Cronică de teatru de PUȘA ROTH

cronica de teatru pusa roth casa cu pisici de radu iacoban

O nouă premieră la Teatrul Foarte Mic din București: Casa cu pisici de Radu Iacoban, care semnează şi regia acestui spectacol construit pe graniţa dintre vis şi halucinaţie, spectacol în care se resimt ecourile angoasei, generată de o iubire excesivă.

casa cu pisici

Casa cu pisici

În casa populată de spirite, pisicile împăiate reprezintă figurile propriilor nelinişti ale femeilor care locuiesc sau au locuit aici. Pisicile cu nume de cavaleri: D’Artagnan, Athos, Portos şi Aramis au fost pe rând preferatele femeilor din casă, până când a apărut inteligentul motan Belzebut care le-a detronat pe toate, ajunse astfel exponate de muzeu, însă în frunte cu acesta, care n-a suportat nici el prea marea dragoste a stăpânelor lui.

Se spune că dragostea poate ucide şi autorul, Radu Iacoban, demonstrează că femeile din această casă iubesc copleşitor. Autorul, tânărul şi talentatul actor-regizor, a adus pe scenă un spectacol tulburător, în care liniştea aparentă este nelinişte, iar personajele se ascund după propriul lor destin. Sigur, personajele create de Radu Iacoban stau sub semnul dualităţii, cel dintre aparenţă şi realitate, pentru că sufletul femeii este ca marea înaintea refluxului.

emilia dobrin

Emilia Dobrin în Casa cu pisici

Emilia Dobrin (Elena) creează un personaj complex, ce pendulează cu extremă uşurinţă de la cochetărie la disperare, cu farmec, talent şi deplină înţelegere a textului dramatic. Liniştea aparentă este dublată de nelinişte, dragostea de ură, nepăsarea de teamă, răsul de plâns etc. În dialogurile cu servitoarea, care nu e servitoare, ci a devenit confidentă, soră de suferinţă, stâlpul casei, plină cu amintiri ce nu te lasă să respiri cu uşurinţă, Emilia Dobrin se „mişcă” firesc prin text, cu o dezinvoltură pe care numai marile actriţe o au. Emilia Dobrin s-a identificat cu personajul într-un fel pe cât de frumos, pe atât de emoţionant, dar aici este proba talentului unui actor, acela de a recrea o viaţă cuprinsă într-o scenă de teatru.

01. Andreea Gramosteanu & Emilia Dobrin_foto Andrei Runcanu

Andreea Grămoşteanu și Emilia Dobrin

Andreea Grămoşteanu (Mara), o actriţă cu un potenţial artistic deosebit, a creat un rol tulburător, acela al femeii care se ascunde de propria ei dramă sau cu propria ei dramă în casa cu nelinişti. Situaţia Marei este, poate, la fel de grea, sau poate chiar mai grea decât a stăpânei ei. A găsit aici un adăpost și îşi ascunde tristeţile sub masca falsei ignoranţe, dar şi a respectului faţă de femeia care i-a asigurat un acoperiş deasupra capului. Andreea Grămoşteanu a creat un personaj în aparenţă puternic, pentru că în liniştea aparentă a casei se simte în siguranţă, până când în prag apare fiica, tulburând existenţa celor două femei.

emilia dobrin ilinca manolache casa cu pisici de radu iacoban

Emilia Dobrin și Ilinca Manolache 

Fiica, Alexa, interpretată de Ilinca Manolache, a sosit în casa cu pisici împăiate să ducă mai departe tradiţia familiei, deşi, aparent, se pare că doreşte schimbarea atmosferei şi a obiceiurilor casei. Ilinca Manolache, o actriţă cu multe posibilităţi artistice, creează un personaj veridic, un personaj din care reiese forţa tinereţii dar şi un talent veritabil.

06. Andreea Gramosteanu & Ilinca Manolache_foto Andrei Runcanu

Scenografia aparține Mihaelei Ularu. Light design: Bogdan Gheorghiu. Fotografii şi grafică afiş: Andrei Runcanu.

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAndreea Grămoșteanu,athos,casa cu pisici,casa cu pisici cronici,cronică de teatru rtr,d artagnan,emilia dobrin.,halucinatie,ilinca manolache,pusa roth,radu iacoban,teatrul foarte mic,vis
Cronică de teatru de PUȘA ROTH O nouă premieră la Teatrul Foarte Mic din București: Casa cu pisici de Radu Iacoban, care semnează şi regia acestui spectacol construit pe graniţa dintre vis şi halucinaţie, spectacol în care se resimt ecourile angoasei, generată de o iubire excesivă. Casa cu pisici În casa populată...