cronica scoala nevestelor loredana goaga

Oamenii, în general, simt că la orice glumă trebuie să râdă. Bine, bine, dar mergi la teatru și te aștepți să ai o întâlnire cu arta. Poate așteptările nu își au locul în cazul spectacolului Școala nevestelor de la Teatrul Național din Târgu Mureș. Să ne declarăm vinovați. Am mers la teatru ca la începutul spectacolului să ascultăm niște bancuri, care țin loc de „uvertură”. Spectacolul este montat și adaptat de regizorul Cristian Juncu. Ilustrația muzicală este semnată tot de el, iar scenografia îi aparține lui Cosmin Ardeleanu.

afis scoala nevestelor cristian juncu

Povestea este în felul următor: bancurile la adresa sexului slab apar în deschiderea spectacolului, ca o avertizare a ceea ce va urma să se petreacă pe scenă, adică prologul. Avem o poveste simplă, cu un trio conjugal și câteva personaje pion care încurcă și descurcă intriga de amor. Agnès este o fată orfană, luată în grija unui om bogat mai în vârstă decât ea, Arnolphe. Acesta vrea să o păstreze doar pentru el, să nu cumva să devină deșteaptă (de aici misoginismul bancurilor de la început) ca să-i devină mai târziu soție. Apare personajul trei din ecuație, un tânăr pe nume Horațiu, care se îndrăgostește de fată și de aici inevitabilul. Conflicte, lupta pentru aceeași femeie, intrigi, totul derulându-se sub aspectul unui aer patetico-comic. În final, surpriza, creată de personaje-cheie, se produce (Tatăl lui Agnès o regăsește pe aceasta după mulți ani). Tatăl își reintră în drepturi și aranjează căsătoria dintre Agnès și Horațiu, spre surprinderea tuturor. Încheierea, desigur pentru a închide cercul, este realizată printr-o alta inserție umoristică, un banc despre bărbați de data aceasta, dezamăgiți în dragoste.

Ceea ce se întâmplă pe scenă cu această piesă, retradusă într-o viziune modernă, este într-un fel sau altul, un spectacol apreciat de public. Poate pentru unii dintre noi spectacolul a fost bun pentru că textul a fost bun (mai ales dacă nu am citit niciodată Molière) și asta ne face să râdem în hohote; poate datorită jocului actorilor, ușor prea jucat, care din nou stârnește râsul; poate din pricina decorului care dă bine; sau poate pentru că e un melanj de situații reinterpretate din perspectiva lumii în care trăim azi, redate sub o formă ironică. Poate – e o chestiune de gust.

scoala nevestelor de moliere la teatrul national targu mures

Vorbind din alt punct de vedere, am înțeles cu toții că atunci când montezi Molière, interpretarea e ușor cabotină, dar artificiul nu funcționează întotdeauna, mai ales când îți dai seama de el. O interpretare în același ton a personajului Arnolphe (Nicu Mihoc) te face să vrei mai mult sau să refuzi să vrei mai mult. Nuanța și o rupere de ritm bine venită e făcută de cele două personaje, servitorii lui Arnolphe, Georgette (Anca Login) și Alain (Csaba Ciugulitu). Frumoasa lor conturare le transformă în personajul-reper al societății contemporane, anume, omul bun la toate sau mereu la locul și momentul potrivit. De remarcat și urmărit este în special actorul care joacă rolul lui Alain, care, prin forța sa expresivă, ușurința și bucuria jocului te ține cu ochii mereu pe scenă, atunci când apare. Horațiu (Cristian Iorga), este un personaj prezentat sub un înveliș naiv, cu o interpretare cuminte. Crisald, Henric, Oronte (Dan Rădulescu, Ion Vântu, Luchian Pantea) își fac apariția îndeosebi spre final, spărgând gheața și mai ales timpanele. Să o numim detașare brechtiană. Regizorul a decis să introducă un moment muzical live prin prestația lui Oronte și Crisald, un duet răsunător, la microfon, atât de răsunător încât erai cu siguranță scos din orice stare pe care ți-o crease spectacolul.

moliere cu bancuri de azi

Școala nevestelor, regia: Cristian Juncu. Fotografii de Cristina Gânj.

Frunze multe și uscate. Mă refer la decor. Pe scenă frunze, din cer cădeau romantic frunze. Metaforă vizuală, dar de nedescifrat. În spatele scenei, caracteristica pânză pictată a teatrului lui Molière. În stânga, o scară spiralată din metal, câteva scaune dispuse aleatoriu, și în jur niște gargouilles metalici. Să nu uităm de fum care se potrivește cu semnificația misterioasă a ornamentelor amintite mai devreme. În același ton, ilustrația muzicală este în caracter modern, pentru a umple timpii morți sau sugerând de fapt autenticitatea unor momente.

Acest spectacol poate funcționa ca exemplu. Fiecare va decide ce fel de exemplu. Cert este că aplauzele au creat o vibrație puternică la final, spre nedumerirea invitaților din străinătate la Festivalul Național de Teatru, care, neavând subtitrare, nu au putut să intuiască atât de bine toate valențele noi ale acestui spectacol. Detaliile fac diferența, și vorba aceea: „Vom supraviețui numai cu două mâini drepte: tehnica și arta.” (Vasile Ghica).

Loredana Goagă

Citește și cronica la filmul Undeva la Palilula: Teatrul bate Filmul! de Loredana Goagă

costintuchilaFNT 2013 CRONICA DE TEATRUagnes scoala nevestelor,arnolphe,bancuri de azi,cosmin ardeleanu,cristian juncu scoala nevestelor,glumițe,loredana goaga cronica de teatru,misogin,moliere azi,naivitate,scoala nevestelor de moliere,teatrul national targu mures,uvertură
Oamenii, în general, simt că la orice glumă trebuie să râdă. Bine, bine, dar mergi la teatru și te aștepți să ai o întâlnire cu arta. Poate așteptările nu își au locul în cazul spectacolului Școala nevestelor de la Teatrul Național din Târgu Mureș. Să ne declarăm vinovați. Am mers...