Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

angajare-de-clovn cronica de teatru de tudor sicomas

Adesea ne punem întrebări despre viață și moarte. Cred că nu există cineva care la un anumit moment nu s-a întrebat de ce există pe acest Pământ, care e scopul vieții și când ori cum anume va dispărea. Mai mult decât atât, probabil că mulți dintre cititorii mei și-au ridicat întrebări nu doar asupra începutului și sfârșitului existenței, ci și asupra rolului artei în viața omului. Întrebări peste întrebări, răspunsuri mai mult sau mai puțin ascunse. Toate acestea fac parte din deja foarte cunoscutul text al lui Matei Vișniec, Angajare de clovn. Matei Vișniec, acest maestru genial al cuvintelor și situațiilor logico-absurde din contemporanul nostru. Angajare de clovn, acest text plin de mister, de umor tragic, de tragedie comică, de viață și de moarte. O piesă pulsând despre artă, despre rostul ei în viața celor care o creează, despre importanța de a fi pe scenă a artiștilor.

angajare-de-clovn-m-visniec

Piesa a fost scrisă de Matei Vișniec înainte de a pleca din România și reprezintă ultimul text dramatic scris de domnia sa în România. Așa cum declara el însuși, Angajare de clovn este o ultimă încercare de a scrie teatru într-o țară sufocată de cenzură, de texte cu mesaje ascunse de frica regimului. Cu toate acestea, deși autorul era deja „obosit” de contextul istoric, social, politic atunci când a conceput textul, acesta este plin de viață, de înțelesuri profunde și de un adevăr tulburător, în care fiecare spectator se poate regăsi – acela al vieții și al morții. Un text al sfârșitului iminent – așa l-aș denumi. Un joc pe alocuri morbid, macabru, în care Moartea stă ascunsă în prima culisă, în care Viața face salturi periculoase înainte și-napoi într-un tablou suprarealist, dar totuși atât de adevărat.

Foto grup circ

Spectacolul regizat de Ion Caramitru la Sala Studio a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București are toate premisele unei mici capodopere, a unei bijuterii teatrale așa cum rar se fac pe scenele românești. Până în prezent, poate doar Teatrul Masca a reușit să îmbine atât de bine stilurile diferitelor arte ale spectacolului așa cum se întâmplă și în noua montare a textului lui Matei Vișniec. Este, cu adevărat, o provocare, atât pentru regizori, cât și pentru actori. Piesa a fost tradusă în mai multe limbi străine, jucată pe marile scene ale mapamondului. În România, Nicollo, Filippo și Peppino au prins viață prin intermediul unor mari actori – Mircea Albulescu, Constantin Drăgănescu, Magda Catone, Ionel Mihăilescu, Mircea Andreescu, Virginia Itta-Marcu și mulți alții. Tocmai de aceea, o distribuție formată din trei tineri actori, aflați la începutul carierei, poate reprezenta un risc. Însă Ion Caramitru a știut foarte bine că este un risc asupra căruia va triumfa încă înainte de ieșirea la rampă a reprezentației. Emilian Mârnea, Petre Ancuța și Florin Călbăjos sunt deja cunoscuți publicului pentru performanța deosebită din spectacolul ActOrchestra, regizat de Horia Suru, în cadrul programului 9G al Teatrului Național. De altfel, Ion Caramitru a remarcat acest trio magnific tocmai în acele reprezentații, în care actorii și-au dat măsura nu doar a talentului actoricesc, ci și a celui muzical. Și astfel s-a născut ideea regizorului de a crea un spectacol care să îmbine arta actorului cu cea a circului și cu muzica, ajungându-se în cele din urmă la un rezultat care îți taie respirația, te face să visezi, te ajută să călătorești înapoi în copilăria pe care o credeai uitată, dar și să ajungi cu viteză într-un viitor mai puțin dorit, cel al morții care așteaptă zâmbind.

