Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

Corado Negreanu roluri teatru film annie musca

Astăzi, 20 februarie, ne amintim de actorul Corado Negreanu (20 februarie 1925–17 iulie 1993).

eterne-reveniri-in-luna-lui-faurar-annie-musca-portrete-mari-actori-romani2De trei ani încerc să scriu despre acest actor sobru și distins, al cărui joc îți dezvăluia lăuntrul fiecărui personaj, aruncându-te într-un hău din care uneori, poate nici n-ai mai fi vrut să te salvezi. Vocea sa adunase parcă laolaltă, în măsuri atent drămuite, gravitate și tandrețe.

A murit însă prea devreme… Existența lui n-a prins internetul, unul dintre motivele pentru care cei tineri aproape că nu-l cunosc. Cu această mini-biografie încerc să-l aduc la un click distanță de ei, dar și de noi, cei care i-am memorat chipul, vocea și jocul…

Anii ’20, pe malul stâng al Dunării…rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Era zi de februarie la Oltenița, faimosul port fluvial din Lunca Dunării care-i atrăgea pe străini ca un magnet. În timp ce arheologii descopereau Gumelnița, iar câțiva tineri entuziaști încropeau ”Paza Dunării”, loja, nu echipa de fotbal, Olga și Niculae Codreanu se bucurau de-al doilea prunc răsărit în casa lor, Corado. E drept că prenumele italian avea să-l detașeze considerabil, în lista actorilor români, pe cel născut în cosmopolita urbe în 1925.

Corado Negreanu

Corado Negreanu

Primii ani de școală îi face în locul natal, părăsit la vârsta liceului în favoarea Capitalei, situată la doar aproximativ 60 de kilometri distanță. Cel care plecase din casa părintească în pragul adolescenței, avea să cunoască atmosfera școlilor bucureștene, obținându-și Diploma de Bacalaureat în vara anului 1946. După război, în contextul unei perioade de reală explozie de teatru, în Capitală și în țară, care însă avea să fie brusc diminuată în 1948, tânărul Corado Negreanu, atras și mai mult de arta actorului, pe care o exersase și într-o trupă de amatori, se înscria la Conservatorul „Lira” din București, o școală privată de arte.

44 de ani de carieră, câteva teatre și aproape 100 de roluri

1949 a fost anul inaugural al Teatrului de Stat din Reșița, actualul Teatru de Vest, care se născuse grație entuziastei trupe de actori și regizori de la Naționalul bucureștean. Mulți dintre ei, printre care și Corado Negreanu, alături de Ana Luca și George Baldovin, Gheorghe Musceleanu, Aglae Metaxa, Costin Iliescu și regizorul Sică Alexandrescu, s-au deplasat la Reșița pentru punerea în scenă a mai multor piese. Spectacolul de deschidere a fost Cumpăna de Lucia Demetrius, în regia lui Sică Alexandrescu. Corado Negreanu, împreună cu alți colegi, a rămas pentru un an la Reșița, unde a și debutat propriu-zis în toamna anului 1949 alături de Marius Pepino în rolul Pânzarul din piesa lui Ion Damian, La Ilie bun și vesel, în regia lui Gabriel Negry. A jucat apoi în piesa Lupul și oile de Ostrovski (1950), în regia lui Marius Oniceanu, și în Cetatea de foc de Mihai Davidoglu (1950), în regia lui Sebastian Lascăr, unde Crina Cojocaru era Marica, Ana Luca era Sofia, iar Marius Pepino, Alec.

portret corado negreanu

În perioada 1952–1955, îl găsim pe actor la Teatrul ”Al. Davila” din Pitești, jucând în cinci spectacole din distribuțiile cărora nu au lipsit frumoasele scenei: Crina Cojocaru, Ana Cristi, Annie Renee, Jenny Florescu.

Primul spectacol a fost Oameni de azi de Lucia Demetrius (1952), în care unul dintre partenerii săi de scenă a fost Colea Răutu. A urmat piesa O familie renumită de Boris Romasov (1952), apoi Treizeci de arginți de Howard Fast (1952) și Platon Krecet de Al. Korneiciuk (1953), toate cele patru spectacole în regia lui Ion Deloreanu.

În 1953, celebrul Ion Talianu monta la teatrul din Pitești Titanic vals de Tudor Mușatescu, distribuindu-l pe Corado Negreanu în rolul Traian.

