Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

intlaniri-internationale-cluj cronica de festival mariana ciolan

Întâlnirile internaționale de la Cluj reprezintă un festival singular în peisajul manifestărilor de gen de la noi. Prin partea cea mai cuprinzătoare, o selecție de spectacole, el se adresează în mod firesc urbei, dar în egală măsură întoarce o privire complexă către însuși teatrul care l-a inițiat și îl organizează, Teatrul Național „Lucian Blaga”, și către lumea precis delimitată a creatorilor de teatru și a celor care îl oglindesc prin demersurile lor pedagogice, teoretice, publicistice. Pentru cinci-șase zile trupa teatrului clujean devine vedeta festivalului, prin reprezentațiile susținute, ceea ce pentru cei mai activi și solicitați interpreți în distribuții este uneori un „tur de forță”, care consumă, dar și încarcă energetic, după cum ne mărturiseau unii actori. Iar pe parcursul anului creativitatea este stimulată și în vederea festivalului, căci, în bună parte, programul repertorial al instituției este gândit în raport de genericul acestuia, ceea ce, în final, se va întoarce drept beneficiu tot pentru publicul iubitor de teatru.

EMIGRANTII - NIK_8084 - foto Nicu Cherciu

Emigranții de Slawomir Mrożek, regia: Tudor Lucanu, Teatrul Național din Cluj-Napoca. Foto: Nicu Cherciu

Desfășurate la început de octombrie, Întâlnirile internaționale de la Cluj, ajunse anul acesta la a cincea ediție, au avut genericul „Europa noastră”. O temă consonantă cu țelurile programatice, dar și cu programul Capitală culturală europeană, în cadrul căruia orașul Cluj-Napoca depunea aplicația chiar pe parcursul manifestării de sub cupola Teatrului Național „Lucian Blaga”, partener în acest program, unde, de altfel, domnul Florin Moroșanu, director executiv al Asociației capitală culturală europeană Cluj-Napoca 2021, a fost invitat la una dintre mesele rotunde care i-au reunit pe participanții Întâlnirilor. Larga deschidere a câmpului de dezbatere în planul ideilor specifică manifestării a făcut de asemenea ca una dintre serile acestor Întâlniri, seară memorabilă, să fie dominată de către carismaticul istoric Lucian Boia cu Gânduri despre Europa, ale domniei sale, întretăiate cu acelea ale unui „interlocutor” marcat de evident interes, de sinceră și profundă preocupare legată de subiect, anume, publicul care umplea Sala mare a Naționalului.

Din 2011 de când există, Întâlnirile internaționale de la Cluj s-au manifestat constant și plenar drept un spațiu privilegiat de dialog internațional prin teatru, un prilej de promovare a colaborărilor culturale. Mă refer aici în primul rând la acele spectacole ale Teatrului Național „Lucian Blaga” realizate sub direcția de scenă a unor oameni de teatru străini recomandați de valoroasă carte de vizită. Sau la faptul că acum, la colocviul dedicat „Traseelor imaginare”, adică tocmai acelor direcții tematice care ar putea guverna ediții viitoare ale Întâlnirilor clujene, s-a sugerat chiar ideea unor coproducții internaționale care să le particularizeze. Probabil că se vor întâmpla și asemenea fapte artistice, ecuația cuprinde multe necunoscute deocamdată, dar cert este că și anul acesta au ajuns la Cluj-Napoca în calitate de invitați ai festivalului numeroși oameni de teatru, directori de festivaluri și de instituții de spectacol, din Italia, Portugalia, Spania, Israel, Turcia, Germania, Franța, alături de oaspeți din țara noastră, că ei, cu toții, s-au angajat în dialoguri aplicate pe teme preocupante pentru breasla creatorilor de teatru, dar esențiale în egală și profundă măsură pentru aceștia ca aparținând unui spațiu comun unde există puncte de confluențe dar și divergențe, puternic neliniștitoare uneori, care se impun cu evidență reflecției tuturor. Dialogurile au fost prilejuite de mesele rotunde Europa noastră teatrală (moderator, criticul Marina Constantinescu), Festivalurile de teatru în actualul context internațional (moderator, regizorul italian Roberto Bacci), dar au fost continuate la modul informal pe toată șederea la festival care s-a oferit astfel, totodată, ca un soi de campus, unde cinele în ambianța prietenească și primitoare din foaierul cel mai de sus al teatrului constituiau și ele un moment așteptat, îndrăgit și deloc lipsit de importanță din perspectiva oportunităților oferite invitaților de a se cunoaște, de a-și afla activitatea, proiectele și, de ce nu, de a nutri speranța unor parteneriate atunci imaginate. Latura teoretică, să-i zicem, a festivalului a mai cuprins un moment important, la mediateca Institutului Francez, unde publicul a luat parte la colocviul Matei Vișniec și limba franceză (moderator, Vincent Henry), în prezența scriitorului venit și de această dată de la Paris special pentru festivalul clujean.

