Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

moartea unui comis voiajor de arthur miller cronica de serban cionoff

Pe vremea când, pe la începutul anilor ’60, am ascultat pentru prima oară la emisiunea „Teatru la microfon” piesa lui Arthur Miller, Moartea unui comis voiajor, aceasta ne-a fost prezentată ca o „demascare a criminalului regim imperialist din Statele Unite”. Mai apoi, prin anul ’64 sau ’65, când am văzut piesa jucată pe scena de la Grădina Icoanei a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” (azi, Sala „Toma Caragiu”), graţie minunatei mele verişoare Beatrice Biega, actriţă a teatrului (binecuvântată fie-i amintirea!), aceasta era de-acum o radiografie a alienării condiţiei umane într-o lume mercantilă. Schimbarea aceasta de accent se datora poate şi faptului că, în acea perioadă de relativă dar reală destindere culturală şi ideologică, filosofia existenţialistă şi literatura inspirată din această reprezentare a lumii şi a omului – mai ales în varianta franceză a lui J.-P. Sartre şi Albert Camus – erau la mare preţ.

Arthur Miller

Arthur Miller

Acum, după 50 de ani, revăd capodopera lui Arthur Miller pusă în scenă de Felix Alexa, care semnează şi ilustraţia muzicală ca şi lighting-ul montării*) şi mărturisesc deschis că nu mă pot detaşa de ecourile nefericite ale crizei care, venită de peste mări şi ţări, ne-a lovit şi pe noi.

moartea unui comis voiajor

Imagine din spectacolul Moartea unui comis voiajor, Teatrul „Bulandra” din București

Filosofia morală profundă a acestei montări care datează încă din anii în care puţini ar fi bănuit criza ce avea să erupă atât de dramatic peste scurtă vreme (premiera a avut loc în stagiunea 2007–2008) este mărturisită în cuvinte de o impresionantă forţă de pătrundere de către Felix Alexa: „Într-o lume dominată de reclame, beton şi de ideea succesului imediat, viaţa noastră este aruncată în vârtejul unei societăţi care consumă, încet dar sigur, umanitatea din noi.” Pentru a continua, în aceeaşi notă de amară luciditate: „Sufocaţi de această viaţă ce a devenit aproape artificială, cumpărăm o bucată de iarbă de la magazin şi vedem lumea «alunecând printre blocuri».” Conchizând astfel: „Trăim printre atâtea reclame şi surogate, ne amăgim că viaţa noastră intimă, sufletească, rămâne nealterată. O iluzie…”

victor rebengiuc moartea unui comis voiajor

Victor Rebengiuc

Da, o asemenea iluzie a trăit şi Willy Loman (nume predestinat, derivat din Low Man, om de condiţie modestă) care vine în metropolă mânat de visul „Americii tuturor posibilităţilor” şi are tot timpul de-acum înainte figura fratelui său Ben, devenit pentru el un adevărat etalon al celui care reuşeşte să dea „marele tun al vieţii”. Un Ben de care se va îndepărta şi pe care îl va regăsi mai curând în imaginaţia sa rătăcitoare printre atâtea iluzii spulberate. Destinul îi pare, pentru o vreme, lui Willy Liman, favorabil. El devine comis voiajor, adică este omul care bate la uşa altor oameni pe care trebuie să îi convingă şi, spre meritul său, îi şi convinge să devină clienţi ai firmelor cărora le promovează produsele.

Victor Rebengiuc Mariana Mihut

Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț

Ajuns, însă, la anii senectuţii, Willy Loman se vede, deodată, în situaţia să înţeleagă, atât de brutal, că el însuşi nu mai are căutare. Că nu mai are, cum s-ar spune, valoare de întrebuinţare. În consecinţă, conform legilor draconice de selecţie ale „mâinii invizibile a pieţei”, el se va vedea eliminat definitiv şi irevocabil de către pragmaticul Howard (personaj interpretat de Dan Aştilean cu o exactă intuiţie a cinismului funcţiei sale dezumanizate şi dez-umanizante). Acasă, Willy trebuie să se împartă între căldura sufletească a unei soţii tandre şi ocrotitoare, Linda (interpretată cu o rară fineţe a trăirilor şi a simţirilor sale de către Mariana Mihuţ), căreia se teme să îi destăinuie toate frământările sale dureroase şi hărţuielile cu cei doi fii ai săi: Biff (Şerban Pavlu) şi Happy (Marius Chivu) care, pe deasupra, nici între ei nu se înţeleg.

Dana Dogaru si Victor Rebengiuc

Dana Dogaru și Victor Rebengiuc

Iar atunci când o revede pe Femeia (căreia Dana Dogaru îi dă o viaţă aparte, între nostalgia evocării şi luciditatea necruţătoare a clipei actuale), pe Femeia aceea pentru care, cândva, fusese un „cineva anume”, iar acum nu mai este decât o vagă amintire de album prăfuit, atunci Willy Loman (interpretat în chip pur şi simplu magistral de Victor Rebengiuc) înţelege că trebuie să iasă din scenă. Şi va face acest lucru, brutal şi brusc, fără a mai spune o vorbă în plus… Dramatică poveste cu şi despre un om care, în felul său, este tot un vânzător de iluzii, Moartea unui comis voiajor, capodopera lui Arthur Miller, este, pe scena Teatrului „Bulandra”, în decorul creat de Mihai Păcurar şi beneficiind de costumele gândite cu o rară imaginaţie plastică de către Doina Levintza, o capodoperă scenică, în toată puterea cuvântului, purtând inconfundabila semnătură a unui creator de excepţie, regizorul Felix Alexa.

dan astilean victor rebengiuc

Dan Aștilean și Victor Rebengiuc. Fotografii de Tudor Predescu. Sursa foto: Teatrul „Bulandra” din București

*) Arthur Miller, Moartea unui comis voiajor. Traducere de Ioana Ieronim. Viziunea scenică, regia, ilustraţia muzicală şi lighting design: Felix Alexa. Decor: Mihai Păcurar. Costume: Doina Levintza. Video: Wonderboy (Mihai Păcurar, Mihai Sibianu).

Videoclip

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

Gaițele vechi și noi

Casanova, sens sau non-sens

Georges Dandin nu suntem noi!…

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUarthur miller,camus,cronica de teatru moartea unui comis voiajor teatrul bulandra,Dan Aştilean,existențialism,felix alexa,mariana mihuț,moartea unui comis voiajor,sartre,serban cionoff,teatrul bulandra,victor rebengiuc,Willy Loman
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF Pe vremea când, pe la începutul anilor '60, am ascultat pentru prima oară la emisiunea „Teatru la microfon” piesa lui Arthur Miller, Moartea unui comis voiajor, aceasta ne-a fost prezentată ca o „demascare a criminalului regim imperialist din Statele Unite”. Mai apoi, prin anul...