de RALUCA NIȚĂ

piccolo teatro milano

Dario Fo, Premiul Nobel pentru literatură, autor a peste 100 de piese traduse în 50 de ţări, în 30 de limbi, spune de ani de zile: „În teatrul italian trecutul continuă să fie considerat «cultură», prezentul nu”. E adevărat. Mai ales când vine vorba de texte şi scriitori. Acum 10-12 ani, „autorul italian contemporan” era considerat de spectactorii puţin mai sofisticaţi ca o „specie” extrem de rară. În sfârşit, vremurile s-au schimbat, asistăm la un moment de renaştere în acest domeniu, „noii Pirandello” există şi încep să se vadă. 

stefano massini

Stefano Massini

La Piccolo Teatro din Milano, cel mai vizionat spectacol este Lehman trilogy, în regia lui Luca Ronconi, pe textul scris de Stefano Massini, născut la Florenţa, 39 de ani, autorul „piesei-denunţ” despre Politovskaia şi jurnalista italiană Ilaria Alpi. 

Teatrul din Roma, care a invitat 24 de scriitori să propună tot atâtea texte despre capitală, a avut premiera spectacolului Diario del tempo (Jurnalul vremii), realizat în coproducţie cu teatrul din Umbria. O adaptare a textului L’origine del mondo (Originea lumii), câştigător al Premiului Ubu 2013, scris de Lucia Calamaro, dramaturg, regizoare, actriţă. 

l origine del mondo de lucia calamaro

L’origine del mondo de Lucia Calamaro

Massini şi Calamaro nu sunt două excepţii, în toate teatrele din peninsulă, de la nord la sud, tineri dramaturgi italieni propun texte care oglindesc realitatea zilelor noastre cu mai mult spirit critic decât alte genuri literare. Aşa cum în istoria artelor s-a întâmplat mereu (să nu uităm că, spre exemplu, Priveşte înapoi cu mânie a anticipat cu un deceniu mişcarea punk). 

Nu vorbim de autori cunoscuţi deja ca Roberto Cavosi, Antonio Tarantino, Renato Sarti cu teatrul său politic, Giuseppe Manfridi, Edoardo Erba, teatrul în dialect al lui Franco Scaldati. Astăzi, teatrele aleg şi texte scrise de Massimo Sgorbani, Sergio Pierattini, Luca De Bei, Letizia Russo. 

Foarte mulţi dintre ei nu sunt doar dramaturgi, ci şi regizori ca Marco Martinelli, care după spectacolul Pantani, va debuta anul acesta cu Vita agli arresti (Viaţa în arest) de Aung San Suu Kyi, Emma Dante, dar şi Ricci/Forte prezenţi în Festivalul RomaEuropa cu Darling, Mimmo Borrelli, Fausto Paravidino, Michele Santeramo (La prima cena/ Prima cină), Elena Stancanelli, care a realizat spectacolul cu piesa sa Tandem cu actriţele Manuela Lo Sicco şi Veronica Lucchesi. Apoi un număr important de dramaturgi/actori: de la Fanny G. Alexander la Daniele Timpano, Andrea Cosentino, Gianfranco Berardi, Laura Curino, Vittorio Franceschi, Davide Enia, „ereticul” Filippo Timi, Vincenzo Pirrotta sau Ascanio Celestini. 

tandem elena stancanelli

Tandem de Elena Stancanelli

Dramaturgia a avut întotdeauna un rol important în Italia. Doi autori de teatru au câştigat Premiul Nobel pentru literatură: Luigi Pirandello în 1934 şi Dario Fo în 1997, un altul l-ar fi meritat: Eduardo De Filippo. Cei mai valoroşi scriitori au fost şi autori de texte teatrale: de la Alberto Moravia la Pier Paolo Pasolini. Astăzi sunt 12 000 de dramaturgi italieni în viaţă. În 2009, SIAE (Societatea Autorilor şi Editorilor) înregistra 4387 opere teatrale noi. 

O dramaturgie „vie” este o sursă şi pentru transformarea şi îmbogăţirea limbii, aşa cum demonstrează teatrul unor Enzo Moscato, Antonio Tarantino, Vitaliano Trevisan, Saverio La Ruina. „Am trăit o experienţă extraordinară când am scris un fapt de cronică, scandalul Strauss-Kahn, într-un limbaj care nu era jurnalistic”, mărturiseşte Fabrizio Sinisi, 26 de ani, descoperit în urmă cu doi ani de Federico Tiezzi. Iar un veteran al teatrului, actorul Umberto Orsini, preşedintele Premiul Riccione dedicat operelor inedite, precizează: „40% din texte sunt scrise de dramaturgi originari din sudul ţării pentru că acolo există rădăcini lingvistice puternice şi o realitate plină de contradicţii, două elemente hrănitoare pentru o operă teatrală interesantă.” 

Corespondenţă de la Roma 

raluca nita

Raluca Niță

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000 de Raluca Niță

„Dirty Dancing” devine musical la Milano de Raluca Niță

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

costintuchilaPROFIL TEATRALdario fo,diario del tempo,eduardo de filippo,luca ronconi,luigi pirandello,noi dramaturgi italieni,piccolo teatro milano,premiul nobel literatura,raluca niță,stefano massini,teatrul de azi in italia,tendem,ubu,umberto orsini
de RALUCA NIȚĂ Dario Fo, Premiul Nobel pentru literatură, autor a peste 100 de piese traduse în 50 de ţări, în 30 de limbi, spune de ani de zile: „În teatrul italian trecutul continuă să fie considerat «cultură», prezentul nu”. E adevărat. Mai ales când vine vorba de texte şi...