Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica de teatru cristina chirvasie d r popescu mireasa cu gene false

Dacă ar trebui să adun într-un singur cuvânt dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu aș căuta, cu siguranță, zile în șir o vocabulă pe care n-aș găsi-o din simplul motiv că n-a fost inventată încă. Și această inexistență vine din faptul că larghețea scriitoricească a acestui dramaturg, poate cel mai important și prolific autor al contemporaneității literare românești, este cu adevărat debordantă. În fața teatrului său poți rămâne privitor, dar nu neutru, sau poți intra pe de-a întregul sub avalanșa subiectelor sale dramatice, oricare dintre aceste perspective făcând parte din miza teatrală a acestui unic DRP.

d-r-popescu

D. R. Popescu

În augusta lună a acestui an am avut prilejul neașteptat (soldat cu mai multe încântări teatrale radiofonice) de-a asculta Aniversara octogenarului D. R. Popescu, pregătită cu  generozitate de Redacția Teatrului Național Radiofonic. Aceste încântări, reascultări sau, pentru mine, unele dintre ele premiere, sunt câteva dintre perlele teatrale ale remarcabilului sărbătorit, excelente texte pe care scenele actuale le ocolesc dintr-o nu știu care pricină: Cezar, măscăriciul piraților, Robespierre și regele, Bufnița roșie, Duios Anastasia trecea, Baladă pentru nouă cerbi, Anglia și vărsatul de vânt, Mireasa cu gene false, Timpul în doi, Visul și textul său de debut, Mama. O selecție spectaculară în sine a unor ipostaze dramaturgice care confirmă paleta extraordinară de contexte cu care acest distins autor și-a colorat discursurile teatrale.

Materialitate, imaterialitate, iluzii, deziluzii, soluții, disoluții, moralitate, imoralitate, vise și visări, temporalitate, atemporalitate, spațialitate și confuzie. Dezordinea ordonată a spectacolului lui D. R. Popescu, uneori ilară, alteori de-o seducătoare poezie, de cele mai multe ori ieșită din convenționalitate, este ca o uriașă scăldătoare ontică în care se  pot oglindi firea și firescul. Ceea ce face ca cea mai mare parte a textelor sale dramatice să intre în aria memorabilului este maniera în care valorizează atributele ființei prin incizii particulare ale realității. Lumea lui teatrală vibrează într-un tremolo robust a cărui partitură se fundamentează pe spasme, îndoieli și căderi.

mireasa cu gene false d r popescu dramaturgi contemporani

Din acest top 10 difuzat de Teatrul Național Radiofonic aș alege un spectacol cu o alcătuire aparte: Mireasa cu gene false, pusă în undă de o regizoare al cărei nume este rar pomenit, Nicoleta Toia și care a izbutit să facă dintr-un text aparent modest o comedie de excepție și, totodată, o dramă care pulsează dincolo de teritoriile explorate ale absurdului.

Rița, Bebe, Sotir, Frusina, Jigurcă, Zeno și Argăseală, nume culese cu dinadinsul parcă din circul lumii mari, sunt țintuiți într-o viață al cărei interior, de o complexitate labirintică, îi scoate din schematismul rutinei, aruncându-i într-un dezastru pe care îl înfruntă cu o inconștiență eterică. Furtuna din ființele lor le decalibrează interiorul și îi transformă în paiațele unui destin cocoșat, cerșit, aproape de suprarealism. Logica trăirilor lor, instrumentată de autor cu minuțiozitate, își are obârșia într-o căutare patetică, poate chiar mai reală decât realitatea.