Ultimul rol pe scena teatrului piteștean a fost Andrei Vaganov din Povestea unei iubiri de C. Simonov, în regia grecului Iannis Veakis și în compania actrițelor Telly Barbu și Maria Magda.

Aproape 35 de ani la Giulești și multe creații actoricești

În 1955, actorul Corado Negreanu revine la București și începe colaborarea cu Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, care va deveni apoi Teatrul Giulești, iar în 1990, Teatrul Odeon.

Primele sale roluri pe scena acestui teatru au fost: Wurm din Intrigă și iubire de Friedrich Schiller, apoi Giuseppe Givola din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht și Prohor din Vassa Jeleznova de Maxim Gorki. Pentru Regele Ioan din piesa cu același nume, semnată de Friedrich Dürrenmatt, actorul a primit și premiul ATM în anul 1976.

Celelalte creații actoricești vor fi dintre cele mai diverse. Actorul recunoștea la un moment dat că i s-au încredințat și multe roluri de comuniști.

La teatrul de pe Calea Victoriei, Corado Negreanu face cunoștință cu regizorul Dinu Cernescu, sub bagheta căruia a jucat în spectacole extraordinare: Zamolxe de Lucian Blaga (1976), în care a întruchipat Magul, alături de Gelu Nițu, în rolul principal, Irina Mazanitis în rolul Zemora, Constantin Cojocaru în rolul Ciobanului și Jorj Voicu, Ghebosul; Oedip rege, tragedia lui Sofocle (1979), în care a jucat rolul Tiresias, cu Mircea Nicolae Crețu în Oedip; Parola de Petru Vintilă (1984), în care l-a interpretat pe Caius, alături de alți parteneri de scenă: Geo Costiniu, Olga Bucătaru, Anca Ledunca, Jeanine Stavarache, Valeria Sitaru; apoi …escu de Tudor Mușatescu, un spectacol minunat, montat și pentru televiziune cu o distribuție încântătoare. Despre spectacolul Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais și despre jocul actorului Corado Negreanu, nota regizorul Dinu Cernescu în cartea sa de memorii: ”Ştefan Bănică în Figaro, Mariana Mihuţ în Suzanne, Dan Tufaru în Cherubin şi Dorina Lazăr în Marceline au fost nişte ţărani adevăraţi care îşi disputau realist şi violent amorurile. Corado Negreanu în Conte a surprins prin compoziţia lui fără funduliţe şi zorzoane, arătându-ne un nobil scăpătat, gelos, ridicol, rupt în coate, alergând ca un ţap în călduri după femeile castelului; toate astea printre rufe puse la uscat, crătiţi cu mâncare aburindă, cazane clocotind, ligheane cu apă şi picturi coşcovite pe pereţi. Era tabloul tragicomic al unei lumi ce decădea. Sunt convins că, aşa gândit, spectacolul era în spiritul lui Beaumarchais şi că i-ar fi plăcut şi lui Stanislavski.” (Dinu Cernescu, Regizor, București, Editura Semne, 2009).

pagini din revista Teatrul corado negreanu

Pagini din revista ”Teatrul”

Cu regizoarea Geta Vlad a colaborat la comedia Anunț la Mica Publicitate de Al. Sever (1981), alături de Ileana Cernat, Agatha Nicolau, Ștefan Mihăilescu-Brăila.

La Giulești, Corado Negreanu a și regizat un spectacol după piesa lui Petru Vintilă, Așteptarea începe în zori (1983), în care el era Bunicul. Din distribuție au făcut parte și Ileana Cernat (Nora) și Adriana Șchiopu (Veturia).

A jucat și într-un spectacol montat de Mihail Stan după scrierea polițistă a Rodicăi-Ojog Brașoveanu, Cursa de Viena, cu Ana Neculce, Ion Pavlescu, Paul Ioachim, Athena Demetriad și Sergiu Demetriad. Cum dramaturgia contemporană era la putere în acei ani, actorul a fost distribuit și în două dintre piesele lui Paul Everac: A cincea lebădă (1979), un spectacol în regia lui Tudor Mărăscu, despre care actorul mărturisea într-un interviu că i-a dat insomnii; și Simple coincidențe (1986) cu Bogdan Stanoevici, Mircea Constantinescu, Ana Ciontea și alții.