Emilian Marnea (Filippo)

Emilian Mârnea (Filippo)

Cei trei clovni, Nicollo, Filippo și Peppino prind viață prin giumbușlucurile, vocile și mimica actorilor Emilian Mârnea, Petre Ancuța și Florin Călbăjos, absolvenți ai Facultății de Teatru și Cinematografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, clasa Bács Miklos. Se pare că în ultimul timp, școala de teatru clujeană câștigă teren din ce în ce mai mult și nu doar în zona Transilvaniei. Pe bună dreptate, căci rezultatele acestei școli sunt cu adevărat strălucite. Și cei trei tineri din Angajare de clovn nu se lasă deloc mai prejos. Ceea ce impresionează și mai mult este că ei nu sunt buni doar individual, ci și ca grup. Și, bineînțeles, reversul este valabil. Emilian Mârnea, pentru început, realizează cea mai reușită compoziție din spectacol. Și nu doar cu ajutorul machiajului. Vocea, poziția corpului, mimica feței – toate acestea se transformă, publicul fiind convins că vede un bătrân actor decrepit.

Petre Ancuta (Nicollo)

Petre Ancuța (Filippo)

Bineînțeles, și la Petre Ancuța (Filippo) întâlnim aceleași caracteristici, însă el este un clovn ceva mai tânăr în atitudine și gestică, fiind și cel mai morocănos și întunecat dintre toți – mărturie stă evoluția din partea a doua a spectacolului.

Florin Calbajos (Peppino)

Florin Călbăjos (Peppino)

Nu în ultimul rând, Florin Călbăjos, decanul terțetului, devine un Charlie Chaplin scenic. Este jucăuș, jovial și este cel mai activ dintre cei trei. Unindu-și forțele, cei trei actori dezlănțuie o adevărată furtună de râsete, aplauze, voie-bună, întretăiate de momente sensibile de nostalgie, melancolie și dramatism.

Scenografia imaginată de Florilena Popescu Fărcășanu, împreună cu costumele realizate de Liliana Cenean sunt cele două elemente care dau spectacolului nota de fantezie și suprarealism. Însăși spațiul de joc se transformă radical de la actul I la actul al doilea. Un circ abia zărit în prima parte, o realitate meta-reală în partea a doua. De altfel, întreg spectacolul este gândit ca o metaforă a vieții, un circ al morții iminente, în care existența însăși este un giumbușluc pe care cei trei actori îl fac, în încercarea de a trece dincolo de ușa închisă. O cursă felliniană, punctată cu gaguri specifice clovnilor atât de îndrăgiți de copii. De fapt, Angajare de clovn, în viziunea lui Ion Caramitru, este deopotrivă o farsă tragică pe înțelesul celor mari și o comedie delicioasă aplaudată frenetic de cei mici. Cu atât mai mult cu cât pauza dintre cele două acte este realizată cu ajutorul talentaților artiști echilibriști, prestidigitatori, acrobați și dresori ai Circului Globus. Așadar circ în teatru. Spectacol în spectacol. O îmbinare ingenioasă a stilurilor artistice care transformă Sala Studio a naționalului bucureștean într-o poartă către o altă lume.

Angajare de clovn – o montare unicat în peisajul cultural al Capitalei. Încă un pas spre glorie făcut de prima scenă a țării. O reușită vizuală și actoricească ce va rămâne mult timp în gândul și sufletul publicului.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUangajare de clovn,cronică de teatru rtr,Emilian Mârnea,Filippo,Florilena Popescu Fărcășanu,Florin Călbăjos,ion caramitru,Liliana Cenean,moarte,Nicollo,Peppino,Petre Ancuţa,teatru si cric,teatrul național bucurești,tudor sicomas
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ Adesea ne punem întrebări despre viață și moarte. Cred că nu există cineva care la un anumit moment nu s-a întrebat de ce există pe acest Pământ, care e scopul vieții și când ori cum anume va dispărea. Mai mult decât atât, probabil că...