de PUȘA ROTH

pusa roth despre cristian munteanu

Se împlinesc deja şapte ani de când regizorul Cristian Munteanu, figură emblematică a Teatrului Naţional Radiofonic, a plecat din această lume, spre a se aşeza alături de alţi iluştri înaintaşi acolo, sus, în Galaxia Teatrului Îngerilor.

Pe maestrul Munteanu l-am cunoscut târziu, atunci când, fără multe vorbe, am început colaborarea cu domnia sa. Era un bărbat distins şi, contrar specificului muncii sale, vorbea puţin, încet, elegant, cu un strop de tandreţe dar şi de umor în glas. Întotdeauna calm, privea agitaţia celorlalţi cu un fel de uimire copilărească, neînţelegând, parcă, de ce atâta agitaţie, când totul era gândit, aranjat, convenit. Pentru că maestrul Cristian Munteanu era extrem de riguros şi această rigoare impunea un respect deosebit.  

cristian-munteanu evocare de pusa roth

Cristian Munteanu 

Regizorul Cristian Munteanu urma până la cea mai fină nuanță sugestiile bogate ale coperta-dans-alb-poezii-cristian-munteanu-prefata-costin-tuchiladialogurilor, refăcând cu migală  de artizan atmosfera pieselor regizate de domnia sa. Mi-aduc aminte de Mantaua de Gogol, de Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi, de Duios Anastasia trecea de Dumitru Radu Popescu, pe care le-am dramatizat, iar Cristian Munteanu se bucura ca un copil de minunatele cadouri primite. Avea un stil aparte de a conversa, cu tăceri, cu zâmbete discrete, niciodată pe un ton mai ridicat chiar dacă, de multe ori, se întâmpla să fie nemulţumit de o înregistrare sau alta.

Mai târziu l-am descoperit pe poetul Cristian Munteanu, mult prea târziu ca să pot să-i spune că i-am citit poezia, subtilă şi rafinată ca un cântec de lebădă. Cristian Munteanu a plecat discret dintre noi, aşa cum i-a plăcut, cred eu, să trăiască printre oameni. De la maestrul Cristian Munteanu am învăţat multe, mai ales când eram de faţă la înregistrări, dar cred că marele câştig a fost că am învăţat dimensiunea rigorii în teatru.

Mantaua, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol, regia artistică: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 8 februarie 2004 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi și:  In memoriam Cristian Munteanu de Costin Tuchilă

Cristi și jocul închipuirii de Doina Papp

pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

costintuchilaEVOCĂRIcristian munteanu,dans alb poezii cristian munteanu,duios anastasia trecea,evocare cristian munteanu de pusa roth,mantaua de gogol pusa roth,pusa roth,regie teatru radiofonic,regizorul cristian munteanu
de PUȘA ROTH Se împlinesc deja şapte ani de când regizorul Cristian Munteanu, figură emblematică a Teatrului Naţional Radiofonic, a plecat din această lume, spre a se aşeza alături de alţi iluştri înaintaşi acolo, sus, în Galaxia Teatrului Îngerilor. Pe maestrul Munteanu l-am cunoscut târziu, atunci când, fără multe vorbe, am...