Faimosul Rege Lear, în viziunea regizorală a lui Mircea Marin (1988), a fost penultimul său rol la Giulești, un fel de încununare a activității lui, alături de Ileana Cernat, o încântătoare Cordelie, și de Ion Pavlescu, un autentic Bufon.

Ultimul rol la Giulești a fost Nicolai Mhailovici Ciumutim din piesa Retro de Aleksandr Galin (1989).

Roluri finale pe scena Teatrului Evreiesc de Stat

Din 1989 până când părăsește scena, actorul Corado Negreanu joacă la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de actorii: Theodor Danetti, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern, Nicolae Călugărița, Roxana Guttman, Constantin Cotimanis, Cornel Ciupercescu, Răzvan Popa, Dan Tufaru, Cristi Segall, Eugenia Balaure.

Aici, Corado Negreanu a dat viață unor ultime personaje: Campus din spectacolul Hershale de Moshe Ghersenzon și Aurel Storin (1989), în regia lui Harry Eliad; Don Yehuda din Evreica din Toledo de Lion Feuchtwanger (1991), în regia lui Sulim Buringher, Erasmus din Elogiul nebuniei de Dumitru Solomon (1992), în regia lui Ion Cojar; Domnul Cazimir din Eu, el și nevastă-mea de Eugène Labiche, în regia lui Constantin Dinischiotu (1992).

Gong la Teatrul TV

Această categorie aparte, inventată prin anii ’60 de regizori inimoși din televiziunea publică, de fapt unica pe atunci, a constituit acea formă de dulce compromis pentru cei care nu reușeau să ajungă la teatrul viu, teatrul pe scândură. Aflat cumva, la granița dintre teatru și film, teatrul tv reușea incontestabil să ni-i aducă în casă pe actorii noștri favoriți. Decorul, costumele, machiajul erau adevărate provocări pentru cei pasionați de munca lor.

Printre actorii distribuiți în piesele de teatru adaptate pentru televiziune, l-am descoperit și pe Corado Negreanu. Nu era deloc greu să-i remarci distincția și echilibrul jocului.

În spectacolul …escu, piesa scrisă în 1933 de Tudor Mușatescu și montată de regizorul Dinu Cernescu în TVR în 1976, în care Corado Negreanu îl interpretează pe Generalul Stamatescu, alături de Ștefan Bănică, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Mircea Cruceanu, Jorj Voicu, Paul Ioachim, Dorina Lazar, Minel Klepper, Sergiu Demetriad. Maria Patrascu, Astra Dan, Minel Klepper, Sergiu Demetriad, Nicolae Calugarita, Simion Negrila, Mirela Atanasiu, Mihai Stan, Ana Trofin.  
În același an, actorul a fost distribuit de regizorul artistic Nicolae Motric în piesa Ana, o poveste inspirată din mitul sacrificiului din balada Meșterului Manole, alături de Melania Cârje, Rodica Popescu-Bitănescu, Adina Popescu.

Corado Negreanu (Generalul Stamatescu) în …escu de Tudor Mușatescu, regia: Dinu Cernescu, TVR, 1976

Corado Negreanu a fost distribuit și în schițe umoristice, una dintre acestea fiind Pasagerul discutabil (1976) de Valentin Silvestru, cu mulți artiști nepereche: Vasilica Tastaman, Dorina Lazar, Jorj Voicu, Dumitru Damian, Dumitru Chesa.

O comedie de televiziune a fost și Serenada pentru două vârste (1978), o adaptare TV a regizorului Constantin Dicu după piesa lui Everac, în care Corado Negreanu le întâlnește pe actrițele Gina Patrichi, Simona Bondoc, Catrinel Dumitrescu. 

Și anii ’80 i-au adus un nou rol de televiziune, în ecranizarea piesei De joi până duminică de Rodica Padina. Din distribuție au făcut parte și Diana Vulpescu, Ileana Predescu, Vladimir Găitan.

Câteva apariții pe marele ecran…

Primul rol pe marele ecran fost cel din Mihai Viteazul (1970), filmul istoric regizat de Sergiu Nicolaescu, cu o distribuție fabuloasă, cu actori unul și unul.

