Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

annie musca despre coca andronescu

annie musca eterne reveniri in luna august rememberAstăzi, 5 august 2014, ne amintim de actrița Coca Andronescu (3 iulie 1932–5 august 1998).

Vioaie și îndrăzneață, cu priviri tăioase și sigure, cu minte sclipitoare și voce clară, cu tonuri înalte, de o stridență deloc supărătoare. Autentică și spontană, slujnică sau bucătăreasă, Coca Andronescu a știut cum să-și asimileze personajul în jocul pe scenă. Talentul ei nemăsurat despre care vorbea bunul ei prieten, scriitorul umorist Dan Mihăescu, i-a prilejuit întâlniri memorabile cu mari regizori, admirația colegilor de scenă și dragostea publicului spectator.

coca andronescu

De pe Valea Buzăului în inima Ardealului

Coca Andronescu s-a născut în 1932, în debut de iulie, la Pătârlagele, o localitaterubrica remember annie musca revista teatrala radio muntenească (devenită din 2004 oraș), situată pe cursul superior al râului Buzău. Cu o istorie bogată, locul natal al actriței, prin care se pare că au trecut pe vremuri cavalerii teutoni, a fost în perioada interbelică reședința plășii Buzău.

A studiat la Institutul de Teatru din Cluj și a făcut parte din Promoția 1953. În anul absolvirii a jucat în variate spectacole din cadrul A. T. F. Târgu Mureș și s-a căsătorit pentru o scurtă perioadă cu unul dintre colegii săi de promoție, Andrei Bursaci, viitor actor la Baia Mare, apoi la Oradea și la Teatrul „Nottara” din București. Pe Andrei Bursaci îl va reîntâlni peste ani, în 1967, pe platourile de filmare pentru comedia Balul de sâmbătă seara de Geo Saizescu.

Elena din Tinerețea părinților de Boris Gorbatov, apoi Servitoarea din Titanic vals de Tudor Mușatescu, ambele piese în regia lui Ion Dinescu, și Maria Antonova din Revizorul de Gogol în regia lui Panait Victor Cottescu, iată câteva roluri de început ale tinerei actrițe născute la Pătârlagele.

actori de comedie coca andronescu

De la Târgu Mureș la Baia Mare

Către sfârșitul anului 1953, o găsim pe tânăra actriță la Teatrul Dramatic (azi Municipal) din Baia Mare, unde o întruchipează pe Margareta din Mielul turbat de Aurel Baranga, și pe Sofia din Intrigă și iubire de Fr. Schiller, ambele piese în regia lui Otto Rappaport.

Publicul băimărean o va admira și pe Tosea din Viață nouă (1954) de Makarenko, piesă în care joacă și Ion Siminie, și pe Anca din Doamna Ministru de Branislav Nușici, în regia lui Horea Popescu; pe Mirandolina din Hangița de Goldoni, în regia lui Miron Niculescu, cel care urma să-i devină soț, și pe Jurilska din Mireasă desculță (1955) de H. Zoltan.

Actrița rămâne la Teatrul Municipal din Baia Mare până în iulie 1956, ultimul spectacol fiind Cu dragostea nu-i de glumit de Vladimir Dihovicinii. Pe aceeași scenă o întruchipase și pe Safta din Conu Leonida față cu reacțiunea de I. L. Caragiale, în regia lui Petre Meglei, și pe Magda Minu din Ultima oră de Mihail Sebastian, în regia lui Mihai Dimiu, cel care avea să devină renumit profesor de teatru.

coca andronescu revista teatrala radio

Succes garantat la Naționalul bucureștean

În 1956, Coca Andronescu (despre care de la Dan Mihăescu aflasem că mai avea un prenume frumos, Lucreția) a venit într-un turneu la București, la Teatrul Național, în rolul Magdei Minu din Ultima oră de Mihail Sebastian.

