Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

victor rebengiuc cronica rolului

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioEminent senior al teatrului românesc şi reprezentant de frunte al ”generaţiei sale de aur”, actorul Victor Rebengiuc va împlini curând (10 februarie 2018) vârsta de 85 de ani. Printr-o întâmplare sub care probabil se ascunde vrerea providenţei, evenimentul îl găseşte în rolul titular din spectacolul evenimenţial cu Regele moare” de Eugène Ionesco, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în viziunea tinerilor regizori Andrei şi Andreea Grosu, cu scenografia lui Vladimir Turturică şi expresivul light-design conceput de Chris Jaeger. De la rolurile din studenţie şi debutul pe scena craioveană în ”Ce înseamnă să fii onest” şi ”Bărbierul din Sevilla”, datorate regretatului regizor Vlad Mugur, până la întruparea Regelui Béranger întâiul din capodoperea ionesciană, strălucita carte de vizită a interpretului cuprinde un impresionant şir de succese pe scenă, pe marele sau micul ecran şi pe undele teatrului radiofonic, care au îmbogăţit şi onorat totodată în mod pilduitor imaginea actorului de geniu şi arta spectacolului în stare de graţie.

Victor Rebengiuc

Victor Rebengiuc

Nu pot fi date uitării creaţiile domniei sale sub bagheta lui Liviu Ciulei pe scena Teatrului ”Bulandra” în Un tramvai numit dorinţă”, ”Omul care aduce ploaia”, ”Iulius Caesar” şi Azilul de noapte”, în Tipătescu, din ”O scrisoare pierdută” ori în uluitorul Caliban din Furtuna”, în ”Şase personaje în căutarea unui autor”, ”Visul unei nopţi de vară” şi Hamlet”, dar şi la Teatrul Mic, în emoţionanta evoluţie din ”Doi pe un balansoar”, alături de Leopoldina Bălănuţă, în viziunea regizorului Radu Penciulescu, acelaşi regizor oferindu-i prilejul unei creaţii cu valoare de recital înMarele Inchizitor” la Naţionalul bucureştean. Nu mai puţin semnificative au fost întrupările actoriceşti vegheate de măiestria profesională a regizorului Yuri Kordonski, în „Unchiul Vanea” şi în „Căsătoria” la ”Bulandra”, ori în ”Inimă de câine” pe scena Naţionalului bucureştean, ori în Ivanov”, spectacolul lui Andrei Şerban de la ”Bulandra”,  dar şi surprinzătoarele identităţi scenice potrivit viziunii regizorului Silviu Purcărete în proiectul internaţional cu Danaidele”, spectacol cu o pilduitoare carieră internaţională, şi în ”Teatrul comic” sau, alături de Mariana Mihuţ, în devastatoarea comedie ”Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, realizată de Naţionalul bucureştean în coproducţie cu micul şi inimosul Teatru ”Ariel” din Râmnicu Vâlcea. Îmi revin în minte şi rolul titular din „Regele Lear” sub semnătura regizorală a lui Dragoş Galgoţiu, cel din ”Vizita bătrânei doamne” alături de Mariana Mihuţ, în viziunea regizorului Felix Alexa la Teatrul ”Bulandra”, apoi savuroasele roluri din Colonelul-pasăre” la Teatrul ”Bulandra”, şi Colonelul şi păsările” la Naţionalul clujean, amândouă regizate de Alexandru Dabija. Memoria mea afectivă reţine împreună cu o adâncă preţuire virtuozitatea şi rafinamentul unei creaţii de un edificator profesionalism în piesa lui Sam Shepard intitulată ”Copilul îngropat”, în regia Cătălinei Buzoianu, realizat tot la ”Bulandra”, unde juca alături de admirabila Mariana Mihuţ, partenera de scenă şi de viaţă a domniei sale.

