Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

hagi tudose cronica de teatru revista teatrala radio

”Hagi-Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia: Dan Tudor, Teatrul Metropolis, Bucureşti

La manual scrie că această piesă de teatru – adaptare după nuvela cu acelaşi titlu şi de acelaşi autor – este o tragicomedie. Regizorul Dan Tudor a lăsat fiorul tragic să traverseze părelnic şi şovăitor scena şi s-a axat pe ce ştie să facă cel mai bine: comedie.

George Călinescu avea dreptate, Hagi-Tudose e un personaj în bună măsură înspăimântător, cu un final grotesc, un om la care viciul bate instinctul de conservare. Preferă să moară pe un munte de bani decât să-şi abandoneze comoara şi obsesia. Acest blocaj în obsesie, această paranoică senzaţie că toţi cei din jur îl urmăresc, îl spionează ca să îl prade (”Închideţi ochii! Ochii fură!”) reprezintă chiar actualitatea, perenitatea acestui personaj apărut în conştiinta culturală autohtonă înainte de Primul Război Mondial.

hagi tudose teatrul metropolis

Sigur, e plină dramaturgia latină de zgârciţi. Nimic nou pe lume când vine vorba de metehne. Şi totuşi, Hagi-Tudose are ceva în plus, o dimensiune feroce, o cumplită lipsă de compasiune şi o pierdere a măsurii. Acest teribil exces, această vină faţă de civilizaţie îi aşează pe umeri mantia păcatului şi pe chip stigmatul tragediei. Ce e şi mai teribil e că abstinenţa, ascetismul, postul încruntat şi cinic, refuzul vieţii, dragostei, normalităţii nu duc nicăieri. Nicicând nu s-a dovedit ceva mai zadarnic.

Virgil Ogășanu și Virginia Mirea în ”Hagi-Tudose”

Virgil Ogășanu și Virginia Mirea în ”Hagi-Tudose”

Toată construcţia spectacolului se sprijină pe trei actori uriaşi: Virgil Ogăşanu (cu binecunoscutul şi valorosul său stil ”pe muchie” – sec, amar, un comic nu făcut ci dezinvolt frizând involuntarul şi surprinzând întotdeauna), Virginia Mirea (o artistă care ştie să scoată maximum dintr-un personaj, un moment, o replică, un gest) şi Costel Constantin (în mare formă, cu un instinct scenic ultra experimentat). În scenografia – ”cu cheie” si multe surprize – semnată de Corina Grămoşteanu şi acompaniată de muzica originală contaminantă (ca întotdeauna) compusă de Vlaicu Golcea, se desfăşoară în faţa noastră o poveste cu final cunoscut, dar cu destule momente imprevizibile. Un spectacol onest, destul de bine închegat (micile imperfecţiuni chiar pot fi trecute cu vederea).

hagi tudose teatrul metropolis cronica

Dan Tudor manifestă un tip special de căldură, respect şi pe alocuri chiar smerenie în felul în care se apropie de dramaturgia clasică. Refuză excentricitatea, excesele vizuale şi alte artificii la modă. Preferă să îi redea textului candoarea, adevărul şi un soi de lirism tandru, destins, patriarhal. Este foarte posibil să nu ajungem să vedem niciodată o montare barocă, spectaculoasă, revoluționară semnată de Dan Tudor. Dar cu siguranță avem în faţa ochilor, de ani buni, un regizor (că de actor nu mai vorbesc) cu lipici la public. Un tip onest, pasionat, generos şi rezonabil. Unul care nu face tâmpenii, un creator care nu se sminteşte (indiferent în numele cărui pretext). Şi asta e ceva rar în zilele noastre. Aşa ceva se va vinde şi se va cumpăra mereu foarte bine.

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUavari in teatru,Barbu Ștefănescu Delavrancea,comedie,costel constantin,cronică de teatru rtr,cronici de razvana nita,dan tudor,hagi tudose,primul război mondial,răzvana niță,teatrul metropolis,tragicomedie,virgil ogășanu,virginia mirea
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Hagi-Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia: Dan Tudor, Teatrul Metropolis, Bucureşti La manual scrie că această piesă de teatru – adaptare după nuvela cu acelaşi titlu şi de acelaşi autor – este o tragicomedie. Regizorul Dan Tudor a lăsat fiorul tragic să traverseze părelnic şi...