Spectacolul Nicoletei Toia, cea care a semnat și adaptarea radiofonică, este construit pe calapodul pitoresc al unui circ în care arlechinii, dansatoarele și trapeziștii se refugiază în jocul frenetic și dezarmant al dorinței dictate nu de conștiință, ci mai degrabă de o inconștiență viscerală. Ei bine, toată această schemă teatrală pune personajele sub lupa faptului divers, ca într-un soi de criză de degradare existențială în care tot ceea ce s-ar putea numi comunicare interumană se traduce într-o confuzie ordinară. Din perspectiva acestor elucubrații teoretice Mireasa radiofonică poate fi enumerată în rândul dramelor urâtului, însă dacă judecăm spectacolul prin prisma inspiratelor manevre actoricești, cu care proverbiala distribuție își îmbracă personajele, atunci totul capătă culoarea unei comedii veritabile.

mireasa cu gene false de d r popescu

Banalitatea rurală are falimentarii ei, clovni ai unui jalnic circ în care devitalizarea primează. Undeva în mijlocul arenei tronează iluzia hrănită din incoerența lor existențială. Rița, în interpretarea eminentei actrițe Ileana Stana Ionescu, își metamorfozează singurătatea vinovată de ratare în pateticul joc al unei iubiri expirate. Nu știu dacă Rița a fost capabilă vreodată să iubească. Aceasta poate fi drama vieții ei, o dramă care o cufundă ireconciliabil într-o monotonie a iluziilor. Așa cum nici Bebe n-a putut să iubească, aruncându-și viața în valurile unor circumstanțe care țin de hazard și trândăveală. Corneliu Revent reușește să umfle acest clown gonflabil, pe numele său Bebe, manevrându-l într-o cheie diformă ca într-un tablou cu himere. El operează într-un registru grotesc, dând personajului său o verosimilitate care surprinde. Frusina, interpretată excelent de actrița Cerasela Stan, este poate personajul cel mai nonconformist și în care își pot găsi identificări simbolice măștile modernității. În timp ce Frusina acționează într-un spațiu posibil, toți ceilalți, fugari din calea realității, își cufundă umorile și aparentele trăiri în fluidul unei lumi paralele. Chiar dacă Frusina aleargă după oase și ulcele, ea sapă, în fapt, căutându-și sinele. Și este singura care face acest lucru.

teatrul lui d r popescu mireasa cu gene false

Sotir (admirabil interpretat de Petre Nicolae), Jigurcă (un personaj greu de palpat, dar pe care Ionuț Antonie l-a dibuit cu brio), Zeno (interpretat cu candoare de Mihai Velcescu) și Argăseală (bine fardat și costumat de Petrică Popa) sunt pionii aruncați pe tabla acestui urât, care își are resorturile în dramatica vină a celor care nu știu și nici nu vor să știe ce să facă cu viața lor.

Și iată că, după ce-am spus toate acestea, aș putea găsi un cuvânt sau poate două care să definească spectacolul Nicoletei Toia, o variantă radiofonică încă neegalată a acestui excepțional text dramatic. O poezie a ludicului. Sau o bufonadă poetică în care subtilul caricaturalului întrece deriziunea și păpușa uimește până și păpușarul.

Mireasa cu gene false de Dumitru Radu Popescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Nicoleta Toia. În distribuţie: Ileana Stana Ionescu, Corneliu Revent, Petre Nicolae, Cerasela Stan, Ionuţ Antonie, Mihai Velcescu, Petrică Popa. La flaut: Florin Tudor. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: ing. Manuela Popescu. Redactor: Marina Spalas. Înregistrare din anul 1994. Redifuzată joi, 20 august 2015, la ora 19.00, la Radio România Cultural.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile uriicristina chirvasie

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICburlesc,cerasela stan,corneliu revent,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,cronica mireasa cu gene flase,d r popescu,ileana stana ionescu,ludic,mireasa cu gene false,nicoleta toia,parabolă,Petre Nicolae
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Dacă ar trebui să adun într-un singur cuvânt dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu aș căuta, cu siguranță, zile în șir o vocabulă pe care n-aș găsi-o din simplul motiv că n-a fost inventată încă. Și această inexistență vine din faptul că larghețea scriitoricească...