Interviu realizat de PUȘA ROTH

interviu crina linta pusa roth revista teatrala radio

Descartes afirma în Pasiunile sufletului (1649) că ”tot ce în suflet e o pasiune, e în corp o acţiune”, afirmație care poate reprezenta un punct de plecare pentru a  face portretul unui unui tânăr artist, al unui om dedicat culturii, al unui om care și-a urmat visul, făcându-l să devină realitate. Am cunoscut-o într-o seară la teatru și mi-am dat seama că în trupul aparent firav se adăpostește o forță, un om care iubește arta, identificându-se aproape cu ea. Este vorba de Crina Valeria Lință, actrița Crina Lință, cea care a avut curajul să înființeze un teatru, pornind de la Asociația Arte dell’Anima. Crina Lință a înființat un teatru, dar pentru a înțelege pe deplin fenomenul teatral, a terminat actoria în acest an, la clasa profesor doctor Florin Zamfirescu. Prima sa opțiune a fost Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-italiană. Vă întrebați câți oameni ar face asta, de dragul artei? Nici nu caut un răspuns, fiindcă e posibil ca răspunsul să fie unul sărac în certitudini.

Crina Lință

Crina Lință

Pușa Roth: Aș dori, Crina Lință, să pornim discuția noastră de la un eveniment petrecut în urmă cu câteva zile: Premiul de pre-debut acordat de echipa Film 4 Fun, ediția a IX-a, premiu înmânat de actorul Gheorghe Visu. Este un premiu care onorează un actor aflat la început de drum, din punctul meu de vedere. Care este opinia ta, a celei care este beneficiara acestui premiu?

Crina Lință: Este într-adevăr o onoare pentru mine acest premiu, mai ales înmânat de către marele actor Gheorghe Visu și de doamna Laura Georgescu Baron, pe care o stimez și apreciez, pentru toată dăruirea și dragostea oferită Festivalului Film 4 Fun. În același timp, este un premiu care mă ”obligă” să continui demersurile artistice, atât în calitate de producător, cât și în calitate de actriță.

premiu crina lință debut

P. R.: A fi actor înseamnă să-ți ”împarți viața” cu personajele pe care le interpretezi. A crea un teatru înseamnă, în opinia multora, să-ți faci casa în teatru, să promovezi talentul, să aduci pe scenă alți actori, uneori uitând de tine, dăruind bucurie prin artă? Cum procedează Crina Lință? Cine iese învingător din acest ”duel” al pasiunilor?

C. L.: Pentru mine nu este un ”duel” al pasiunilor și nu l-am văzut niciodată așa. Este o uniune inseparabilă între profesia de actor și cea de producător, care mă face să privesc partea plină a ambelor părți, astfel încât, la final, să rămân doar cu cele două jumătăți pline. Deocamdată, în afara spectacolului de licență, nu am jucat în niciun spectacol, eforturile mele concretizându-se în grija față de activitățile teatrului. Am început de curând să repet pentru un spectacol, alături de o echipă minunată de actori deja consacrați și de un regizor drag. Spectacolul va avea premiera undeva în luna noiembrie, dar despre acest lucru vă voi anunța la momentul oportun.

P. R.: Răspunzând unor întrebări, afirmați, stimată doamă, că „asociația noastră promovează nu numai teatrul, ci și muzica sau artele vizuale. Organizăm seri de jazz, sau emoționante seri de muzică și poezie. În anumite zile organizăm expoziții de pictură, expoziții de costume de teatru ale artiștilor scenografi. Pentru elevii de liceu care visează să devină studenți ai facultăților de teatru, cadrele didactice universitare ce ne sunt parteneri îi pot pregăti optim, pentru ca examenul lor de admitere să fie unul reușit”. Spuneați aceste lucruri în 2015. Au trecut doar doi ani, dar presupun că nu au fost doar promisiuni, ci proiecte care au sau vor avea finalitate. Ce ați realizat concret în acești doi ani?logo arte dell anima

C. L.: Doi ani deja înseamnă o viață de om pentru Asociația Arte dell’Anima, care a crescut văzând cu ochii, zi de zi, ajungând astăzi la patru producții proprii, ultima având premiera odată cu împlinirea celor doi ani: „Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” de Matei Vișniec. Pe lângă concursurile Anima pentru societate”, în urma cărora au rezultat proiecte atât de minunate, am demarat deja un concurs de scenarii de film: Anima Film Contest”. De asemenea, Asociația a câștigat al doilea proiect de finanțare nerambursabilă la ARCUB, de data aceasta, care va avea loc în această toamnă. Deschidem oficial stagiunea la 15 septembrie 2017 și ne pregătim să demarăm un nou modul al cursului de dezvoltare personală prin teatru, la care, până acum, am avut înscriși peste 100 de copii, dar vă pregătim și foarte multe surprize. Acesta este doar începutul, ne dorim un spațiu mai mare pe viitor, din dorința de a include cât mai mulți artiști în proiectele noastre, să avem o capacitate mai mare de locuri, astfel încât, prin vânzarea biletelor să putem să decontăm măcar o parte din cheltuieli.