Al doilea rol a venit mult mai târziu, după opt ani, în drama Între oglinzi paralele (1978), în regia lui Mircea Veroiu, inspirată din romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, un film-poveste cu regretata Elena Albu (Ela) și Ion Caramitru (Ștefan Gheorghidiu).

Actorul a fost distribuit și de regizorul Alexandru Tatos în filmul Casa dintre câmpuri (1979), iar de către Savel Stiopul în Falansterul (1979), un film de referință în cinematografia românească, în care joacă alături de Liviu Ciulei și Adrian Pintea.

Anul 1980 i-a adus colaborarea cu regizorul Gheorghe Vitanidis pentru filmul Burebista și bucuria de a juca alături de actorul George Constantin, eroul principal. Același regizor îl va distribui în 1985 în Colierul de turcoaze.

În 1981, vocea actorului a fost împrumutată unui personaj din filmul regizorului Iulian Mihu, Lumina palidă a durerii, o dramă din distribuția căreia au făcut parte actrițele Liliana Tudor, Florina Luican, Violeta Andrei, Rodica Mureșan.

Voce ”predestinată”

Construită, parcă, pentru teatrul la microfon, vocea actorului Corado Negreanu s-a păstrat în arhiva de aur a Radioului în zeci și zeci de piese înregistrate alături de alte voci fără egal.

Prima sa înregistrare în studioul teatrului radiofonic a avut loc în 1959 și fost prilejuită de montarea piesei Napoli, oraşul milionarilor de Eduardo de Filippo de către regizoarea Geta Vlad. Din distribuția spectacolului au făcut parte, printre alții: Ştefan Mihăilescu-Brăila, Victoria Medeea, Alexandru Azoiţei, Dana Comnea, Nely Nicolau Ştefănescu, Titu Vedea, Costel Gheorghiu, Astra Dan, Simion Negrilă, Alexandru Vasiliu.

Anul 1961 îi aduce întâlnirea cu regizorul Constantin Moruzan, în spectacolul Madame Sans-Gêne de Victorien Sardou, un spectacol dominat și de alte pregnante voci: Virginica Romanovski, Petre Gheorghiu, Septimiu Sever, Constantin Lungeanu, Ionescu Gion, Nicolae Botez, Nely Cutava, Eugenia Bosânceanu, Jean Reder, Minel Klepper, Tony Buiacici, Mircea Constantinescu. Sub aceeași baghetă regizorală a interpretat roluri în Zodia Cancerului de M. Sadoveanu (1967), un spectacol în șase părți, în care parteneri i-au fost: George Calboreanu, Forry Etterle, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Octavian Cotescu.

În 1983, regizorul Titel Constantinescu l-a ales pentru spectacolul Zadig de Voltaire, iar în 1988, pentru Serenada lui George Bernard Shaw, alături de: Ion Marinescu, Emil Hossu, Trixy Abramovici, Şerban Cellea, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ion Pavlescu, Jeanine Stavarache, Nicolae Pomoje, Mircea Anghelescu. În același an, actorul Corado Negreanu juca și în spectacolul adaptat după frumoasa scriere a lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni, o dramatizare în mai multe episoade, cu Mirela Gorea, Diana Lupescu, Adrian Pintea, Alexandrina Halic, Iarina Demian, Ion Pavlescu, Mihai Mereuţă, Dana Dogaru, Mihai Dinvale, Rodica Sanda Ţuţuianu, Constantin Cojocaru, Elena Sereda, Virginia Mirea, Irina Petrescu, Mircea Constantinescu, Ruxandra Sireteanu, Valentin Teodosiu, Mircea Anghelescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Siminie, Nicolae Pomoje.

Cu regizorul Constantin Dinischiotu, a colaborat în 1979 la un spectacol din seria ”Biografii, memorii”, dedicat scriitorului Ioan Slavici, un scenariu radiofonic de Valeriu Sîrbu. A urmat Concert din muzică de Bach (1981), o adaptare după romanul Hortensiei Papadat-Bengescu.

Corado Negreanu studioul mihai zirra radio

Corado Negreanu în studioul ”Mihai Zirra” al Radiodifuziunii Române, alături de Gheorghe Cozorici, Dan Puican, Mircea Diaconu

Anii ’80 au însemnat și colaborarea cu regizorul Dan Puican, care, în 1984, monta pentru teatrul radiofonic sublima creație semnată de Harper Lee, Să ucizi o pasăre cântătoare, cu Ștefan Iordache și Irina Petrescu, în rolurile principale. Din distribuție nu a lipsit nici Corado Negreanu. Sub aceeași baghetă regizorală a jucat și în Logodnicul de Hortensia Papadat Bengescu (1987).

