de PUȘA ROTH

amintiri cu stefan iordache de pusa roth

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Pe la mijlocul anilor ’90, atunci când lucram la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), aveam o emisiune de două ore la care invitam cu precădere artişti, pentru că erau, sunt şi vor mai fi „modele şi eroi”. Împreună cu regretata mea prietenă, Viorica Ghiţă Teodorescu, am plănuit ca la început de februarie să-l invităm pe Ştefan Iordache, ceea ce s-a şi întâmplat, venind la emisiune pe 4 februarie.

stefan iordache portret de pusa roth

Ștefan Iordache

Mă pregătisem cu zeci de întrebări, cu fragmente din piesele în care jucase la Teatrul Radiofonic şi cu muzica pe care aflasem că o iubea. Ştefan Iordache a venit cu o oră mai devreme, era îmbrăcat într- un pulover bleu, era destul de tăcut, s-a aşezat pe un scaun, i-am spus, în mare, ce am ales şi am vrut să-i dau şi întrebările să se uite peste ele, că timp aveam suficient. Mi-a spus că nu vrea să se gândească la întrebări, fiindcă sunt convinsă de asta, Ştefan Iordache avea răspuns la toate. Emisiunea era în direct şi publicul putea să pună întrebări, să discute cu invitatul, numai dacă se dorea acest lucru. Ştefan Iordache a fost de acord să vorbească cu oamenii, ştia că este iubit de public şi acest gest de a vorbi cu ei era omagiul său adus celor care-l aplaudau cu admiraţie. Am început emisiunea, dar când ascultătorii s-au convins că e chiar Ştefan Iordache în studio, au început telefoanele să sune. A sunat atât de multă lume că aş fi avut nevoie de zece ore de emisie şi nu de două! Era fericit să vorbească cu oamenii, aşa că eu am rărit seria întrebărilor, ascultându-l cum conversează cu fiecare om în parte, de parcă se cunoşteau de când lumea. Cei din Rahova erau „comahalagiii” săi, cuvânt spus cu atâta tandreţe, că aproape îţi dădeau lacrimile. La un moment dat, cineva l-a întrebat dacă a dansat de ziua lui, atunci s-a ridicat, m-a invitat la dans şi am făcut câţiva paşi împreună, atât cât ne permitea studioul. La final a întrebat – era bucuros – dacă a fost bine. I-am zâmbit, nu i-am răspuns, pentru că ştia răspunsul. Ei, Doamne, a fost o sărbătoare şi pentru mine, dar şi pentru publicul care-l adora, am spus-o şi atunci şi o repet şi acum, după atâţia ani.

stefan iordache evocare de pusa roth

Ultima dată l-am văzut pe scena Naţionalului, în rolul Prințului Potemkin din Ecaterina cea Mare de G. B. Shaw, în regia lui Cornel Todea, alături de Maia Morgenstern. Cele două ore petrecute alături de Ştefan Iordache mi s-au părut minute, atât de repede a trecut timpul. În acea zi de 4 februarie am învăţat de la acest uriaş actor lecţia despre simplitate şi firesc.

4 februarie 2014

Ștefan Iordache în Faust de J. W. Goethe. Traducere de Lucian Blaga. Adaptare de Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 22 februarie 1985 – fragment

Ștefan Iordache în Richard al III-lea de William Shakespeare. Traducere de Andrei Bantaș. Adaptarea radiofonică și regia artistică: Dan Puican, 2001 – fragment

Ștefan Iordache în spectacolul O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi de Costache Caragiale. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă.  Muzica originală şi versurile cântecelor: George Marcu. Regia artistică: Cristian Munteanu.  Data difuzării în premieră: 18 mai 2003 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi și: Ștefan Iordache la rubrica Remember de Annie Muscă 

Pusa-Roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Prin teatrele pariziene de Pușa Roth

Arhiva rubricii Corespondență de Pușa Roth

Alte articole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

Casa cu pisici, cronică de teatru

Viața Capitalei, la rubrica Rarități

Ovidiu Iuliu Moldovan în „Tragica istorie a doctorului Faust” de Christopher Marlowe

„Fântâna sfinţilor” de John Millington Synge la Teatrul Principal din Palma de Mallorca

„V-am dat teatru, vi-l păziţi!”

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIAntena Bucureştilor,cornel todea,costache caragiale,cristian munteanu,ecaterina cea mare,evocare stefan irodache,faust cu stefan iordache,o repetitie modoveneasca,pusa roth,richard III,ștefan iordache,stefan iordache la radio,viorica ghița teodorescu
de PUȘA ROTH Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc Pe la mijlocul anilor ’90, atunci când lucram la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), aveam o emisiune de două ore la care invitam cu precădere artişti, pentru că erau, sunt şi vor mai fi „modele şi eroi”. Împreună cu regretata...