Interviu realizat de DOMNICA ȚUNDREA

cristian munteanu regie radio interviu domnica tundrea

Domnica Țundrea: Domnule Cristian Munteanu, dacă ar fi să vă autodefiniţi stilul, consideraţi că modalitatea dvs. de a face regie la Radio a cunoscut poate şi o anumită constantă?

Cristian Munteanu: Nu ştiu, mi-e greu să spun, aş dori să existe o constantă, fiindcă ar presupune faptul că de la început am avut un stil. Asta nu înseamnă că nu am cunoscut şi anumite etape. Nu cred că am rămas cel care a intrat acum treizeci şi ceva de ani ca regizor tânăr în Radio… La început, poate că dintr-o anumită superficialitate (nu mă feresc de cuvânt: când nu ştii un lucru, ţi se pare că e foarte uşor şi că într-o zi-două l-ai şi aflat), abordam cu o anumită nonşalanţă regia la Radio. Ca pe parcurs să-mi dau seama că este realmente o îndeletnicire foarte serioasă şi să încerc să-mi găsesc poate un stil.

cristian munteanu despre teatrul radiofonic

Cristian Munteanu. Fotografie de Vasile Blendea

D. Ț: Sunteţi autor de scenarii radiofonice şi de piese jucate pe scenă, de aceea aş vrea să-mi spuneţi cum gândiţi exigenţele genului auditiv în ceea ce priveşte textul.

C. M: Cred că textul de Radio este un univers. Eu am avut şansa de a fi scris scenarii abia după ce am început să cunosc destul de bine Radioul – şi generaţiile de actori, şi exigenţele regizorale, şi posibilităţile de exprimare prin microfon… Primele mele scenarii erau scrise poate în joacă, dar pornind de la un specific al Radioului… ele încercau să sondeze un univers nou, care este universul sonor.

D. Ț: Ce anume vă determină să alegeţi un text? Aveţi anumite modele dramatice la care vă întoarceţi? Aţi simţit, de pildă, nevoia de a reveni la anumiţi autori, la un anumit stil? Şi, mai apoi, cum gândiţi ideea de libertate faţă de un text, cât de departe se poate ajunge?

C. M.: Vedeţi, la început, Radioul a cunoscut o perioadă de regie barocă, în care se practica aglomerarea de sonorizare – nu neapărat gratuit, dar era tentant să intervii permanent, ca să subliniezi o idee sau ca să prelungeşti jocul actorilor, vocile, în conformitate cu concepţia asupra textului… Asta tenta… Aşadar, iniţial sunt foarte convins că am fost interesat de textele care ofereau posibilităţi de exprimare cât mai diverse, ca eu să pot să-mi exersez fantezia regizorală pe acele texte… Cu timpul, cred că am început să înţeleg că, până la urmă, simplitatea este lucrul esenţial, că nu e nevoie să intervii decât atunci când trebuie şi cu efectul cel mai elocvent, care sugerează cel mai bine ceea ce doreşti să spui… Deci am pornit de la o aglomerare de efecte şi am ajuns, cred, în final, la o sinteză, la dorinţa de a interveni cât mai puţin şi cât mai eficient.

regizorul-cristian-munteanu medalion

D. Ț.: Spuneţi-mi dacă în această simplitate şi-n această sinteză îşi află locul ei şi poezia. Aşadar, cum se naşte poezia scenei sau poezia cuvântului, a unei stări, a unei situaţii?

C. M.: Sigur că poezia este dată în special de text. Eu cred că, de fapt, fiecare piesă, ca şi la teatru, trebuie tratată altfel. N-aş putea să spun că am insistat pe o dimensiune poetică – n-am încercat ca o dimensiune a mea s-o aduc neapărat în toate producţiile mele, ci m-am străduit să mă axez pe ceea ce reprezenta dominanta textului. Şi asta sigur că se poate realiza în infinite feluri, pornind întotdeauna de la text – prin alegerea muzicii, chiar prin alegerea sonorităţilor, care trebuie să creeze un întreg decor, ce poate deveni, la un moment dat, realmente poetic. La fel cum şi vocea omenească are toate inflexiunile posibile care să te conducă, interpretând un rol, la o poezie de cea mai bună calitate.

D. Ț.: V-aţi simţit vreodată iconoclast în modelarea, în mobilarea unui spaţiu auditiv, în crearea unui amalgam de zgomote, cuvinte, muzică?

cristian-munteanu-1956C. M.: Da, uneori am şi vrut să fiu, am făcut deliberat acest lucru… Exista, la un moment dat, un soi de rutină care începuse să se instaureze în regia la Radio – asta pe la începuturi, prin anii ’60 şi ceva… Şi vă mărturisesc că am încercat să forţez nota, adică să aduc fel de fel de elemente noi, dar, în acelaşi timp, care erau poate un pic pe lângă text… Însă asta pornea dintr-o sfântă nevoie de a crea altceva, de a crea un nou limbaj.

Decorul sonor are un rol foarte important. După nişte ani, mi-am dat seama ce importanţă majoră are în teatrul radiofonic tăcerea… cât de expresiv devine cuvântul pus alături de tăcere… Cât durează acea tăcere? Nu există niciodată o tăcere pasivă, tăcerea spune ceva, ea transmite, ea lasă ca emoţia ascultătorului să se consume… Deci există un joc foarte fin de nuanţe şi mai există acea osmoză care trebuie să se producă între receptor şi cel care dăruieşte…

D. Ț.: În ceea ce vă priveşte, cum funcţionează comunicarea cu actorii? Fiindcă se ştie că există o conduită specială a relaţiei regizor-actori la Radio. Pe ce stare se bazează această relaţie şi cum se naşte această stare, de unde vine?

C. M.: Pentru fiecare actor trebuie găsită o anumită modalitate de a-l capta, de a-l duce pe drumul pe care vrei ca el să meargă… Pentru asta, să ştiţi că de foarte multe ori eu mă aplecam şi vorbeam în şoaptă cu actorul respectiv, nu pentru a-i menaja susceptibilitatea, dar mai ales pentru a găsi ceea ce este bun pentru el şi numai pentru el şi care nu este general valabil pentru toţi… Ca regizor, am fost şi sunt un temperamental… Eu, în general, dirijam; am crezut întotdeauna că un anumit fluid, o anumită emoţie se poate transmite şi dincolo de geamul acela despărţitor dintre regizor şi actori… Aşa cum anumite gesturi – culmea, vizualul! – pot să conducă, la un moment dat, şi ele actorii… Şi o serie întreagă de actori m-au înţeles şi m-au urmat. Fiindcă eu cred că, şi în absenţa imaginii, acele gesturi ale mele reuşeau să inducă un fluid de emoţie.

Eu am o părere extraordinară despre teatrul radiofonic. Este cel mai rafinat teatru. Regizorul este ca un dirijor, el trebuie să facă o orchestraţie. Eu cred că m-am îndrăgostit de teatrul radiofonic făcându-l…

2006

 Vezi și: Medalion Cristian Munteanu

costintuchilaINTERVIUbaroc sonor,cristian munteanu,domnica tundrea,efecte teatrale la radio,forme de teatru radiofonic,interviu cristian munteanu,orchestrație regizorală,regie teatru radiofonic
Interviu realizat de DOMNICA ȚUNDREA Domnica Țundrea: Domnule Cristian Munteanu, dacă ar fi să vă autodefiniţi stilul, consideraţi că modalitatea dvs. de a face regie la Radio a cunoscut poate şi o anumită constantă? Cristian Munteanu: Nu ştiu, mi-e greu să spun, aş dori să existe o constantă, fiindcă ar presupune...