Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

linotip dans arcadie rusu interviu mariana ciolan

Arcadie Rusu este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a susținut deopotrivă un Master în Artă Coregrafică. În anul 2007, în cadrul Galei absolvenților UNATC, a primit Premiul pentru cea mai bună creație coregrafică pentru Mind control. Și-a completat formarea profesională beneficiind de o bursă la Viena și de o rezidență la Londra. S-a impus prin câteva producții de o factură specială a expresivității corporale, precum Proces cu ușile închise (Ateneul Român), Nesomn (ARCUB), Crazy Stories in the City (Teatrul logo linotipFoarte Mic). Sunt discursuri al căror stil este definit de coregraful însuși prin sintagma physical theatre, împrumutată din cultura engleză, distanțându-se de formula ”teatru-dans”, consacrată de Pina Bausch, sau de aceea impusă de Gici Căciuleanu drept ”teatru coregrafic”. A jucat în filmul Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii și s-a făcut remarcat deopotrivă în teatru semnând coregrafii și mișcare scenică (The Bach Files, regia Alexandru Darie, Carusel, regia Andrei Șerban, Macbeth, regia Michal Docekal – la Teatrul ”Bulandra”). Din vara anului 2016 este directorul fondator al Centrului Independent Coregrafic LINOTIP. Acesta va fi lansat oficial cu producții proprii în spațiul cultural al Capitalei în primele săptămâni din februarie.

Arcadie Rusu

Arcadie Rusu

Mariana Ciolan: Un lucru foarte important la început de an cred că este configurarea proiectelor, așa încât vă rog să ne vorbiți despre preocupările dvs în acest sens.

Arcadie Rusu: Proiectul cel mai important al anului trecut, dar și al acestuia care a început acum este deschiderea unui spațiu care se numește LINOTIP – Centrul Independent Coregrafic, un spațiu nou dedicat dansului contemporan. A venit din necesitatea de a crea diversitate și a pune în valoare dansul contemporan. Este o inițiativă care vizează închegarea unei companii profesioniste și independente de dans contemporan. Aici am scos deja două spectacole noi, două coproducții cu Centrul Național al Dansului, și ambele vor avea premiera în luna februarie. Practic, prin ele lansăm oficial acest spațiu cultural bucureștean. Este cel mai important proiect nu numai al anului, dar și al viitorului, pentru că este un spațiu unde putem să oferim publicului larg spectacole sau poate o stagiune, un repertoriu de dans contemporan. Adică un loc unde publicul să știe că o dată sau de câteva ori pe săptămână poate să vadă un spectacol de dans.

Arcadie Rusu Ioana Marchidan

Arcadie Rusu și Ioana Marchidan

M. C.: Mulți din breasla dvs. deja au „prizat” acel loc, destul de intens și cu ocazia manifestărilor de sfârșit de an patronate de CNDB. Ați reușit deja să-i interesați pe dansatori, pe performeri, dar nu numai pe ei, cu câteva cursuri pe diferite domenii ale dansului în sens larg. Pentru acel public căruia i se adresează LINOTIP-ul într-un mod cu totul incitant, vă rog să faceți câteva precizări referitoare la programul artistic, la proiectele generale de aici .

A. R.: Spațiul se află în Palatul ”Universul” de lângă Cișmigiu, deci în inima Bucureștiului, la fosta tipografie, și așteptăm să scoatem cât mai multe proiecte interesante și total necesare, care lipsesc cu desăvârșire în acest moment. Sunt destul de rare spectacolele de dans la București, mai prindem pe la Național câte un Gigi Căciuleanu, pe la CNDB mai sunt câteva spectacole care se mai joacă, mai există un Explore dance festival, dar dansul contemporan este destul de limitat în lumea noastră culturală. Și, din punctul meu de vedere, e o nevoie mare pentru că spectacolele de dans sunt total altfel decât cele de teatru și trezesc în alt fel inteligența spectatorului. E important că acest spațiu există și e important că publicul bucureștean merită să vadă spectacole de dans contemporan. Este un spațiu cu scenă mai mare și cu mai puține locuri, pentru că la dans avem nevoie să… dansăm. Pe de altă parte, dacă există sau nu există public, asta e o temă relativă în momentul acesta. E adevărat, putem descoperi o parte a publicului bucureștean consumatoare a dansului contemporan, dar să zic într-o direcție poate un pic mai mainstream, deși la noi nu cred că se poate vorbi propriu-zis de mainstream în acest domeniu. Publicul acela care cu adevărat să înțeleagă, să iubească să își dorească să vadă mereu dans contemporan, dacă nu există, îl vom educa. Pentru că exact și cu asta ne ocupăm, cu educația, inclusiv prin ateliere, prin workshop-uri. Deja au avut loc cursuri… linotipice pentru diferite nivele, ne-am angajat în demersuri care vizează alternative culturale fizice de întreținere corporală, emoțională, intelectuală, dau aici exemplul celui pe care l-am condus, intitulat Mișcă-ți corpul, sau pe acela îndrumat de Ioana Marchidan, Conexiune prin dans. Au trecut deja pe aici coregrafii Florin Fieroiu sau Attila Bordas. Și vom avea mulți alți invitați profesioniști de valoare.

dans arcadie rusu

M. C.: De unde aveți sprijin?

A. R.: Deocamdată de nicăieri, Centrul s-a deschis cumva din proprie inițiativă și din propria implicare, dar sunt convins că va veni și asta pentru că proiectele și spectacolele pe care le aducem noi, calitatea lor și nevoia publicului de aceste spectacole contează și asta va aduce și sprijin și alte urmări care să poată să ne ajute să rămânem în picioare în aceste vremuri, care nu se poate spune că sunt ușoare. Dar zic că acum e o perioadă destul de oportună pentru cultura din București, pentru că iată se deschid destul de multe spații și e nevoie să se deschidă spații de cultură. Cultura, oricât de mult ai băga-o în borcan, oricum capacul explodează și iese pe dinafară.