Despre succesul vioaiei actrițe sosite din provincie, a povestit regizorul Dan Puican:

„Eram student în ultimul an şi îmi amintesc cum stăteam de dimineaţa până seara la teatru. Se juca atunci la Sala Teatrului Naţional, azi Odeon. Teatrul din Baia Mare, unde urma să fiu repartizat după absolvire, venise la Bucureşti cu Ultima oră a lui Mihail Sebastian, pusă în scenă de unul dintre regretaţii mei colegi, Mihai Dimiu. Rolul Magdei Minu era jucat de Coca Andronescu, necunoscută în Capitală până atunci. Aceeaşi piesă se juca şi la Bucureşti cu Marcella Rusu în rolul principal, dar noi, studenţii, o aşteptam pe Magda de la Baia Mare, la cabină, fără flori că nu aveam bani, dar cu aplauze. Mi-l amintesc pe Zaharia Stancu, director al Teatrului Naţional pe atunci, care, însoţit de directorul Teatrului din Baia Mare, a deschis uşa la cabină spunându-i: «–Bravo, domnişoară, de mâine eşti actriţa Teatrului Naţional.»” (Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul Holding, 2013).

coca andronescu 1960 foto volum dan mihaescu de annie musca

Coca Andronescu, 1960. Fotografii din vol. Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist de Annie Muscă, Focșani, Editura Terra, 2010.

Regizorul Sică Alexandrescu o distribuie pe Coca Andronescu în același an, în octombrie, în rolul elevei din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, alternativ cu Eugenia Popovici. Actrița de la Baia Mare face deja cunoștință cu actori de la Național: Marcel Anghelescu era șeful Gării, Grig era interpretat de Constantin Bărbulescu, alternativ cu Mihai Fotino, iar Radu Beligan era Profesorul.

În anii următori, actriței i se atribuie în mare parte roluri principale, grație cărora cariera ei își începe ascensiunea. Seducătoare și comică, temperamentală și extrem de îndrăgită de public, Coca Andronescu joacă sub bagheta marilor regizori de la Naționalul bucureștean.

Dacă în 1957 interpreta rolul Pyrrha din piesa Ovidiu de Vasile Alecsandri, în regia Mariettei Sadova, cu George Vraca în rolul lui Ovidiu, un an mai târziu, era Hesia (alternativ cu Didona Popescu) din Moralitatea doamnei Dulska de Gabriela Zapolska, în regia lui Sică Alexandrescu. Același regizor care o remarcase la începuturi, o distribuia în 1958, în rolurile Mirandolina și Dejanira (jucate alternativ cu Sanda Toma) din Hangiţa de Carlo Goldoni, muzica de scenă fiind semnată de doi compozitori consacrați : Radu Căplescu și Paul Urmuzescu, iar în 1962, în Zița din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale.

coca andronescu tanti cocea eva patrascanu fiicele sidonia dragusanu

Coca Andronescu, Tanți Cocea, Eva Pătrășcanu în Fiicele de Sidonia Drăgușanu, Teatrul Național din București, 1961. Fotografie reprodusă din revista „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1961

Alexandru Finți îi încredința rolul Nadia (alternativ cu Marcella Rusu) din Dușmanii (1958) de Maxim Gorki, o întâlnire a actriței cu Radu Beligan și Emil Botta care jucau alternativ rolul Iacob Bardin. A urmat piesa Fiicele (1961) de Sidonia Drăgușanu, care i-a adus rolul Manuela Lipșa, din distribuția căreia nu au lipsit Constantin Barbulescu, Carmen Stănescu, Tanți Cocea, Eva Pătrășcanu, Draga Olteanu, Emanoil Petrut, Gheorghe Cozorici, Alfred Demetriu, Anca Șahighian, Catița Ispas și Damian Crâșmaru.

În 1958, regizorul Miron Niculescu crea o minunată atmosferă prin punerea în scenă a piesei Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca. La doar doi ani de la venirea în Capitală, Coca Andronescu face din rolul Pantofăresei o creație memorabilă. Piesa va fi preluată de Televiziunea Română în 1971, în regia lui Petre Sava Băleanu, astfel încât și telespectatorii vor trăi bucuria unui spectacol de neegalat, în care jocul lui Mișu Fotino este la fel de încântător ca al Pantofăresei.