Victor Rebengiuc în filmul ”Moromeții”, regia Stere Gulea,.1987 jpg

Victor Rebengiuc în filmul ”Moromeții”, regia: Stere Gulea, 1987

Dincolo de scândura sacră a teatrului, multe isprăvi memorabile ale filmului românesc ni-l readuc pe Victor Rebengiuc în prim-plan prin uluitoarele roluri din Pădurea spânzuraţilor”, semnat de acelaşi mare regizor Liviu Ciulei, din ”De ce trag clopotele, Mitică?” şi Balanţa” sub semnătura de notorietate a lui Lucian Pintilie, prin fabuloasa evoluţie din Moromeţii”, realizat de regizorul Stere Gulea, dar şi personajele din ”Tănase Scatiu” şi ”Faleze de nisip”, filme datorate regizorului Dan Piţa. Ca expresie a celor mai înalte aprecieri,  a fost încununat în repetate rânduri cu Premiul pentru cel mai bun actor în Galele UNITER, cu decoraţia „Nihil Sine Deo”, conferită de Regele Mihai I şi cu Ordinul ”Steaua României în grad de cavaler”, acordat de preşedintele Klaus Iohannis.

Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț în ”Regele moare”

Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț în ”Regele moare”

Iată însă că impresionanta carieră de peste şaizeci de ani a ilustrului actor cunoaşte din nou imaginea de mare altitudine a performanţei prin rolul titular din ”Regele moare” la Naţionalul bucureştean. Celebrul text despre viaţă şi moarte sau, aşa cum considera însuşi autorul său, despre nevoia de a învăţa să mori şi să alungi totodată temerile din faţa sfârşitului, cele care l-au preocupat şi l-au inspirat pe dramaturg, fapt mărturisit în cărţile sale, şi-a aflat acum locul sub luminile rampei printr-un teatru viu, fidel spiritului piesei şi bine nuanţat. Atât profunzimile dramatice cât şi unele impulsuri de vitalitate sau umor ajung la public pe un drum sigur, deloc sofisticat, cu bine venite accente în ce priveşte îngemănarea dintre familiaritate şi stranietate, sau cu un remarcabil crescendo emoţional pe drumul de la momentele de protest sau disperare până la acel glissando din final, când clocotul furiei şi al disperării este înlocuit prin aproape imperceptibila vibraţie lăuntrică a resemnării. Ferit în mod deliberat de fastuos, de elemente epatante în decor şi costume, după cum însuşi autorul a mărturisit că şi-ar fi dorit să vadă spectacolul de la ”Odéon”-ul parizian, căci în felul acesta spectatorii vor putea resimţi cu atât mai bine acele frământări ale sinelui din evoluţia ”Regelui”, ca pe trăirile fiecăruia dintre ei, spectacolul dă la iveală atât claritatea, coerenţa şi cursivitatea unui discurs artistic de sorginte clasică, fapt ce l-ar distinge în comparaţie cu piesele din zona vecină absurdului, dar şi miezul modern şi incandescent al reflecţiilor şi interogaţiilor ce definesc întreaga dramaturgie ionesciană. Aşa se face că unele temeri ale dramaturgului legate de un stil ”prea discursiv din unele piese care au fost înţelese prea devreme, prea repede şi nu mai au mister” par survolate în spectacolul bucureştean prin  sangvinitatea şi ardoarea jocului actoricesc, prin ironia cosmică sau prin fibra transparentă de umanitate şi de umor, acesta deloc străin de acel filon comic despre care dramaturgul spunea că ”este singurul în măsură să ne dea puterea de a suporta tragedia existenţei”.  