La Teatrul Arte dell’Anima din București

La Teatrul Arte dell’Anima din București

P. R.: În această perioadă au loc înscrieri (7 august–7 septembrie 2017) pentru Concursul de scenarii ”Anima Film”, ediția I, al Asociației Arte Dell’ Anima. Ce v-ați propus cu acest concurs, care este miza, dincolo de descoperirea unor talente în materie de scurt-metraj?

C. L.: ”Anima Film” este un concurs de scenarii de scurt- metraj, ce are ca scop promovarea oamenilor talentaţi, creativi şi serioşi. Organizat de Asociaţia Arte dell’Anima, Concursul de Scenarii ”Anima Film” serveşte unui singur scop: descoperirea şi promovarea talentelor. În fiecare ediție se va alege un singur film. Genurile eligibile pentru filme sunt: ficţiune, experimental, thriller/horror, comedie, SF şi documentar. Autorului scenariului câştigător i se oferă oportunitatea de a produce filmul lucrând în colaborare cu Asociația noastră.

P. R.: Doamnă Lință, este important de știut cine face parte din juriul care va hotărî cine merită premiul?

C. L.: Din juriu vor fac parte: Cristian Tudor Popescu, scriitor, jurnalist și critic de film; Laurențiu Damian, regizor, producător, președinte UCIN; Cristina Popa, regizor, producător, asistent Producție al Asociației Arte dell’Anima și eu, Crina Lință, în calitate de producător și președinte al Asociației Arte dell’Anima. Pentru mai multe informații despre acest concurs puteți intra pe pagina Asociației la adresa: www.artedellanima.ro.

P. R.: Revenind la dvs., cred că ar fi interesant de știut cum v-ați descoperit pasiunea pentru teatru, știut fiind că prima opțiune a fost Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-italiană?

C. L.: Cred că de când eram mică, a existat înlăuntrul meu dorința de a mă exprima într-un mod artistic. Nu consider că am descoperit eu pasiunea pentru teatru, ci că ea m-a descoperit pe mine și m-a făcut să devin mai mult ”Eu” decât știam că pot. Cred că toată viața noastră este o continuă dezvoltare și mă bucur că am decis să fac acest pas.

crina linta rol teatru

P. R.: Ce roluri ați jucat în facultate? Apoi în spectacolul de licență, cu public, spectacol de final de facultate, dar care marchează un alt început: cel al carierei de actriță.

C. L.: De-a lungul vremii, ”cărările actoriei”, dacă pot spune așa, m-au purtat în tot felul de direcții: de la Wanda din Gaițele” la Elena Andreevna din Unchiul Vanea”, Phebe din Cum vă place” sau Isabela din Măsură pentru măsură”. Toate au culminat cu spectacolul de licență Și caii se împușcă, nu-i așa?”, realizat de Ștefana Samfira, care a făcut dramatizarea textului, în care am fost distribuită în două roluri: Jackie și Doamna Higby, care au în comun un singur lucru ce le leagă între ele și totodată și de mine – dorința arzătoare de a reuși pe toate planurile. Ce mi se pare cel mai important, este că am redescoperit, mai ales în ultimul an, prin proiectul Și caii se împușcă, nu-i așa?”, bucuria de a juca și de a mă juca pe scenă și știu că vreau să continui, pe cât se poate, să am experiența aceasta unică, în fiecare seară.

P. R.: Crina Lință, eu cred că e momentul să vorbim despre profesorul, îndrumătorul, mentorul spiritual Florin Zamfirescu.

C. L.: Maestrul Florin Zamfirescu a fost și este pentru mine persoana care a văzut și a simțit dorința mea lăuntrică de a mă exprima prin teatru. M-a susținut și m-a încurajat moral atât pe mine, cât și proiectele Asociației Arte dell’Anima, de fiecare dată fiind prezent la evenimentele importante. Știu că este persoana la care aș putea apela oricând, dacă aș avea nevoie de un sfat. Îi mulțumesc și sunt bucuroasă că am făcut parte din clasa dumnealui.

