Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

consumism tableta satirica razvana nita

rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioM-a trezit un urlet, un răget, un ţipăt. Unde sunt? Taie cineva porcul? Ce dată e? Ce zi e? A, ce porc… doar nu e Crăciunul. Până şi Paştele a trecut. 

„Să pleci! Să ieşi! Să dispari! Nesătulule! Neputentule! Momâie ce eşti!” 

A, da, o voce familiară. Vecina de deasupra, doamna Temniceru. Iar îşi ceartă bărbatul. 

snitel cu cartofi

„Să îţi iei şi costiţele şi scăriţele, că eu nu am nevoie de zgârciurile tale râncede şi vinete! Dă-i-le lu’ mă-ta că şi aşa adori tot ce găteşte ea şi pe mine nu m-ai creditat niciodată în bucătărie (plâns nervos), deşi, până la mine nu ai ştiut ce e aia tartină, ziceai că e o plantă, aşa incult erai în arta culinară. Prăjit, rântaş şi cartofi – asta ai văzut la soacră-mea. Gogoşi, minciunele şi floricele – înainte de masă şi după masă. Dacă aşa se oferă o educaţieee… Şi mă mai făcea pe mine preţioasă şi ridicolă. Păi, sunt ridicolă pentru că mi-a plăcut să am un aspect în farfurie, un poem, o primăvară, o feerie. Aoleu, nu ca voi că vă trânteaţi movila de pireu în castron de parcă era Caraimanu’, crucea îi mai lipsea. Maxim de creativitate a lu’ mă-ta a fost şniţelu, şi ăla ars. Îmi venea pe gât o săptămână de ziceai că l-a dat prin tix. Te-am scos din ulcer, dragă, te-am eliberat condiţionat, că erai condamnat pe viaţă. Te-am dezinfectat şi ecologizat că tu nu ştiai ce e aia o ţelină sau ştevie. Brânza de vaci îţi dădea aciditate şi de la conopidă te lua fierea. Dar de la ţuica lu cumnată-miu nu te mai ia. Ce fiere să te mai ia, mă, că tu nici nu mai ai fiere. Ce fiere ai tu, mă, care nu mănânci nimic verde? Orice, numai să fie de pe os. Animaaalule! Să pleci!” 

chiftele de ton si visinata

Uşi trântite. Linişte de penitenciar. Brusc ţâââr soneria. Doamna Temniceru cu o farfurie acoperită şi o sticluţă. 

„Să mă scuzaţi dar am ţinut intenţionat şi neapărat să nu se răcească. Nişte chifteluţe cu ton, copiate de la tv, de la aia cu iadu’. Staţi că am şi nişte vişinată de la ţăranii tradiţionali din piaţa Moghioroş.”

Dă peste cap un pahar şi izbucneşte. 

„Îl dau dracului de căsnicie şi de casă şi de tot. Am făcut kilometri în hipermarket înainte de sărbători. Mi s-au activat şi monturile de cât am stat în picioare. Să-i fac lu’ domnu’ stufat, drob, ouă colorate, cozonac, pască, ciorbă de miel, că şi mănâncă ca porcu’, mult şi-amestecat. Şi repede. E hulpav şi maniac. Dacă nu m-a frecaaaat… Mămica făcea aşa, mămica punea aşa, dar mămica nu obişnuiaaa aşaaaa. Dar mai lasă-mă, dragă, ce sunt la Masterchef să mă jurizaţi tu cu mă-ta prin delegaţie sau ce? Eşti în casa mea, mănânci cum gătesc eu. Sărat, nesărat, acru, amar, galben, violet. Înghiţi, înduri şi nu te strâmbi că te pleznesc! Că nu mi-am stricat eu manichiura făcută pe Calea Victoriei ca să îmi dai tu indicaţii că nu mai eşti în COM-ul unde te-a băgat mă-ta prin fraudă electorală. Mare activistă şi aia, care fura din depozit în concubinaj cu inginera şefă care acum e mare sculă în primăria din Chitila. Şi mai la urma urmei, nu îţi place, nu mănânci. Dăm la săraci că e de-ajuns să deschizi televizorul şi stă oamenii cu mâna întinsă şi cu conturile deschise. Egoistule! Ai făcut o guşă cât dictatorul ăla chinez Kim Ion Unu. Nu bagă şi el, doamnă, un aspirator, nu bate un preş, nu scutură o cârpă. Zici că e principele Duda. Gata, s-a mântuit. E săptămâna luminată, mi s-a aprins feştila. Să stea cu mă-sa la Baloteşti, să se dea în bărci! Să văd eu cum suportă mă-sa fotbal toată ziua bună ziua: Liga Unu, Liga Campionilor, Liga UEFA, Liga draci şi laci, că nu mai pot să văd şi eu un documentar despre viaţă, de animale, de cultură, de peisaje. 

Că eu de-asta am venit la dumneavoastră, să vă uitaţi pe calculator să găsim nişte azile ceva, să duc şi eu mâncare, că mi se ridică colesterolu’ numai când le văd. (Mai dă un pahar peste cap.) Că şi capitalismul ăsta numai rele ne-a adus. Umplem roabe pe roţi cu mâncare ca proştii. Păi dacă sor-mea a făcut şi un CAR? A zis că dacă nu miroase a miel nu e Paşte. E falită după ce şi-a cumpărat smartu’. O las în pace că şi aia e bolnavă, vai de capul ei. 

Dar nu vă uitaţi ce e pe lumea asta? Că te mai miri că a mai acceptat Iisus să învie şi anul ăsta. Nu vedeţi ce de avioane cade, ce de lume se spânzură sau se aruncă în gol? De la consumismul ăsta care ne-a consumat de tot. Nu vedeţi ce moleşiţi şi apatici suntem? Cică şi timpul se scurtează în fiecare zi cu nu știu cât. De unde o fi venit şi capitalismu’ ăsta peste noi, nu ştiu.” 

radio erevan

O privesc şi îmi amintesc un banc din ceauşism. Întrebare la Radio Erevan: „Este adevărat că imperialismul capitalist este pe cale de a se prăbuşi? Răspuns: Perfect adevărat. Necazul e că se prăbuşeşte peste noi.” 

Totuşi, întrevederea s-a încheiat paşnic şi optimist. În sensul că am ciocnit nişte ouă.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUconsum,consumism,imperialism,paște,proză scurtă,radio erevan,răzvana niță,satira,spectator ca la teatru,tabletă satirică
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ M-a trezit un urlet, un răget, un ţipăt. Unde sunt? Taie cineva porcul? Ce dată e? Ce zi e? A, ce porc... doar nu e Crăciunul. Până şi Paştele a trecut.  „Să pleci! Să ieşi! Să dispari! Nesătulule! Neputentule! Momâie ce eşti!”  A,...