regele moare 2

Propeţimea situaţiilor scenice, a relaţiilor dintre personaje şi a reflecţiilor pe care acestea le generează se ivesc adeseori cu puterea unor mărturisiri emoţionante, ca în dialogul Regelui Béranger întâiul cu Regina Marguerite, prima soţie (Mariana Mihuţ), aceea care îi va netezi calea către neant, şi cu Regina Marie, a doua soţie (Ana Ciontea), dominată insurmontabil de iubirea necondiţionată faţă de nefericitul stăpân al inimii sale. Aceleaşi calităţi ale spectacolului transpar şi în momentele savuroase, ca un ”teatru în teatru”, definind dubla personalitate a doctorului (Şerban Pavlu), a guardului (Richard Bovnoczki) şi a slujnicei Juliette (Florentina Ţilea), aceştia alimentând energic imaginaţia Regelui ori punctând acel paroxism al emoţiei generale din scena ”Regele moare, trăiască Regele!”. Un moment remarcabil de restituire a farmecului şi naturii paradoxale conferite acestor reflecţii este acela în care Juliette îşi deapănă nefericirea stereotipurilor şi a platitudinii existenţei, primind însă din partea Regelui Béranger întâiul replici surprinzător de tonice, înfierbântate de convingerea că viaţa e frumoasă şi plină de sens, pledoaria ivindu-se chiar în jurul evocatelor pete cenuşii din existenţa umilei sale interlocutoare. Avem astfel imaginea devoalării acelor stări fundamentale, „de spirit şi de conştiinţă, a vidului şi a unei plinătăţi excesive, a transparenţei ireale a lumii şi a opacităţii sale” la care se referea adeseori autorul în Note şi contranote”, fără să excludă însă situaţiile când angoasa se transformă pe neaşteptate în libertate. Atunci, sub imboldul acelei euforii, ne explică autorul, pare că ”nimic nu mai are vreo importanţă, în afara sublimei revelaţii de a fi, a acestei noi şi surprinzătoare conştiinţe a libertăţii noastre,  într-o lumină de auroră, într-o libertate regăsită”.

regele moare 4

Însoţit discret şi totodată fără echivoc de impresionatele cuvinte ale Reginei Marguerite, ce conferă o dimensiune tragică şi în acelaşi timp izbăvitoare ultimelor sale clipe de viaţă, Regele Béranger întâiul are să regăsească puterea de a accepta moartea ca pe o parte a vieţii. Silueta emblematică a solitudinii sale coboară împreună cu o uriaşă trapă (criptă?) în adâncurile scenei din sala mare a Naţionalului bucureştean. Totul este învăluit de o tăcere ca de la sfârşitul lumii, ce se aşterne peste această neobişnuită lecţie de viaţă şi de moarte, tulburată apoi de aplauzele publicului.

Victor Rebengiuc și Richard Bovnoczki

Victor Rebengiuc și Richard Bovnoczki. Fotografii din spectacol de Florin Ghioca. Sursa foto: TNB

Atât despre un spectacol care m-a emoţionat prin rigoarea şi  măreţia simplităţii sale, dar şi prin câte o picătură de ”noutate” conferită discursului artistic în ansamblul său şi personajelor piesei în frunte cu Regele Béranger întâiul. Nu ezit să afirm că Victor Rebengiuc ne descoperă unele trăsături provocatoare în raport cu personajul, poate şi în ce priveşte actorul de sub straiele personajului. M-a frapat acest lucru cu atât mai mult cu cât mărturisesc că am avut privilegiul să văd toate creaţiile numite aici ale prestigiosului om de teatru. Mai mult, am fost şi martorul unor succese şi ele memorabile înregistrate de domnia sa nu numai la ”sediu”, ci şi  în faţa altui public, aşa cum s-a întâmplat cu ”Unchiul Vanea” în cadrul Festivalului de Teatru Clasic de la Arad, aplaudat timp de peste un sfert de oră la doar o săptămână de la întoarcerea victorioasă a spectacolului din Mexic, sau cu ”Danaidele” lui Silviu Purcărete în patru reprezentaţii excepţionale găzduite de celebrul Festival Internaţional de la Viena. 

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare                                                                    

costintuchilaCRONICA ROLULUIandrei si andreea grosu,eugene ionesco,ion parhon,liviu ciulei,lucian pintilie,morometii,Regele Béranger,Richard Bovnoczki,şerban pavlu,silviu purcărete,stere gulea,teatrul bulandra,teatrul național bucurești,UNITER,victor rebengiuc,vlad mugur
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Eminent senior al teatrului românesc şi reprezentant de frunte al ”generaţiei sale de aur”, actorul Victor Rebengiuc va împlini curând (10 februarie 2018) vârsta de 85 de ani. Printr-o întâmplare sub care probabil se ascunde vrerea providenţei, evenimentul îl găseşte în rolul titular din...