Dinu Cernescu o distribuie în La Chipsa din Judecătorul din Zalameea (1960) de Calderón de la Barca, iar cu Lucian Giurchescu se întâlnește pentru rolul Ann Page (alternativ cu Catița Ispas) din Nevestele vesele din Windsor (1963) de William Shakespeare, în care actorul Igor Bardui îl interpretează pe Page.

Celebrul Moni Ghelerter pune în scenă Ștafeta nevăzută (1964) de Paul Everac, iar Coca este aleasă pentru rolul Dochița Nedelea, piesă în care actrița îl va reîntâlni pe Emanoil Petruț în rolul lui Anghel Dobrian.

coca andronescu geo barton intalnire cu ingerul

Cu Geo Barton în Întâlnire cu îngerul de Sidonia Drăgușanu, Teatrul Național din București, 1965

Cu Mihai Berechet va avea o colaborare mai consistentă în câteva admirabile spectacole. Întâlnire cu îngerul (1965) de Sidonia Drăgușanu. Unul dintre partenerii de scenă a fost Geo Barton. Tezaurul lui Justinian (1965) de Alexandru Voitin îi aduce rolul Livia și o întâlnire în scenă cu actorul Dem Rădulescu în rolul lui Justin. A urmat o nouă piesă și un nou rol, Emily Webb din Orașul nostru (1968) de Thornton Wilder, apoi Dora Delaney din Fanny (1970) de G. B. Shaw. Același regizor a montat și celebra piesă shakespeariană, Îmblânzirea scorpiei (1975), în care rolul Actrița–Catarina i-a fost atribuit Cocăi Andronescu. La sfârșitul anilor ’80, regizorul montează piesa Autorul e în sală de Ion Băieșu, cu actrița în rolul Stela.

coca andronescu ines castiliana

În Inés din Castiliana, Teatrul Național din București, 1966

coca andronescu florian pittis rev teatrul 12 1968

Cu Florian Pittiș în Orașul nostru, Teatrul Național din București, 1968. Fotografii din revista „Teatrul”, nr. 12, decembrie 1968

Anii ’60 însemnaseră și alte mari spectacole alături de alți mari regizori. Rolul Inés (alternativ cu Rodica Popescu Bitănescu) din Castiliana (1966) de Lope de Vega, în regia lui Horea Popescu, apoi rolul Ea din piesa scurtă, Cafea ness cu aproximație (1969) de Paul Everac, culminând cu rolul Aristița (alternativ cu Aimée Iacobescu) din Coana Chirița (1969) de Tudor Mușatescu, apoi cu cel ale Colettei Duduleanu (jucat alternativ cu Ioana Bulcă) și al Zoiei din Gaițele (1977) de Al. Kirițescu. Coca Andronescu o va întruchipa sub aceeași baghetă regizorală pe Zoia Beriozkina din Ploșnița (1982) de Vladimir Maiakovski, apoi pe Jessica Tilehouse din Marea (1987) de Edward Bond.

Sanda Manu i-a fost și colegă de scenă, dar și regizor. În Despre unele neajunsuri, lipsuri și deficiențe în domeniul dragostei (1972) de Alexandru Mirodan, Coca Andronescu joacă rolul Ea, iar în Căsătoria (1976) de N. V. Gogol, o întruchipează pe Fiokla Ivanovna.

Căruța cu paiațe (1978) de Mircea Ștefănescu, în regia lui Constantin Dinischiotu și rolul Subreta atrag un public numeros la Național, un spectacol uimitor pe muzica lui Henri Mălineanu și mișcare scenică sub coordonarea Valentinei Massini. Doi ani mai târziu, actrița dovedește admiratorilor săi că este o autentică Frosa în Idolul și Ion Anapoda (1980) de George-Mihail Zamfirescu, în regia lui Ion Cojar.

