Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru controversa de la valladolid mariana ciolan

Regizorul Radu Jude, consacrat de-acum ca nume de primă mărime în noul cinema, revine la Naționalul din Timișoara. Așa cum s-a întâmplat la ”botezul” său în teatru, petrecut în urmă cu exact un an aici, prin spectacolul cu Scene dintr-o căsnicie, sau în cazul spectacolului ulterior, de la Apollo 111, cu Ali: Frica mănâncă sufletul, materia sa de reflecție scenică este selectată dintr-o arie culturală unde teatrul și filmul se împletesc prin personalități marcante și orientează o pătrunzătoare și lucidă privire către omul universal și soarta omenirii la timpul unui arzător prezent. După Bergman și Fassbinder, autorul care îl interesează acum pe Radu Jude este Jean-Claude Carrière. Din vasta operă a acestui romancier și eseist francez, traducător și semnatar al unor adaptări pentru teatru și film din patrimoniul universal al literaturii, scenarist redutabil (a lucrat 19 ani cu Buñuel, precum și cu cineaști faimoși, ca Milos Forman, Jean Luc-Godard, Andrzej Wajda ș.a. și are în palmares un premiu César pentru scenariu original), actor și colaborator în teatru cu Jean-Louis Barrault sau Peter Brook, regizorul român s-a oprit la Controversa de la Valladolid, piesa de teatru scrisă, ca și un scenariu de televiziune, după un roman propriu omonim, cu pana flexibilă și vivace, de acest autor prolific și complex căruia îi place să își spună simplu ”povestitor”.

Controversa de la Valladolid

Concepută în 1992, când a avut și o nominalizare la Premiile Molière, piesa își are izvorul de inspirație într-o întâmplare consemnată de istorie. În anul 1550, împăratul Carol Quintul – în timpul căruia Imperiul a fost considerabil extins în teritoriile din Noua Spanie prin acțiunile unor Cortez și Pissaro care au pulverizat milenarele imperii ale aztecilor și incașilor, fapt ce a contribuit la consolidarea alurii sale de lider al creștinismului într-o Europă încă amenințată de islam – a cerut o dezbatere despre statutul ”indienilor” din America. În cadrul acesteia, au intrat în controversă călugărul dominican Bartolomé de las Casas, întors din Lumea Nouă, și umanistul teolog Juan Ginés de Sepúlveda, care a fost și istoriograful împăratului. Cel dintâi a pledat în favoarea indienilor, al doilea a susținut teza colonizării. Judecător a fost trimisul papei sub a cărui oblăduire s-a plasat, de asemenea, dezbaterea.

valladolid

Motorul dramatic al piesei îl constituie divergența acestor puncte de vedere. Întemeiat pe propria experiență nemijlocită, Bartolomé de las Casas expune cu o gradație punctată de înflăcărare sau de tristețe copleșitoare brutalitățile, schingiuirile, maltratările, umilințele la care au fost masiv supuse acele populații, felul cum au fost jefuite ele de bogății, de opere de artă și de credință, crimele comise în numele crucii pe care spaniolii le sileau să o îmbrățișeze și să-și renege dumnezeii lor-idoli. Cu argumente desprinse din Sfânta Scriptură dar și din Aristotel, eruditul Sepulveda refuză să accepte că indienii sunt creaturi care se trag din Adam și Eva, că ar avea suflet și că Dumnezeu i-ar putea iubi și le-ar putea acorda salvarea, iar această teorie a unei rase superioare și a alteia inferioare îl face să socotească îndreptățită tratarea indienilor ca simple unelte sau animale de povară. Introducerea ”glasului” unui colonist, a unui grup de indieni care să fie examinați sau a unui bufon spre a le testa celor din urmă facultatea umană prin excelență, a râsului, dinamizează filonul tematic principal al piesei prin dezvoltări legate de dreptul la viață, la religie, de aspecte economice ale chestiunii etc. Contrar istoriei, în piesă, controversa este tranșată în favoarea lui Las Casas. Subtila amintire a negrilor africani care nu și-au mai găsit apărătorii și un cadru de… controversă, rămânând ”exponate de grădină zoologică”, face din acest final deschis al textului un apel generos către o omenire care, din nefericire, s-a arătat mereu gata să pună în scenă farsele ei ironice și sinistre. Este apelul unui scriitor și istoric, totodată, astăzi octogenar, care, prin ”povestea” din secolul al XVI-lea, dar și dincolo de ea, a dorit să ofere un alt mod de a spune și de a înțelege istoria. Anume, ca o necesară interogare, o continuă controversă în care să primeze rațiunea și comprehensiunea. Un mesaj care a determinat desigur în foarte bună măsură includerea textului în repertoriul Teatrului Național ”Mihai Eminescu”, în actuala configurare sub direcțiunea Adei Lupu Hausvater, definit și ca spațiu de reflecție pentru comunitatea Timișoarei. Astfel dramaturgia lui Jean-Claude Carrière pe scenele noastre, după o montare brașoveană cu Terasa, ori o alta ieșeană cu Agenda, se îmbogățește cu acest text care ni-l descoperă totodată pe autor ca un remarcabil stilist. Este o calitate a scrisului său care se face bine simțită în tălmăcirea inspirată a Codruței Popov, ce a stat la baza adaptării lui Radu Jude pentru scena din Timișoara.