Cu Florin Zamfirescu. Foto Mihaela Petre

Cu Florin Zamfirescu. Foto: Mihaela Petre

P. R.: Trecem acum la o altă etapă importantă din viața dvs.: cea de manager de proiect și producător. Aici aș dori să reamintim de primele spectacole de la Teatrul Arte dellAnima. Și mă refer la Conu Leonida față cu reacțiunea”, Copii răi, O noapte furtunoasă. Apoi manager de proiect pentru Handle with care. Itinerant social theatre. Este o altă etapă, o altă perspectivă asupra lumii teatrale, asupra vieții?

C. L.: Nu cred că este o altă perspectivă asupra lumii teatrale sau asupra vieții, ci vine în completarea acesteia. Proiectele în care mă implic au caracter social, precum Handle with care. Itinerant social theatre” sauEducația începe în cartier” din această toamnă, cu ajutorul cărora ne dorim conștientizarea problemelor actuale ale societății și formarea unui public familiarizat cu educația non-formală.

P. R.: În anul 1997, în luna iulie, apărea la Toronto, Canada, ziarul ”Pulsul românesc”. Editorialul era semnat de Crina Lință, din care voi cita: ”O părticică din inima fiecăruia dintre noi vibrează pentru acel colțisor de țară frumoasă peste care au trecut ani grei de lupte, foamete, ponegrire, asuprire și-atâtea, și-atâtea pe care numai bunul Dumnezeu le știe. Toate-acestea le-a suportat un popor bun, cu oameni harnici și primitori, viteji și voioși, cu copii inteligenți și frumoși. […] Numai brazii cei falnici și apele noastre lin curgătoare știu câte a suportat draga noastră țară. […] De aceea, Mie, Suflet Românesc, aflat la mii de km depărtare, cel mai frumos cuvânt îmi este România. România este Țara Mea, a Ta și-a Tuturor acelora în a căror trup curge sânge de român și a căror inimă vibrează la tot ce-nseamnă românesc. […] Noi, românii, aflați la mii de km depărtare suntem sortiți să simțim dorul de țară cel mai mult și oricât de bine ne-ar fi unde trăim, să avem acel gol sufletesc pe care nimeni și nimic să nu-l poată umple. […] Poate că sistemul de aici și stresul existent nu ne permit să gândim prea mult la ai noștri, dar sunt convinsă că nu i-am uitat. […] Ne lipsesc știrile bune sau rele, glumele, bancurile, rebusurile, ne lipsește imaginea țării, viața de acolo, într-un cuvânt PULSUL ROMÂNESC. Ei bine, dragi români, acest PULS ROMÂNESC vă promitem să îl descoperiți odată cu citirea ziarului nostru.” Crina și Gabriel Lință au locuit în Canada în perioada 1994–1997, au muncit cot la cot, dar nu au uitat de România. Să înființezi un ziar în străinătate, să-l distribui gratuit, e un gest de mare curaj, dar și de o frumusețe extraordinară. A fost nebunia tinereții sau dorința de a demonstra că nimic nu e imposibil?

C. L.: Cred că un pic din amândouă, dar mai presus de atât cred că a fost dragostea față de scris și latura artistică. Atunci ea se manifesta în acest fel. În plus, a fost copleșirea dorului de casă, dorința de menținere vie a unei legături cu plaiurile natale.

crina linta si sotul

P. R.: Eu zic că este momentul să vorbim despre familia Lință. Pe Gabriel Lință l-am văzut zâmbitor și amabil tot la teatru, deși este om de afaceri. A înțeles pasiunea soției și așa a apărut Asociația Arte dell’Anima, apoi teatrul. În artă trebuie să investești și compensația morală e cea care contează și nu banul. Sunt puțini oameni de afaceri care acceptă să ajute arta. Domnul Lință a cedat bucuros sau a fost nevoie să-l convingi? Eu cred în prima variantă, dar nu exclud surprizele.

C. L.: Soțul meu a fost de acord cu tot acest demers, m-a sprijinit și înțeles în tot ceea ce privește domeniul artistic. Mai mult, a colaborat pe partea tehnică cu arhitectul, s-a ocupat de partea de infrastructură și design, dar și financiar pentru realizarea sediului Teatrului Arte dell’Anima. Atât eu, cât și soțul meu suntem de părere că satisfacția sufletească domină orice altă satisfacție, dorind dintotdeauna să oferim ceva înapoi comunității.