Cei peste 30 de ani de activitate actoricească la Teatrul Național din București i-au adus Cocăi Andronescu cronici favorabile și frenetice aplauze.

coca andronescu foto de epoca

Marca unei voci la Teatrul Național Radiofonic

În studiourile teatrului la microfon, actrița Coca Andronescu are șansa să lucreze ani de-a rândul cu pricepuți regizori artistici. Debutează în 1957 sub bagheta lui Titi Acs, în rolul Doralice din piesa Familia anticarului de Carlo Goldoni, pe o muzică semnată de Paul Urmuzescu, alături de nume mari ale teatrului românesc: Grigore Vasiliu-Birlic, Nataşa Alexandra, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Nicolae Brancomir, Carmen Stănescu și Nicolae Gărdescu.

În regia lui Paul Stratilat, Coca Andronescu joacă în mai multe spectacole radiofonice. De la Evantaiul (1962) lui Carlo Goldoni, un spectacol cu inteligente replici între celebri actori: Tanţi Cocea, Rodica Suciu-Stroescu, Ion Lucian, Nicolae Brancomir, Nineta Gusti, Dumitru Rucăreanu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Nicolae Enache, Dem Savu, Mihai Stoenescu, și rolul Casilda din Peribañez şi comandorul de Ocaña (1965) de Lope de Vega, colegi de studio fiindu-i Ion Marinescu și Ştefan Mihăilescu-Brăila, până la Ion (1966) de Liviu Rebreanu, cu Ion Marinescu în rol titular și Fifica înaripată (1970) de Paul Everac, cu Ștefan Mihăilescu-Brăila, Draga Olteanu, Ștefan Bănică, Vali Voiculescu-Pepino, dar și piesa de teatru scurt intitulată Stiloul bunicii mele (1973) de Gordon Daviot, cu rolul Simone, alături de Dina Cocea, Ion Caramitru, Victor Ştrengaru, George Oancea.  În același an, același regizor îi atribuie actriței un rol în comedia Câinele grădinarului (1973) de Lope de Vega, din distribuția căreia fac parte Adela Mărculescu, Ion Caramitru, Ion Lucian, Dumitru Furdui, Nicolae Neamţu-Ottonel, Alexandra Polizu, Ioana Casetti, Matei Gheorghiu, Marcel Enescu, Mihai Stoenescu, Ileana Şerban. 

Coca Andronescu în Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia: Paul Stratilat. Data difuzării în premieră: 28 mai 1973 – fragment

Cu regizorul Mihai Pascal, actrița se întâlnește în Nepotul lui Rameau (1966) de Denis Diderot, colegi de studio fiindu-i Fory Etterle și Gheorghe Dinică; apoi în Gaițele (1966) de Al. Kirițescu, alături de alte voci feminine: Silvia Dumitrescu-Timică, Maria Wauvrina, Nineta Gusti, Stela Popescu, Carmen Stănescu, Nataşa Alexandra, Eugenia Popovici. Discurs despre o flacără (1967) de Paul Everac, în compania altor excepționale voci: Costache Antoniu, Dana Comnea, Florin Piersic. În 1968 i se oferă rolul Rodica din piesa Goana după fluturi de Bogdan Amaru, o adaptare radiofonică de Eugenia Ţundrea, iar în 1970 i se oferă un rol în Răpirea prea frumoaselor sabine de Leonid Andreev, alături de Dumitru Furdui, Marin Moraru și Dem Rădulescu.

Sfârșitul anilor ’50 și anii ’60 i-au adus actriței și colaborarea cu regizorul Ion Vova, alături de Miron Niculescu, la piesa Minunata pantofăreasă (1959) de Federíco Garcia Lorca, o piesă din Fonoteca de Aur la care revenim de fiecare dată și pentru a asculta nemuritoarea voce a Silviei Chicoș. Au urmat Excursie la Malu (1967) de Paul Everac cu Virgil Ogășanu, Mihai Mereuță, Sandu Sticlaru și rolul Magdalena din Femeile care omoară bărbații (1968) de Michal Tonecki, o piesă de teatru scurt din care n-au lipsit Sanda Toma și Toma Caragiu.

