe care le conţine. Am rămas, dincolo de uşoarele exagerări şi de tonul dramatic pe care uneori nu îl mai puteam crede, cu impresii puternice. Sunt efectul pătrunderii aproape intruzive în intimitatea cuiva, surprinzându-l în durerea şi singurătatea sa. Descoperindu-l în momentele sale intense, inclusiv cele de glorie şi pasiune. Prin fragmentele de documente variate care au fost folosite, spectacolul creează o imagine de caleidoscop asupra Mariei Tănase, iar numitorul comun al componentelor caleidoscopului este intensitatea. Mai pe scurt, spectacolul tulbură, aducând publicului un personaj fascinant. Şi e de văzut.” – Monica Ploeșteanu, Autenticitatea şi mitul. Pasărea măiastră – „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase” la Festivalul „Undercloud”, 2014Liternet.ro, septembrie 2014. 

maria tanase documente mirela pana

„[…] Indiferent de cum va fi fost sau nu Maria Tănase, cert este că întâlnirea dintre Mirela Pană şi Carmen Lidia Vidu s-a dovedit extrem de productivă şi ofertantă. Indiferent de poziţia spectatorilor faţă de personaj şi spectacol, este greu să îţi imaginezi pe altcineva în locul actriţei constănţene. Mirela Pană emană ceva din strălucirea actriţelor care sunt atât de adevărate în credinţa lor că scena este un loc magic, reuşind să dea consistenţă unui personaj construit dintr-o fericită conjugare a cuvintelor, gesturilor sobre, privirii şi, desigur, a vocii. O voce greu de uitat şi cu un timbru perfect adecvat contextului, o voce care, până la urmă, constituie instrumentul cel mai valoros cu ajutorul căruia Mirela Pană a reprezentat-o pe Maria Tănase. Discret, dar atent la fiecare notă, pianistul George Călin adaugă un plus de lirism vocii oricum pătrunzătoare a actriţei.

godot cafe teatru cantec de leagan maria tanase

Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase respinge cu o binevenită distanţă pretenţia de a acoperi complexitatea figurii intrate în mit a artistei românce. Spectacolul de o oră reprezintă, într-adevăr, doar o poveste care stă la baza multelor poveşti prin care fiecare spectator prelungeşte punerea în scenă. Meritul lui Carmen Lidia Vidu stă în faptul că, adoptând un ton neutru, permite generarea unui număr nelimitat de poveşti, proiecţii, mituri, reformulări. Dincolo de ele rămâne însă vocea care, separată de figura mitică, se va plasa mereu deasupra ipotezelor şi decriptărilor.” – Beatrice Lepădat, Artistul şi vocile deposedării – Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”Liternet.ro, octombrie 2014.

carmen lidia vidu

Alina Neagu: Ai avut trei premiere în prima jumătate a anului 2014, după o pauză de aproape 3 ani în teatru. O revenire spectaculoasă.

Carmen Lidia Vidu: Am avut norocul să fiu contactată de doi actori, Mirela Pană şi István Téglás, pentru a face două spectacole: unul cu Mirela Pană despre Maria Tănase (Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase – n.red.) şi unul cu István Téglás despre ce vreau eu (Pescăruşul. Ultimul act – n.red.). Spectacolul de la Odeon (Pescarul şi sufletul său – n.red.) era oarecum în planuri, dar nu neg că a fost o minune că s-a strecurat în programul Odeonului. Vina îmi aparţine: m-am lungit la un film documentar animat la care am lucrat mai bine de jumătate de an – O scurtă istorie Astra Film. A fost un tur de forţă şi mi-a prins bine fiindcă am lucrat cu echipe foarte diferite, cu cerinţe diferite. Am trecut peste anumite frici şi am fost nevoită să găsesc forme noi, să cercetez mai mult. Oboseala îmi prieşte uneori. Mă face să nu mai ţin cont de nicio regulă. […].

A.N.: Principalul atu al spectacolului [Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase] mi se pare acela că dezvăluie o faţă mai puţin cunoscută până acum a Mariei Tănase. Ca spectator, te face să o îndrăgeşti ca om poate chiar mai mult decât pentru cântecele ei. Cum aţi reuşit tu şi Mirela Pană? Pentru că e o performanţă.

C. L. V.: Trebuie doar să nu încerci să spui mai mult decât vrei să spui. Şi mai trebuie să te documentezi. În ziua de astăzi nu prea ai timp de documentaţie. Problema mea e că nu ştiam absolut nimic, aşa că, vrând nevrând, a trebuit să citesc. Şi mi-a plăcut. E ca şi cum aş fi făcut un documentar, iar documentarul cred că este în epoca lui de aur. Lumea îi apreciază vocea, dar pentru mine nu era suficient ca să spun o poveste. Povestea Mariei Tănase este un cântec bogat, cules de la oameni simpli şi cântat pe limba lor, o limbă necunoscută de mine, pe care a trebuit cât de cât să o înţeleg.

carmen_lidia_vidu spectacole 2014
A. N.: Spectacolul se va juca la Godot, o cafenea cochetă, cu scenă de teatru. Dac[ ar fi să facem un arc peste timp, ai vedea-o pe Maria Tănase cea adevărată cântând pe scena de la Godot?

C. L. V.: Maria Tănase a vrut pentru o perioadă să acceadă la păturile mai culte ale muzicii, dar nu a fost bine primită şi nu a avut mare succes. Se simţea bine printre lăutari, la cârciumă, acolo prindea viaţă. Godot e un spaţiu de teatru-cafenea, aşa că, nu văd un alt spaţiu mai potrivit pentru acest spectacol. […]” – Teatrul independent era mai tonic acum 5-6-10 ani. Se făceau spectacole mai puternice” – Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase, interviu cu Carmen Lidia Vidu, realizat de Alina Neagu, Liternet.ro, iunie 2014.

Videoclip

logo revista teatrala radioVezi și: Când ai spus, ultima oară, „sunt un pescăruş”?, cronică de teatru de Claudia Dăboveanu la spectacolul  Pescăruşul. Ultimul act

costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2014alina neagu,cantec de leagan o poveste despre maria tanase,carmen lidia vidu,cronici cântec de leagăn,documentar maria tănase,Irina Duţă,maria tănase astăzi,mirela pană,răzvana niță
Vineri, 20 iunie 2014, la Godot Café Teatru din București a avut loc premiera spectacolului Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase, cu Mirela Pană. La pian: George Călin, apoi, din noiembrie 2014, Irina Duţă. Regia: Carmen Lidia Vidu. Spectacolul va avea prima reprezentație din 2015, duminică, 11 ianuarie, ora 19.00,...