Istoriile subiective ale unui spectator ușor de fermecat, rubrică de CRENGUȚA MANEA

cronica de teatru crenguta manea cel are inchide noaptea

Metafora din titlul spectacolului Nonei Ciobanu, Cel care închide noaptea, translată și în spațiul de joc prin eclerajul expresiv, face trimitere la legătura dintre Eros și Thanatos, ambele inițieri făcându-se în preajma umbrei și a întunericului; ea este exploatată, dă relief și conotații neașteptate unei relații pasional-obsedante dintre o deținută, aflată într-un lagăr de concentrare, Hanna, și un ofițer nazist, Max, relație care are drept punct zero o agresiune sexuală transformată, în timp, într-un joc erotic cu accente sado-masochiste; spațiul concentraționar amplifică, până la tortură, binomul victimă-călău, rolurile schimbându-se între parteneri, în funcție de controlul asupra momentului. Scenariul semnat de regizoare este inspirat de filmul Portarul de noapte, dar autoarea depășește explorarea spațiului generat de manifestarea puterii, fie prin mecanismele controlului de tip stăpân-supus, fie prin sex, și adâncește reflecția cu o perspectivă asupra asumării vinovăției și a nevoii de a obține iertarea; este deschis, în felul acesta, un orizont spiritual către care sunt orientați protagoniștii, împreună cu spectatorii.

cel care inchide noaptea teatrul maghiar de stat cluj

La acest trecut se face referire când cele două personaje se reîntâlnesc după război, din întâmplare, într-un hotel în care Max este recepționer. Prezentul scenic îi înfățișează pe cei doi închiși, iarăși, ca într-o capcană sau într-o carceră, în camera lui Max, iar tensiunea generată de revedere este la limita imploziei prin interpretarea lui Enikö Györgyjakab și a lui Gábor Viola; în dialogul trupurilor răvășite de dorință, actorii nu-și menajează, sub niciun chip, eforturile fizice și imaginația, dialog în care se caută, se resping, dar nu sunt capabili de separare. Max păstrează un aparat vechi de fotografiat și unul de proiecție; imaginile trecutului comun, din iadul lagărului, proiectate pe peretele camerei, sunt teritoriul și suportul ambiguu al memoriei eroilor, bântuită de toate fantasmele răzbunării și amestecată cu o necuprinsă, narcotică nevoie de celălalt, de cel luat în posesie, de cel care dispune și supune. Dacă raportarea la trecut este obsedantă, fără scăpare, lucru care le și determină legătura, captivitatea celor doi ar fi una definitivă; schimbarea de decor, din finalul montării, este expresia acestei realități, iar pragul, trecerea care poate fi făcută, stă sub dublul semn al lui Eros și Thanatos, o trecere care devine salvatoare. 

imagine spectacol cel care inchide noaptea cluj

Am regăsit, în acest spectacol, intuiția – profund teatrală, fără de care un regizor nu se poate exprima – și știința distribuțiilor echilibrate, a grijii față de expunerea actorilor în scenă, lucru remarcat de la primele producții ale Nonei Ciobanu, de-ar fi să amintim doar Tinerețe fără bătrânețe sau Dragostea celor trei portocale; chiar dacă a avut o anume absență, una motivată, mă bucură revenirea sa în teatru, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca; este una de bun augur – deschiderea unei maturități artistice împlinite.

teatrul maghiar de stat cluj nona ciobanu

Cel care închide noaptea, un spectacol de Nona Ciobanu (scenariul, regia, costumele, ilustrația muzicală și light design); în distribuție: Gábor Viola, Enikö Györgyjakab, Zsolt Bogdán, Ervin Szücs, Loránd Váta, Csaba Marosán, Attila Orbán, Balázs Bodolai, Zsolt Györffy; decorul: Nona Ciobanu și Peter Košir; fotografii și video pentru proiecții: Matjaž Wenzel; proiecții video: Peter Košir; asistent scenografie:Tibor Tenkey; regia tehnică: Zsolt Györffy; producție a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, octombrie 2014.

nona ciobanu cel care inchide noaptea

cel care inchide noaptea

Imagini din spectacol. Sursa foto: Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca

Spectacolul poate fi văzut marți, 27 ianuarie 2015, la ora 20.00, în Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

rubrica-istoriile-subiective

Arhiva rubricii Istoriile subiective ale unui spectatorcrenguta manea rubrica rtr ușor de fermecat de Crenguța Manea

Vezi și:  De la Arlechin – Metamorfozele spaţiului scenic, realizator: Crenguța Manea

Cheful se consumă, spaima rămâne!cronică de Crenguța Manea la Leonida Gem

Session „Lut” de Marijke Schermer, în premieră la Teatrul Național Radiofonic

„Bacchanalia” de Goran Stefanovski, la Teatrul Național Radiofonic 

Dialog cu un bolovan

 

 

costintuchilaISTORIILE SUBIECTIVE ALE UNUI SPECTATOR UȘOR DE FERMECATcel care inhide noaptea,crenguța manea,cronica de teatru spectacol nona ciobanu,Dragostea celor trei portocale,Enikö Györgyjakab,gabor viola,rpos,thanatos
Istoriile subiective ale unui spectator ușor de fermecat, rubrică de CRENGUȚA MANEA Metafora din titlul spectacolului Nonei Ciobanu, Cel care închide noaptea, translată și în spațiul de joc prin eclerajul expresiv, face trimitere la legătura dintre Eros și Thanatos, ambele inițieri făcându-se în preajma umbrei și a întunericului; ea este...