Coca Andronescu în Minunata pantofăreasă de Federíco Garcia Lorca, regia: Miron Niculescu și Ion Vova. Data difuzării în premieră: 4 octombrie 1959 – fragment

Sub îndrumarea regizorilor Mihai Zirra și Sică Alexandrescu, Coca Andronescu va juca în Siciliana (1968) de Aurel Baranga, alături de Grigore Vasiliu Birlic, Natașa Alexandra, Alexandru Giugaru și Mihai Fotino. Această farsă lirică fusese pusă în scenă tot de Sică Alexandrescu la Național în 1960, cu actrița Coca Andronescu în rolul Fifi Androne.

Coca Andronescu în Siciliana de Aurel Baranga, regia: Mihai Zirra și Sică Alexandrescu. Data difuzării în premieră: 4 august 1968– fragment

Regizorul Constantin Moruzan o găsește pe talentata actriță potrivită pentru Cuibul coțofenelor (1961) de August von Kotzebuc, alăturând-o actorilor Alexandru Giugaru și Grigore Vasiliu-Birlic, dar și Virginicăi Romanovski, și pentru Anton Pann (1965) de Lucian Blaga, cu Matei Alexandru în rol titular, piesă urmată de Visul unei nopți de iarnă (1967) de Tudor Mușatescu, unde jocul ei se armonizează cu cel al actrițelor Cella Dima și Draga Olteanu și al actorilor Ștefan Mihăilescu Brăila și Ștefan Bănică. Urmează schița dramatizată Five o clock (1970) de I. L. Caragiale, cu Marcel Anghelescu și Carmen Stănescu, și Femeile țâfnoase (1971) de Carlo Goldoni cu VasilicaTastaman și Valeria Gagealov.

Cu regizorea Elena Negreanu a lucrat la o singură piesă, dar însemnată, și cu o distribuție pe măsură: Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu, cu George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu și Ion Besoiu.

Întâlniri sumare a avut și cu regizorul Cristian Munteanu, la minunata piesă Povești dintr-o noapte de carnaval (1979) de Hans Sachs, având-o ca parteneră pe Gina Patrichi.

Regizorul Dan Puican o distribuia în piesa Un scos din pepeni (1972) de Gh. Brăescu, alături de Octavian Cotescu, Dem Rădulescu și Sandu Sticlaru, apoi în Călătorului îi șade bine cu drumul (1972) de I. Al. Brătescu˗Voinești, piesă în care i se alătură Toma Caragiu. În același an, Coca joacă în Moș Teacă și epizotia (1972) de Anton Bacalbașa, iar în 1978, același regizor punea în undă Temă pentru acasă de Mile Poposki, cu fermecătoare actriță în rolul Mamei, alături de Ileana Stana Ionescu, Dem Rădulescu, Delia Radu și Sandu Sticlaru.

Teatru de Televiziune

Grație micului ecran, avem astăzi zeci de spectacole adaptate pentru televiziune și păstrate în arhivă.

Cei mai mulți dintre telespectatori o asociază pe actrița Coca Andronescu cu Tanța din Iubirea e un lucru foarte mare, primul serial umoristic românesc scris de Ion Băieșu și adaptat pentru televiziune de regizorul Titi Acs, redactor fiind scriitorul umorist Dan Mihăescu. În cele patru episoade: În Gară la Medgidia, De ce mă minți cu atâta nepăsare?, Ce bine ne-nțelegem noi doi!, Revelion în doi, înregistrări realizate de Televiziunea Română între anii 1967 și 1973, Coca este la fel de fermecătoare ca și partenerul ei, Octavian Cotescu, în rolul lui Costel.

 Coca Andronescu în Iubirea e un lucru mare  (Tanța și Costel) de Ion Băieşu, serial TV, 1967, primul episod (fragment)

Actorul Octavian Cotescu i˗a fost partener și în multiple piese de teatru radiofonic. Calmul său înnăscut și fina ironie răzbăteau din voce și temperau înălțimile vocii actriței Coca Andronescu.

Regretatul Dan Mihăescu îmi povestea deseori despre spontaneitatea acestei actrițe, care pentru el însemnase într-o perioadă „a doua bătaie a inimii sale”. Întâmplări de culise din timpul filmărilor au fost povestite și în cartea apărută chiar în anul dispariției actriței.

