Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

fierarii-premiera-teatrul-de-comedie

”Fierarii” de Miloš Nikolić, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul de Comedie, Bucureşti 

Ceea ce vedem că se întâmplă pe scenă este consecinţa tardivă şi chiar înduioşătoare a unor fapte petrecute în urmă cu peste 70 de ani. Căci acum aproape opt decenii, Europa era în război iar bărbaţii tineri şi încorporaţi plecau departe amăgindu-se că îşi servesc patria care rămânea acasă. Altfel spus, niciun fierar nu mai era în fierăria lui, în ţara lui, lângă nevasta lui. Patru ani departe de cei dragi e mult şi în cazul unor soldaţi fierari, dorul de soţie, nostalgia după nicovală şi ciocan au învins reţinerile morale sau etice. Astăzi, priviţi din afară, ei par a alcătui cea mai stranie masonerie, un club bizar ai cărui membri au în comun pasiunea pentru fier, micile slăbiciuni omeneşti şi o pereche de coarne câştigate – de bine, de rău – în vreme de război.

George Mihaita, Maia Morgenstern în ”Fierarii”. Foto Adrian Nuță

George Mihăiță, Maia Morgenstern în ”Fierarii”. Foto: Adrian Nuță

O poveste cu mulţi taţi şi o surprinzătoare reinterpretare a noţiunii de ”familie tradiţională” ca şi a conceptului de fidelitate. O snoavă, dacă vreţi, cu final fericit, o împăcare cât o capitulare la capătul unui chef eşuat într-un mare tărăboi. Miloš Nikolić deschide uşa dulapului din care se răstoarnă tot felul de schelete, care mai de care mai ridicole: naţionalism, puritatea raselor, moştenirea genetică, eroismul. Vax. Lumea mare e o familie rezonabilă în care ajungem să ne creştem unii pe alţii. Un bâlci vesel şi uşor amnezic, o teribilă înghesuială care nu merită a fi luată prea în serios.

fierarii 2După mai bine de 15 ani, Horaţiu Mălăele revine la acest text, reuşind o variantă mult mai împlinită, mai consistentă şi mai săţioasă. Împreună cu Maia Morgenstern, George Mihăiţă şi Valentin Teodosiu, regizorul-actor formează un careu de aşi cu fabulos simţ comic, personalitate şi forţă de seducţie. Scenografia Mariei Miu este corectă cu câteva elemente de spectaculozitate iar orchestraţia muzicală semnată de George Marcu conferă un plus de atmosferă şi autenticitate ansamblului.

În ciuda aparenţelor, ”Fierarii” nu e doar un spectacol care binedispune, căci dincolo de poantă, gag şi hohot de râs, tema este una majoră iar în spatele mecanismelor comice orchestrate de Horaţiu Mălăele şi susţinute cu virtuozitate şi farmec de către toţi protagoniştii, descoperim valabilitatea unor adevăruri profund umane care emoţionează, bulversează şi chestionează realitatea imediată.

Fierarii teatrul de comedie

Aviz amatorilor de montări sofisticate, problematici stârnite cu premeditare, infuzii cu subiecte cât mai nişate, transplant de sincretisme forţate, junghiuri de meditaţii metafizice: sinceritatea, onestitatea unui subiect şi claritatea cu care este transpusă o poveste fac ca aceasta să ajungă mult mai repede şi mai fertil la mintea şi sufletul spectatorului de oriunde şi de oricând.

Un român, un ungur şi un rus au umblat prin lume vreo 4 ani. Nu din voia şi nici din vina lor. Şi la un moment dat s-au aflat ungurul în locul românului, românul în locul rusului şi rusul în locul ungurului. Şi se mai spune că istoria nu e sinonimă cu destinul. Fireşte, asta se întâmpla pe vremea când lumea obişnuia să se încălzească global la focul sacru al fraternităţii. ”Fierarii” reprezintă o generoasă lecţie despre cum ne putem îngădui reciproc. Un curs intensiv de (re)venire în fire. Dacă tot e să fie globalizare măcar să fie cu… veselie.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

O bătaie la vremea ei face cât orice ”cutare şi cutare”, cronică de teatru

O dovadă în plus că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronică de teatru rtr,fierarii,george marcu,george mihăiță,horatiu malalele teatrul de comedie,maia morgenstern,Miloš Nikolić,teatrul de comedie,valentin teodosiu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Fierarii” de Miloš Nikolić, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul de Comedie, Bucureşti  Ceea ce vedem că se întâmplă pe scenă este consecinţa tardivă şi chiar înduioşătoare a unor fapte petrecute în urmă cu peste 70 de ani. Căci acum aproape opt decenii, Europa era în război...