de MIRELA NICOLAE

mirela nicolae ion fintesteanu carte de amintiri

De curând am recitit memoriile unui mare actor: Ion Finteşteanu (1899–1985). Cartea De la clovnul citire…, publicată în 1982 la Editura Sport-Turism (!), are imaginea unei gutui aurii pusă la păstrat în geam. Te uiţi cu jind la ea: parcă ai vrea s-o mănânci, dar parcă nu te înduri să te lipseşti de culoarea şi parfumul său.

ion fintesteanu de la clovnul citire

Amintirile lui Ion Finteşteanu debutează cronologic cu vârsta copilăriei mici, a primelor imagini de joacă în tovărăşia fraţilor săi şi a vecinilor, continuă cu explicaţii privitoare la talentul moştenit, la peregrinările prin Moldova din timpul primului război mondial, la primele angajamente de la Iaşi în teatru şi… operă, la cele dintâi prietenii şi mentorate.

Ion_Fintesteanu cartea de teatru rtr

Ion Finteșteanu 

Apoi, cronologia dispare din voinţa autorului. Descoperi o lume uitată cu personaje care au făcut cândva gloria teatrului românesc şi universal ca Elvire Popesco, Maria Ventura sau Marioara Voiculescu. Sunt pline de miez şi umor portretele pe care Finteşteanu le face profesorilor şi idolilor săi. O ironizează pe Lucia Sturdza Bulandra pentru zgârcenia şi mercantilismul ei, le ridică piedestaluri actorilor C. I. Nottara, Alexandru Mihalescu, Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, regizorului Paul Gusty.

ion fintesteanu fotografie din vol De la clovnul citire

Fotografii din volumul De la clovnul citire…

Din ceea ce-şi notează actorul, profesorul şi regizorul reiese faptul că multe întorsături spectaculoase de destin i-au influenţat cariera, însă doar câteva spectacole l-au făcut celebru şi, graţie radioului, mai apoi televiziunii, a rămas în memoria spectatorilor de azi.

Rolul Charly/clovnul Torelli din piesa Fraţii Thomson i-a adus consacrarea în perioada interbelică, Harpagon din Avarul l-a îmbogăţit mental, interpretarea lui Farfuridi/respectiv a Cetăţeanului turmentat din O scrisoare pierdută şi rolul lui Ianke din Take, Ianke şi Cadîr au reprezentat adevărate demonstraţii de profesionalism. De altfel, Ion Finteşteanu le oferă cititorilor mai multe explicaţii asupra ultimelor două spectacole, cel dintâi pentru succesul pe care l-a avut la Festivalul Mondial de Teatru din 1956, în plină epocă post-stalinistă, celălalt pentru admirabilele mesaje pe care Victor Ion Popa le-a transmis prin creaţiile sale dramaturgice.

Ion Fintesteanu Marcel Anghelescu Alexandru Giugaru in Take Ianke si Cadir

Ion Finteșteanu, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru în Take, Ianke și Cadîr

Dincolo de a fi actor, Ion Finteşteanu pare din scrierile sale, un democrat, un tolerant, un om care îşi înţelege şi acceptă semenii aşa cum sunt. În fapt, el poate fi un clovn care vede totul, râde şi plânge biciuind moravurile. Se bucură de orice contact cu natura umană indiferent de vremuri (turneul de la Paris din anii 1936, respectiv 1956 sau turneul de la Moscova de la finele anilor ’50). Are admiraţii declarate pentru colegii de breaslă ca Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Constantin Stăncescu, I. D. Ionescu, Iancu Petrescu.

Povesteşte cu umor despre semiprofesionalismul începutului de televiziune, despre succesele sale ca profesor universitar.

Ion_Fintesteanu_ birlic niky atanasiu

Ion Finteșteanu (Tache Farfuridi) alături de Grigore Vasiliu Birlic (Brânzovenescu) și Niky Atanasiu (Tipătescu) în O scrisoare pierdută

Volumul memorialistic De la clovnul citire are şi azi farmecul lecturii: este scris cu nerv, din propoziţii sincere, scurte, clare asemeni unui reportaj de teren. Cartea are câteva anexe demne de interes, de la scrisorile semnate de Tudor Teodorescu-Branişte până la extrasele din presa vremii referioare la reuşitele recunoscute de public şi critică.

Mi-ar fi plăcut să-l cunosc personal pe Ion Finteşteanu. Sunt sigură că aş fi întâlnit un fin diplomat dublat de un om onest şi discret, a cărui viaţă personală s-a confundat cu trăirea pentru arta teatrului, exersată din tripla ipostază de regizor, profesor, dar mai ales de actor.

Căutaţi pe la anticari această gutuie literară păstrată cumva, pe un raft sau pe vreo poliţă din geam. Are încă parfum şi culoare!

Ion Finteșteanu (Harpagon) în Avarul de Molière, regia: Paul Stratilat, Teatrul Național Radiofonic. Data difuzării în premieră: 28 iulie 1957 – fragment

Ion Finteșteanu (Tache Farfuridi) în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Sică Alexandrescu, Teatrul Național Radiofonic. Data difuzării în premieră: 30 ianuarie 1952 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Ion Finteșteanu despre Anton Pann și Povestea vorbei, în  programul de Revelion, TVR, 1980

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

„Ȋntre noi e totul bine”. Chiar aşa?, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cartea de teatru

costintuchilaCARTEA DE TEATRUamintiri ion fintesteanu,birlic,c i nottara,cronica de carte,de la clovnul citire de ion fintesteanu,ion fintesteanu,mari actori români,mirela nicolae,monologul avarului ion fintesteanu,niky atanasiu,paul stratilat,tache farfuridi ion fintesteanu
de MIRELA NICOLAE De curând am recitit memoriile unui mare actor: Ion Finteşteanu (1899–1985). Cartea De la clovnul citire..., publicată în 1982 la Editura Sport-Turism (!), are imaginea unei gutui aurii pusă la păstrat în geam. Te uiţi cu jind la ea: parcă ai vrea s-o mănânci, dar parcă nu...