de ȘERBAN CIONOFF

cantec la adormirea mitzurei arghezi de serban cionoff

„Şi când totul va fi gata/ S-o muta la ea şi tata.” Aşa îşi încheia Tudor Arghezi neuitatul său Cântec de adormit Mitzura. Soarta a vrut, însă, altfel. La 48 de ani de când „Tătuţu” s-a mutat la cele veşnice, fiica sa, Mitzura, s-a stins de viaţă la 90 de ani, astăzi, marți 27 octombrie, în jurul orei 9.15.

Mitzura Arghezi teatrul national bucuresti

Mitzura Arghezi (10 decembrie 1924, București–27 octombrie 2015, București)

O viaţă pe care şi-a trăit-o cu demnitate şi cu modestie nu doar în umbra cât mai ales în cultul operei şi al cinstirii memoriei făuritorului Cuvintelor potrivite. Spun asta pentru că, în conştiinţa generaţiilor mai tinere, Mitzura Arghezi a intrat mai ales ca păstrătoare a farmecului indicibil al Mărţişorului şi ca o admirabilă gazdă pentru toţi cei care doreau să vadă acel tărâm de miracol. Puţini mai ştiu, însă, că Mitzura Arghezi a fost o artistă de certă vocaţie, care are în palmares peste 100 de roluri în piesele montate la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, instituţie căreia i s-a dedicat cu fiinţa sa nobilă decenii la rând, precum şi 18 roluri în filme. Debutul în cinematografie Mitzura Arghezi şi l-a făcut în pelicula Doi vecini, realizată, în 1958, de Geo Saizescu, admirabilul său colegul de institut (IATC pe atunci) după o povestire a tatălui său.

mitzura-arghezi

Fapt, cred, de două ori semnificativ. O dată pentru că această ecranizare, pe care nu mă sfiesc să o numesc „antologică”, venea după ce Tudor Arghezi fusese „reabilitat” (aşa cum se spunea în argoul politic al timpurilor), după ce, în deceniul pe care Mihai Ungheanu l-a numit al „holocaustului culturii române”, fusese ţinut la index. Asta după ce fusese „demascat”(!) de către proletkultistul Sorin Toma, el însuşi fiu al altui călău proletkultist, A. Toma, şiTudor și Mitzura Arghezi acuzat că ar fi un periculos exponent şi promotor al „poeziei putrefacţiei şi al putrefacţiei poeziei”.

A doua oară pentru că, deşi a debutat într-o peliculă turnată după o scriere a tatălui său, Mitzura Arghezi a dovedit că este cu adevărat talentată şi nu doar „tare-n tată”, aşa după cum se spunea despre Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci cel mai înalt demnitar al partidului.

Iar, după ce ultimele aplauze de la lăsarea cortinei s-au stins, Mitzura Arghezi s-a retras discret din lumina reflectoarelor, pentru a reveni în viaţa publică în alte două calităţi de mare responsabilitate civică: două mandate de deputat în Parlamentul Ţării din partea Partidului România Mare şi, după aceea, un alt mandat, de data asta de membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, până în 2010. Calităţi în care Mitzura Arghezi a fost o prezenţă discretă, dar nicidecum una de decor. Dimpotrivă, ori de câte ori a fost nevoie de cuvântul său bine cumpănit, nu a ezitat să se pronunţe, aşa după cum a considerat că este bine să o facă.

Mărţişor adunare C

Șerban Cionoff, Geo Saizescu, Mitzura Arghezi, Eusebiu Ștefănescu la Mărțișor. Fotografie din arhiva Șerban Cionoff

Am avut ocazia, deosebit de frumoasă pentru mine, de a o cunoaşte la o reuniune organizată, la Mărţişor, de regretatul prieten comun Geo Saizescu întru cinstirea lui Tudor Arghezi. Mă alăturam, astfel, unei companii de o rară valoare spirituală, alături de „nenea Geo” aflându-se actorul Eusebiu Ştefănescu, poetul Nicolae Dragoş, criticul Călin Căliman şi profesorii universitari Pavel Ţugui şi Valeriu Râpeanu. Lucru deosebit de frumos, publicul manifestării era alcătuit din elevi ai unor şcoli din vecinătatea Casei Muzeu, veniţi, împreună cu dascălii lor, să cinstească versul fără semăn al lui Tudor Arghezi: „Doamne, fă-i bordei în soare,/ Într-un colţ de ţară veche/ Nu mai nalt decât o floare/ Şi îngust cât o ureche.”

După ce manifestarea s-a încheiat, doamna Mitzura ne-a invitat să îi trecem pragul casei şi acolo, într-o odaie ca o chilie, a depănat câteva dintre amintirile sale de nepreţuit. Printre altele, am avut ocazia ca să aflu – „de la sursă”, cum s-ar spune – una dintre cele mai spumoase istorioare cu şi despre Tudor Arghezi. Se povesteşte, tudor arghezi revista teatrala radioaşadar, că o dată ce surghiunul său politic a luat sfârşit, Tudor Arghezi a fost invitat „sus” la conducerea de partid şi de stat spre a fi decorat. S-a întâmplat, însă, ca maşina care fusese trimisă ca să îl aducă pe poet la CC al PMR să plece din garaj cu o oareşce întârziere, aşa încât Constanţa Crăciun, preşedinta Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, s-a simţit datoare să îl sune pe distinsul invitat spre a-l preveni asupra situaţiei, asigurându-l că mai marii partidului şi statului îl vor aştepta cât va fi nevoie. Din neatenţie sau din neştiinţă, înalta demnitară a făcut greşeala de a i se adresa lui Arghezi cu vorba „maestre”, vorbă faţă de care acesta nutrea o totală aversiune. Drept pentru care, Arghezi i-a a răspuns caustic, aşa după cum îi era felul atunci când cineva sau ceva îl irita: „Să mă aşteptaţi, să mă aşteptaţi, fiindcă şi eu vă aştept de zece ani.”

Serban Cionoff Mărţişor 8 cu Mitzura Arghezi şi Geo Saizescu

Șerban Cionoff, Geo Saizescu, Mitzura Arghezi la Mărțișor. Fotografie din arhiva Șerban Cionoff

Cu această amintire, dar şi cu multe altele la fel de frumoase am plecat, atunci, de la Mărţişor şi nu aş putea încheia acest modest şi sfios „Cântec la adormirea Mitzurei” fără a murmura tulburătorul distih arghezian: „Măritule, blajinule, tu poţi/ Să mi-i omori în parte, să pot să-i plâng pe toţi”.

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Evocări

Cronici și articole de Șerban Cionoff:

„Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

Gaițele vechi și noi

Casanova, sens sau non-sens

Georges Dandin nu suntem noi!…

Comisul voiajor al unei iluzii și moartea sa…

„…Escu”, precursorul și contemporanul nostru

Pușa Roth, inefabila dăruitoare de lumini

costintuchilaEVOCĂRIcantec mitzura,doi vecini film dupa tudor arghezi,eusebiu ștefănescu,evocari actori romani,geo saizescu,martișor tudor arghezi,mitzura a incetat din viata,mitzura arghezi,proletcultism,serban conoff,tudor arghezi
de ȘERBAN CIONOFF „Şi când totul va fi gata/ S-o muta la ea şi tata.” Aşa îşi încheia Tudor Arghezi neuitatul său Cântec de adormit Mitzura. Soarta a vrut, însă, altfel. La 48 de ani de când „Tătuţu” s-a mutat la cele veşnice, fiica sa, Mitzura, s-a stins de viaţă...