controversa de la valldolid spectacol national timisoara

Valențele de universalitate ale textului sunt bine puse în valoare de regizor într-un spectacol apt să declanșeze în spectator puternice rezonanțe contemporane, când Europa pe care o credeam și o doream desprinsă definitiv de petele negre ale propriei istorii trăiește recrudescența unor intoleranțe pe motive religioase și etnice, când în lume apar alte și alte motive îngrijorătoare de segregare, de discriminare, iar rasismul îmbracă forme tot mai perfide și astfel cu atât mai periculoase. La intrarea în sală, spectatorii găsesc scena pregătită: o ”secțiune” într-un paralelipiped neguros și prin prezența masivă a zgurei presărate pe jos, dominat de o cruce imensă în fundal, un spațiu a cărui deschidere îi înglobează și îi face martori foarte prezenți la dezbaterea… ”cu ușile închise”. Dar, poate încă marcat de filmul său Aferim!, descinzând evident din aceeași sferă tematică centrată pe rasism și discriminare, regizorul simte necesare unele accente care să sublinieze ”diferența specifică” a culturii mioritice. Mă refer la acea ”apariție” a unui preot purtând însemne ortodoxe într-un prolog interactiv al spectacolului, interpretat de actorul care îl va întrupa pe Sepulveda sau la Bufonul devenit aici un soi de țigan ”stilizat” , kitsch-os, ”manelizând” cumva pe ritmul Călușului… Nu cred că reprezintă plusuri într-un spectacol care încântă, dealtminteri, prin elemente care îi probează convingător caracterul modern. Hrănit nu doar prin unele ambiguități în mod expres dezvoltate, precum personajul feminin sub înfățișarea Claudiei Ieremia care întâmpină publicul cu adresare familiară, ci în mod substanțial generat și susținut printr-un permanent balans între planul real și cel simbolic, potențat de semnificațiile decorului și de sugestiile costumelor (scenografie – Iuliana Vîlsan), de un ecleraj expresiv (Marius Panduru), de momente precum acel video dătător de emoție, cu opere celebre, care se desfășoară pe durata evocării atrocităților comise de coloniștii iberici. Contribuie din plin la această imagine jocul actorilor, cărora le revine o mare pondere în acest spectacol ”de idei”. Claudia Ieremia apelează la subtilitatea unor variate registre pentru a-l înfățișa pe Nunțiul papal, la modul persuasiv, risipind orice derută care va fi existat, dacă va fi existat, în legătură cu distribuirea ei în această partitură. Poli ai unor idei antagoniste, ceilalți doi interpreți de prim-plan au fost gândiți de regizor într-o antiteză care să accentueze linile de forță ale textului. Pe care o simțim însă excesivă uneori. Bartolomé de las Casas este corect și în mod constant caracterizat de Cătălin Ursu în parametrii unui realism riguros pentru a contrasta cu figura construită în tușe evident îngroșate, frizând absurdul aliat cu grotescul, cu care actorul Ion Rizea este îndrumat să îl împodobească pe Sepulveda prin zorzoane bogate ca și cele de pe veșmintele sale.

controversa de la valladolid 2

Atuurile generate de montarea unui text cu asemenea consistență ideatică, oportunitatea unor variate subiecte de reflecție pe care le poate ea trezi publicului cred că vor asigura spectacolului o viață îndelungată. Cu atât mai mult cu cât în lume nu încetează să renască mereu aceleași ”doruri mascate cu altă haină”. Mai largă ori mai meschin croită. Chiar când mă pregăteam să ajung la prima ieșire la public a acestui spectacol, zilele trecute, o voce venită de sub cupola Parlamentului nostru cerea să fie amendați toti oamenii străzii, toți pribegii fără adăpost pentru că… ne deranjează…

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru  

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadam si eva,Andrzej Wajda,Bartolomé de las Casas,Buñuel,Carol Quintul,claudia ieremia,Controversa de la Valladolid,cronică de teatru rtr,Jean Luc-Godard,jean-claude carriere,milos forman,radu jude,Sepulveda,teatrul national mihai eminescu timisoara
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Regizorul Radu Jude, consacrat de-acum ca nume de primă mărime în noul cinema, revine la Naționalul din Timișoara. Așa cum s-a întâmplat la ”botezul” său în teatru, petrecut în urmă cu exact un an aici, prin spectacolul cu Scene dintr-o căsnicie, sau în cazul...