M. C.: LINOTIP este împlinirea unui vis dar și un nou început pentru visare. Și v-ați luat răspunderea cea mai înaltă pentru a conduce acest centru…

A. R.: Da, implicarea mea e responsabilitatea cea mai mare, adică mă ocup de direcția acelui spațiu, dar e bine că mai am pe lângă mine oameni care mă ajută și mă susțin și vreau să le amintesc pe Ioana Marchidan, care este implicată destul de mult în acest proiect, și pe Hermina Stănciulescu. Le mulțumesc, lor și tuturor celorlalți. De șase ani, împreună cu Ioana mai ales, facem strategii despre cum să construim ceva pentru generațiile care, la noi, au de recuperat un mare timp pierdut pentru dansul contemporan.

Babel

Babel

M. C.: Vă rog să oferiți câteva date despre cele două producții deja create sub emblema centrului care vor avea premiera la început de februarie 2017.

A. R.: În primul rând, trebuie să spun că sunt apărute în urma unor proiectelor cu care am aplicat la CNDB, deci, cum menționam deja, sunt coproducții între CNDB și Centrul Independent Coregrafic LINOTIP. Cel dintâi care iese la public, în concepția și coregrafia mea, Babel, e un spectacol care vorbește despre nebunia zilelor noastre, despre pierderea răbdării, a calmului. Platforma de cercetare a fost Bucureștiul, cu toate birocrațiile și grozăviile lui, inclusiv ce înseamnă să stai la coadă la supermarket. Am avut o perioadă de analiză în care am ieșit cu dansatorii în diverse locuri: Piața Obor, Gara de Nord etc. etc., am înregistrat ambianță și am încercat să aducem din jurul nostru momente pe care să le prelucrăm artistic, să le stilizăm în așa fel încât ele să fie recognoscibile. Sigur, Babel nu e un spectacol abstract, uneori un spectacol de coregrafie poate să fie abstract, dar cel mai mult m-a interesat acum ca publicul să poată vedea ceva nou prin forma de exprimare corporală, dar să fie acolo și cu partea sa de logică, să și înțeleagă ceva din ceea ce vede. E important. 2 femei contemporane, spectacol semnat de Ioana Marchidan, vorbește cumva despre condiția femeii, despre vârstele ei începând din copilărie până la bătrânețe și despre vârstele omenirii prin felul cum a privit femeia, cu ce mentalitate a înconjurat-o în diferite epoci. Este un spectacol care abordează și felul cum femeia a fost discriminată în raport cu bărbatul în diferite perioade, da, evocă și feminismul, dar nu e un spectacol militant, pentru că și în legătură cu feminismul există o extremă, destul de radicală uneori, spectacolul face cumva paralelă și cu acea extremă, dar Ioana a păstrat un punct de observare neutru. Sunt două spectacole total diferite, Două femei contemporane merge cumva într-o zonă mai performativă, mai de performing arts, și Babel să zic că merge într-o zonă de teatru fizic, i-aș putea spune așa, împrumutând conceptul physical theatre din cultura engleză.

2 femei contemporane

2 femei contemporane

M. C.: Să precizăm, Babel are premiera oficială în zilele de 1 și 3 februarie, iar 2 femei contemporane, pe 8 și pe 12 februarie. Ce va fi după aceste producții proprii care lansează în zona artelor spectacolului Centrul Independent Coregrafic?

A. R.: Mai departe, intenția este să aducem la LINOTIP spectacole pe care le avem gata, dar nu am avut până acum unde să le jucăm în altă parte decât sporadic, pe la festivaluri. Intenția noastră este să construim la Centrul Independent Coregrafic o constantă la care publicul să aibă acces, să avem tot timpul coregrafi invitați, spectacole invitate, în care au loc workshop-uri și ateliere de dans, cu diverși coregrafi din România și din afară. Și pe lângă asta, vrem să creăm pârghii prin care să putem sprijini comunitatea dansului și în primul rând coregrafii emergenți, cei care au terminat de curând facultatea. De regulă, ei lucrează câte un an la spectacolele de absolvire, dar le joacă o dată sau de două ori, căci nu există cale unde să meargă mai departe. Ne propunem pe viitor colaborare inclusiv cu Liceul de coregrafie. Dacă putem cumva, printr-un proiect, să contribuim la educația lor în privința dansului contemporan, ne bucurăm foarte mult. Da, e important să se întâmple lucruri legate de dansul contemporan. E o criză atât de mare în București…nemaivorbind de toată țara… Sperăm să venim cu un fel de completare a meniului de posibilități culturale și artistice.

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Interviu 

costintuchilaINTERVIUArcadie Rusu,Attila Bordas,babel,dans,florin fieroiu,Gara de Nord,interviu rtr,ioana marchidan,linotip,mainstream,mariana ciolan,mariana ciolan cronici,physical theatre,teatru dans
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN Arcadie Rusu este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a susținut deopotrivă un Master în Artă Coregrafică. În anul 2007, în cadrul Galei absolvenților UNATC, a primit Premiul pentru cea mai bună creație coregrafică pentru Mind control. Și-a completat formarea...