De multe ori ea și partenerul ei, uriașul Tavi Cotescu, colaborau la scenariu cu unele replici spontane, păstrate în emisie pentru hazul lor. Un exemplu. Costel spunea: «Măi, Tanțo, mă, eu am fost copil orfan, abandonat pe treptele unei biserici.»

Coca venea cu o replică proprie: «Costele, zi că ai fost abandonat pe treptele unei case de cultură ca să nu-ți strici dosarul…»” ( Dan Mihăescu, Eu mințeam poporul cu televizorul. Culise vesele TV [1968–1998], București, Editura Universal Dalsi, 1998).

coca andronescu fotografie cu dedicatie catre dan mihaescu

Coca Andronescu, fotografie cu dedicație către Dan Mihăescu

Pentru talentul ei de comediană, actrița Coca Andronescu a fost curtată de cunoscuți regizori de televiziune. Iată de ce Coca Andronescu este protagonista multor scenete umoristice care ne-au creat o atmosferă de veritabil umor în seri de sâmbătă, zile de duminică și nopți lungi la trecerea dintre ani…

Colaborarea actriței cu televiziunea a însemnat și teatru pentru televiziune.

Actorul din Hamlet din care n-au lipsit Cezara Dafinescu, Rodica și Ștefan Tapalagă, Constantin Diplan, Virgil Ogășanu, sau Doctor în filozofie de Branislav Nușici, ambele în regia lui Matei Alexandru.

Nemuritoare rămâne Coca Andronescu în rolul Hangiței din savuroasa comedie cu același nume a dramaturgului italian Carlo Goldoni, transpusă pentru televiziune de Constantin Dicu.

Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, în regia Olimpiei Arghir, cu Petre Gheorghiu și Mihai Fotino, cu Mihai Dinvale și Florin Zamfirescu sau Tren de plăcere de Ion Luca Caragiale, cu Radu Beligan, Rodica Tapalagă, Silvia Dumitrescu-Timică, Ion Lucian, Valeria Gagealov, Constantin Dinulescu, George Paul Avram și Alexandru Hasnaş sunt alte două piese adaptate pentru televiziune din distribuția cărora Coca nu a lipsit.

Prezență vie pe ecranul alb al cinematografului

Coca Andronescu era înzestrată cu tot ce-i trebuia pentru a fi distribuită nu doar în piese de teatru, ci și în filme.

Prima apariție la cinematograf a fost prilejuită de comedia semnată de Manole Marcus, Nu vreau să mă însor (1960), colegi de platou fiind: Cristea Avram, Geo Barton, Irina Petrescu, Ştefan Tapalagă și Vasile Tomazian. A urmat Bădăranii (1960), o ecranizare de succes a comediei omonime de Carlo Goldoni, semnată de Sică Alexandrescu și Gheorghe Naghi, pe care criticul de film Tudor Caranfil o aprecia în Dicționarul de filme românești, ca fiind „o revoltă a femeilor împotriva bărbaţilor lor, care se comportă ca nişte stăpâni absoluţi, aşa cum au văzut-o, în Veneţia anului 1760, Carlo Goldoni şi în Bucureştii anilor ’50, Sică Alexandrescu.”

Un an mai târziu, Coca Andronescu face parte din distribuția comediei Post restant, în regia lui Gheorghe Vitanidis, după un scenariu de Octavian Sava, film în care joacă și Birlic, Dichiseanu, Vasilica Tastaman. Cu același regizor se va întâlni și în filmul Masca de argint (1985), apoi în musicalul În fiecare zi mi-e dor de tine (1987), peliculă cu actori tineri, ca Nae Caranfil și Emilia Popescu.

coca andronescu si ion dichiseanu

Alături de Ion Dichiseanu

Musicalul Dragoste la zero grade (1964) de Cezar Grigoriu și Titanic vals (1964), un film-spectacol în regia lui Paul Călinescu, în care Coca Andronescu este o veritabilă Sarmisegetuza, iar Birlic un admirabil Spirache.