P. R.: Crina Lință, în ultimii trei ani ați terminat UNATC, ați deschis un teatru, sunteți producător, manager de proiect, ați început să repetați într-un spectacol. Cum reușiți să vă implicați în atâtea activități?

C. L.: Este simplu: dorința. Dorința este vitală în tot ceea ce facem. Ea motivează acțiunile și ne dă elan. Sunt o persoană foarte curioasă și îmi place tot timpul să îmi stimulez curiozitatea. Sunt pariuri cu mine însămi că pot face tot felul de activități care au legătură cu creativitatea.

P. R.: Ce înseamnă creativitatea pentru dvs.?

C. L.: Creativitatea pentru mine este o stare de spirit care ignoră vârsta biologică.

P. R.: Aveți defecte?

C. L.: Sigur! Doar sunt om.

P. R.: Care ar fi acelea?

C. L.: Sunt perfecționistă, sunt exagerat de ordonată și, câteodată, cer prea mult de la cei din jur.

crina linta vlad linta

P. R.: Ce a însemnat studenția pentru dvs.? Și mă refer la cea pe care ați început-o la o vârstă matură.

C. L.: Hmm. În primul rând, redescoperirea unor emoții, a sufletului de copil, pe care cred că nu îl pierdem niciodată, doar că nu îl mai conștientizăm, și bucuria ”jocului”.

P. R.: Ce vă doriți pe plan profesional, ca actriță?

C. L.: Îmi doresc să caut, să învăț, să cercetez, să mă cunosc mai bine pe mine însămi, să mă bucur, să mă mir, să mă emoționez și să emoționez.

P. R.: Sunteți o persoană fericită?

C. L.: Sunt o persoană fericită și împlinită, am o familie frumoasă, un soț care mă susține și doi băieți minunați.

P.R.: Sunteți o femeie frumoasă și într-o formă foarte bună. Care este secretul?

C. L.: Chirurgia plastică! Glumesc! Olivier de Ladoucette spune că secretul se află în primul rând în mintea noastră.

P. R.: Un sfat pentru cititori!

C. L.: Nu încetați să visați, nu vă temeți de schimbare și iubiți!

Viața este un șir nesfârșit de surprize, de încercări, dar viața merită trăită. Cred că asta e concluzia la care am ajuns după discuția cu Crina Lință. Așa cum am mai spus, nu cred că sunt foarte mulți oameni care să facă un teatru, să-l crească prin forțe proprii, să-și asume riscuri, să se străduiască pentru alții, atunci când ar putea urma exemplul celor mulți care preferă destinațiile exotice, și nu emoțiile susținerii unui templu al Thaliei. Crina Lință poate fi unul dintre modelele de urmat. La mulți ani!

Vezi: Arhiva Teatrul Arte dell’Anima

Pușa Roth

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Prin teatrele pariziene de Pușa Roth

Arhiva rubricii Corespondență

Alte articole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meucronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

Casa cu pisici, cronică de teatru

Viața Capitalei, la rubrica Rarități

Ovidiu Iuliu Moldovan în „Tragica istorie a doctorului Faust” de Christopher Marlowe

„Fântâna sfinţilor” de John Millington Synge la Teatrul Principal din Palma de Mallorca

Homo homini lupus

Poezie de teatru

„Sfânta şi dureroasa tristeţe a comediei”

”O noapte furtunoasă” la Teatrul Arte Dell’Anima din București, cronică de teatru

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUarcub,Asociația Arte dell’Anima,canada,conu leonida fata cu reactiunea,creativitate,crina lință,Cristian Tudor Popescu,dorința,Facultatea de Limbi și Literaturi Străine,Film 4 Fun,florin zamfirescu,Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt,gaițele,Gheorghe Visu,Handle with care. Itinerant social theatre,interviu cu actrita crina linta,Laurențiu Damian,Pulsul românesc,pusa roth,Și caii se împușcă nu-i așa?,Ștefana Samfira,Teatrul Arte dell'Anima din București,tineri actori,toronto,”Anima Film Contest”
Interviu realizat de PUȘA ROTH Descartes afirma în Pasiunile sufletului (1649) că ”tot ce în suflet e o pasiune, e în corp o acţiune”, afirmație care poate reprezenta un punct de plecare pentru a  face portretul unui unui tânăr artist, al unui om dedicat culturii, al unui om care și-a...