În 1972, actorul răspunsese invitației regizorului Paul Stratilat de a juca în Danton de Camil Petrescu, cu Mircea Albulescu în rolul titular, Pisălogii (1982), piesa lui Moliere, iar doi ani mai târziu, regizorul Silviu Jicman îl alegea pentru spectacolul Jocul ielelor de Camil Petrescu, alături de Marcel Iureş, George Constantin, Mirela Gorea, Ileana Predescu, Ştefan Sileanu, Mircea Anghelescu, Constantin Dinulescu, Mitică Popescu, Matei Alexandru.

Colaborarea cu regizorul Cristian Munteanu i-a adus actorului câteva roluri în piese remarcabile. De la Henric al IV-lea (1984) de Shakespeare, Faust de Goethe (1985) și Odiseea lui Homer (1987), un spectacol în cinci părți, până la Ciocârlia de Jean Anouilh (1988), spectacol urmat de Spartacus de Mihail Davidoglu (1989) și Arca lui Noe de Lucian Blaga (1990), cu Ştefan Iordache, Mariana Mihuţ, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Dan Condurache, Ion Pavlescu, Alexandrina Halic, Liviu Crăciun, Boris Petroff. Alte spectacole au fost Moromeţii de Marin Preda (1990) și Deșertul tătarilor de Dino Buzzati (1991), apoi Mercier şi Camier de Samuel Beckett și Micile tragedii de Pușkin, ultimele piese înregistrate la Radio în 1993, anul dispariției sale.

carti de corado negreanu

Darul de-a scrie…

Actorul Corado Negreanu și-a găsit timp și pentru scris. În biblioteci sau anticariate, veți avea șansa să dați peste cele două cărți ale sale: Artiști și alții cu undița, apărută în 1970 la Editura Albatros, și Pe malurile Bâtlanului, apărută în 1974 la Editura Eminescu.

Din păcate, nu am găsit pe nicăieri scrierile sale biografice, Mangusta și eu sau Dincolo de orizont. Poate au rămas doar în manuscris… Sau poate nu am căutat eu destul…

Annie-Muscă

Annie Muscă

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Remember

Alte articole și interviuri de Annie Muscă: 

Sandu Sticlaru

Vasilica Tastaman

Lucia Sturdza și Tony Bulandra jucau în primul film românesc înainte de a se căsători

Evocări – Elia Kazan

De la rugby la film: Ilarion Ciobanu

Ingrid Bergman, actrița care s-a născut și a murit în aceeași zi

Prima femeie-pilot din lume cu brevet de zbor a fost actriță

Portrete – Jean Constantin – actorul care nu și-a stăpânit niciodată umorul

„Anda Călugăreanu a plecat departe”

Portrete – Dan Mihăescu: „Ar fi o glumă să devin octogenar”

Silvia Popovici, în premieră în presă

Oana Anagnoste: „Secretul armoniei dintre părinții mei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor” – interviu realizat de Annie Muscă

Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…” – interviu realizat de Annie Muscă

costintuchilaREMEMBERAglae Metaxa,Bărbierul din Sevilla,bertolt brecht,corado negreanu,Corado Negreanu (Generalul Stamatescu),corado negreanu roluri in teatru,corado negreanu teatru radiofonic,dan condurache,dinu cernescu,escu de tudor musatescu,filme cu corado negreanu,friedrich durrenmatt,henric IV,ion talianu,Lupul și oile de Ostrovski,moartea unui comis voiajor,octavian cotescu,oedip rege,Oltenița,Retro de Aleksandr Galin,revista teatrul,sanda manu,sică alexandrescu,stefan banică,Teatrul de Stat din Reșița,titanic vals
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 20 februarie, ne amintim de actorul Corado Negreanu (20 februarie 1925–17 iulie 1993). De trei ani încerc să scriu despre acest actor sobru și distins, al cărui joc îți dezvăluia lăuntrul fiecărui personaj, aruncându-te într-un hău din care uneori, poate nici n-ai mai fi vrut...