cartea de teatru octavian saiu teatrul e vis

Câte poți spune în 10 minute pentru a-ți convinge ascultătorii să-ți citească cartea? Un exemplu de discurs care te prinde pas cu pas, l-a avut Octavian Saiu la lansarea cărții sale Teatrul e vis (Editura Paideia), care a avut loc în 27 octombrie 2013, la Sediul Fundației Löwendhal din Bucureștiîn cadrul Festivalului Național de Teatru:

„…dintr-o dată am înțeles că această experiență a imaginației dumneavoastră de teatru, se naște la jumătate de drum între experiențele trăite, amintirile care sunt subiective până la urmă si chiar greu de asimilat, perfect obiectiv și ceva ce poate nu cunoaștem niciodată. E un fel de răzbunare tandră a unui conflict între spectator, care totdeauna privește la ceea ce este oferit de imaginația altora, fie că ei se numesc regizori, actori, scenografi sau autori. Și atunci cred că pe undeva, această condiție de privitor ca la teatru este aceea de a ne crea spectacolul dumneavoastră, acolo unde invităm actorul nostru preferat.

teatrul e vis octavian saiu

Și pentru mine așa s-a creat experiența acestui volum, care se leagă în mod organic și profund de regizorii pe care îmi permit să-i invit în acest teatru al meu, să vorbesc despre spectacole pe care le dețin, cred cu maximă acuratețe așa cum eu mi le imaginez, așa cum eu le văd, dar mai mult poate decât Bob Wilson sau Dodin, sunt doi regizori care înseamnă polaritățile acestei cărți.

Primul este un regizor care mă onorează cu prietenia lui și care mi-a comunicat de curând că nu poate fi aici la festival din motive obiective. Este vorba de Silviu Purcărete. Cel care mi-a dat ideea acestei cărți, atunci când mi-a spus: «Octavian, am fost invitat, se pare, să montez Ulise, nu vrei să faci o cronică înainte de a monta spectacolul?» Și atunci am înțeles că pe undeva există această posibilitate de a imagina un teatru, care nu s-a născut încă, poate nu se va naște niciodată, dar se poate trăi în intimitatea propriului gând. Sunt foarte, foarte legat de Silviu Purcărete și el este într-adevăr, așa cum bănuia Sorin Alexandrescu, singurul căruia i-am mărturisit gândurile mele din această carte și în consecință singurul care mi-a mărturisit foarte cinstit la rândul lui că lui îi place ideea. Nu știu dacă asta echivalează cu un fel de binecuvântare a unui regizor, dar cel puțin e o bucurie că cel puțin unul dintre ei nici nu s-a supărat măcar, ba chiar mai mult a fost încântat de ceea ce i-am propus.

octavian saiu critica de teatru editura paideia teatru si vis

Octavian Saiu

Celălalt regizor este de fapt regizorul meu preferat în teatru, regizorul în care cred cel mai mult, este cel pe care îl simt cel mai apropriat în spirit și în gând, dar în același timp este regizorul căruia nu i-am văzut nici un spectacol, nici măcar unul. Este un regizor despre care am citit, despre care am auzit vorbindu-se, un regizor ale cărei pagini de memorii le-am devorat, este regizorul care a uimit o lume întreagă. Și, într-un anume fel, aș vrea să dedic această lansare unei personalități uluitoare a teatrului și a filmului, nu doar din România, ci de peste tot: acest creator, Lucian Pintilie.

Ei sunt regizorii care marchază destinul cărții și destinul raportului meu cu această carte. Ea este o marturie de credință și o declarație de dragoste făcută acestor mari regizori pe care-i iubesc, ale căror spectacole le-am văzut sau nu, dar ale căror spectacole imaginare cred că înseamnă pentru mine enorm. Vă invit să citiți cartea, confruntând-o cu propriile voastre așteptări, păreri, supoziții, ale acestor posibile spectacole!

teatrul e vis

Aș vrea totuși să închei cu mulțumiri unor oameni, cărora le datorez foarte mult petru această carte. În primul rând trebuie să-i muțumesc Editurii Paideia, pentru încrederea pe care mi-o oferă de fiecare dată și pentru faptul că, după opinia mea, modestă de altfel, creează poate cele mai frumoase cărți din Romania în acest moment. Dincolo de asta trebuie să mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine astăzi și pe care îi simt foarte aproape, uman, sufletește și intelectual. Lui Sorin Alexadrescu, pe care îl admir de multă vreme, profesoarei mele dragi, Ludmila Patlanjoglu, lui Michel Vaϊs cu care m-am întâlnit de nenumărate ori și la Craiova, dar și la Toronto sau Montréal, Ioanei Modovan, care este o distinsă colegă și critic de teatru și care astăzi face un mare serviciu de a fi traducătoare, și bineînțeles, omul, care fără nici un fel de fățărnicie ne-a prilejuit cele mai frumoase momente de teatru trăite vreodată pe orice continent, Emil Boroghină. Cel care a făcut poate cadoul suprem teatrului românesc, 10 ani cel puțin, aducând în România o capodoperă incontestabilă, Sonetele lui Robert Wilson, spectacolul după care mi-am dat seama că tot ce urmează după nu va fi decât o serie de dezamăgiri, trăite într-un teatru real, și de aici dorința cu atât mai accentuată de a-mi imagina un teatru ideal. Le mulțumesc tuturor, vă mulțumesc dumneavoastră, mulțumesc studenților care au făcut o promovare acerbă a acestui eveniment, mai ales Ralucăi Rădoi, grație căreia mulți dintre voi sunteți aici.

Și aș încheia cu două citate, care într-un fel foarte intim sunt sursa de inspirație a acestei cărți. Este bineînțeles citatul din Furtuna lui Shakespeare: «Noi suntem din plămada din care sunt „De ce?” Aceasta este întrebarea! de Maria Seiculescufăcute visele / Și scurta noastră viață o întregește-un somn». Iar celălalt citat este unul mai scurt, este cel în care mă regăsesc în întregime, în care de fapt descoperim toată poezia amărăciunii consolate de credință și de imaginație. Citatul îi aparține lui Oscar Wilde și ne face să înțelegem că, de fapt, ceea ce până la urmă ne diferențiează unii de alții e puterea de a de a visa, e puterea de a ne imagina. Citatul lui Wilde sună cam așa: „Suntem cu toții în noroi, dar unii dintre noi se uită spre cerul cu stele.” Vă mulțumesc!

Pe tine te-a convins?

Maria Seiculescu

Citește: „De ce?” Aceasta este întrebarea! de Maria Seiculescu

costintuchilaFNT CARTEcitat furtuna,emil boroghină,furtuna,lucian pintilie,maria seiculescu,octavian saiu teatrul e vis,oscar wilde,paideia,robert wilson,shakespeare,silviu purcărete,sonet,teatru ideal
Câte poți spune în 10 minute pentru a-ți convinge ascultătorii să-ți citească cartea? Un exemplu de discurs care te prinde pas cu pas, l-a avut Octavian Saiu la lansarea cărții sale Teatrul e vis (Editura Paideia), care a avut loc în 27 octombrie 2013, la Sediul Fundației Löwendhal din București, în...