Cum ar fi îndrăznit să o ocolească Geo Saizescu în comediile lui care umpleau sălile de cinema? Balul de sâmbătă seara (1968) sau Eu, tu şi Ovidiu (1977), cu distribuții impresionante din care n-au lipsit Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani, Florin Piersic.

Coca este și protagonista filmului Comedie fantastică (1975), semnat de cineastul Ion Popescu-Gopo, apoi devine Melania, dispecera dezinvoltă de la ITB în filmul muzical Serenadă pentru etajul XII (1976), în regia lui Carol Corfanta, cu Toma Caragiu și Ileana Stana Ionescu în roluri principale.

Tufă de Veneţia (1977) de Petre Bokor și Expresul de Buftea (1978) de Haralambie Boroș sunt alte filme în care Coca Andronescu s-a făcut remarcată.

alo aterizeaza strabunica

Cu Nicu Constantin în filmul Alo, aterizează străbunica!, 1981

O apariție de zile mari a fost în rolul iubitei lui Jenică (Nicu Constantin) din Alo, aterizează străbunica! (1981) de Nicolae Corjos, atingând apogeul comediei în Cuibul de viespi (1986), în regia lui Horea Popescu, film care rămâne indiscutabil o capodoperă a genului cinematografic. Ecranizarea piesei Gaițele este o frescă a Bucureștiului interbelic, în care putem analiza tipologii diverse creionate de actrițe celebre în rolurile celor trei surori Duduleanu: Coca, Tamara Buciuceanu și Tora Vasilescu, însoțite în film de doi monștri ai ecranului: Gheorghe Dinică şi Marin Moraru.

 Coca Andronescu în Cuibul de viespi, regia: Horea Popescu, 1986 – filmul integral

Se pare că Moartea unui artist (1989) rămâne ultimul film jucat de Coca Andronescu, alături de Gheorghe Cozorici, de Adrian Pintea și Victor Rebengiuc, de Mariana Mihuț, în regia lui Horia Popescu.

mari actori romani coca andronescu

5 august 1998

La doar 66 de ani, Coca Andronescu părăsea lumea aceasta, după ce, cu mult timp în urmă, boala îi impusese parcă să-și ia adio de la public, la o vârstă la care ar fi putut să creeze noi personaje.

Zeci și zeci de titluri de piese din dramaturgia autohtonă și universală, nume mari de actori, colegi de scenă, regizori fără egal de la Teatrul Național, filme artistice de lung-metraj, scenete umoristice realizate în televiziune, toate acestea au forța să ne-o aducă aproape pe Coca Andronescu, măcar în zi de 5 august.

Au trecut de atunci 16 ani, vreme în care poate ne-am dăruit o parte din timp ascultând-o în celebre piese puse în undă la Teatrul Național Radiofonic.

Dacă nu, va veni o vreme… 

annie musca

Annie Muscă

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva rubricii Remember

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna august 2014 actriței COCA ANDRONESCU

actrita coca andronescu revista teatrala radio

costintuchilaREMEMBERannie muscă,biografie,biografie coca andronescu,biografii de annie muscă,calderon de la barca,coca andronescu la radio,coca andronescu portret de annie muscă,dan mihăescu,filmografie coca andronescu,florian pittiș,fotografii rare coca andronescu,gaițele de al kirițescu,ion dichiseanu,lope de vega,luna dedicata actriței coca andronescu,marcela câinele gradinarului,mihai berechet,mihai fotino,minunata pantofăreasă,miron niculescu,nicu constantin,remember,roluri in teatru coca andronescu,sică alexandrescu,tanța și costel,ultima oră
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 5 august 2014, ne amintim de actrița Coca Andronescu (3 iulie 1932–5 august 1998). Vioaie și îndrăzneață, cu priviri tăioase și sigure, cu minte sclipitoare și voce clară, cu tonuri înalte, de o stridență deloc supărătoare. Autentică și spontană, slujnică sau bucătăreasă, Coca Andronescu a...