American Dream

American Dream de Nicoleta Esinencu, regia: Leta Popescu, Teatrul Național din Cluj-Napoca. Foto: Nicu Cherciu

Întâlnirile internaționale de la Cluj au prilejuit anul acesta confruntarea cu un repertoriu contemporan valoros, dezvoltat pe o paletă importantă de teme, cum ar fi emigrația cea zilnic pomenită și comentată în media internațională sau agresivitatea contemporană – a individului, ca în piesa Alinei Nelega, În trafic, sau a societății guvernate de consumerismul care duce la o alienare ce pare iremediabilă, ca în Agamemnon de Rodrigo García, apoi mirajul Vestului și decalajul Est-Vest, subiect înfățișat într-un savuros râsu’-plânsu’ de piesa Nicoletei Esinencu, American dream, ori recursul interogativ asupra trecutului recent sau mai îndepărtat care a fost marcat de totalitarism, ca în piesa Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec. Am asistat astfel la spectacole care au pus la lucru, în studioul „Euphorion” sau la Art Club, o bună parte a echipei tinere, regizori, actori, scenografi angajați ori atrași în promițătoare colaborare, care lasă să se întrevadă reale speranțe de izbutințe viitoare pentru ei și pentru teatrul clujean. Încep prin a-i menționa pe Tudor Lucanu, cu al său simț deosebit al scenei alimentat de inventivitate productivă care a guvernat și spectacolele cu Emigranții de Mrożek și În trafic de Alina Nelega, pe Răzvan Mureșan, inspirat în lectura sa pentru scenă a piesei Richard al III-lea se interzice, un spectacol cu o stilistică omogenă, care readuce convingător în discuție libertatea creatorului și dreptul de existență al artei, independent de scopuri politice, chiar în zilele când din păcate, practici vechi de tip stalinist sunt alarmant reînviate pe tărâm dâmbovițean chiar în domeniul teatrului.

Richard _ 05 - foto Nicu Cherciu

Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec, regia: Răzvan Mureșan, Teatrul Național din Cluj-Napoca. Foto: Nicu Cherciu

Alți doi tineri regizori revin pe scenele Naționalului cu discusuri ce respiră un suflu modern prin mijloacele scenice abordate și un dinamism care a cucerit evident publicul, István Albu, recitind Cameristele de Jean Genet, prin grila unei acuități familiare astăzi având drept țintă morbidul prezent aproape non-stop și el pe ecranele televizoarelor noastre la „știri”, Andrei Măjeri, care „decupează” monodrama lui Rodrigo García prin vocea întreită a interpreților și o face să rezoneze organic cu ambientul sonor elocvent, capabil să potențeze sensurile ei privind înstrăinarea individului. De pe poziția unui teatralism construit pe o paradigmă unde încap firescul rostirii, stilul interactiv neagresiv sau combinarea mijloacelor multimedia cu „descompunerea” trăirii personajelor sub o lupă nemiloasă, spectacolul Letei Popescu inspirat de piesa tinerei scriitoare din Basarabia, Nicoleta Esinencu, naște întrebări care îndeamnă să te simți solidar cu nodul ideatic propus și cu tâlcul întâmplărilor.

UbuZdup! _ 04 - foto Nicu Cherciu

UbuZdup! după Alfred Jarry, regia: Gábor Tompa, Teatrul Național din Cluj-Napoca. Foto: Nicu Cherciu

Festivalul s-a deschis cu un spectacol provocator, adaptarea dramatizată a Adei Lupu după romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, discurs scenic în care ideea confruntării individului cu propriile limite în fața istoriei aflate la moment de răscruce, Primul Război Mondial, este radiografiată printr-o construcție secvențială. Aici, introspecția și dedublarea personajului central, Gheorghidiu, prezente în scriitura lui Camil Petrescu, sunt prelungite în carnea scenei prin inventarea unui alter ego, Psihologul, menit să facă și mai pregnantă criza de identitate și de relaționare cu o lume amenințător mișcătoare. Cu UbuZdup!, premieră din actuala stagiune la Național, regizorul Gábor Tompa reconfirmă afinitatea sa deosebită față de temele absurdului, de dezvoltările grotescului, sondând cu propriile interogații creatoare piesa Ubu înlănțuit și alte scrieri de Alfred Jarry, într-un spectacol care se ridică, dincolo de titlul frisonant sugestiv ca o apăsată dedicație către contemporanii noștri în funcții, la imaginea ființei generice, marcată iremediabil de ridicol, fundamental dispusă să-și lase libertatea călcată în picioare. Depersonalizarea, alinierea generală a indivizilor către spațiul concentraționar dominat de Ubu sunt înfățișate de trupa care, la rândul ei, reconfirmă gustul pentru performață prin tablouri vii, de un dinamism punctat de sunetul alămurilor câtorva instrumentiști și al songurilor interpretate de actori.

Lectia_Constantin Chiriac_Sebastian Marcovici (1)

Constantin Chiriac în Lecția de Eugène Ionesco, regia: Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu. Foto: Sebastian Marcovici

O replică foarte puternică, unul dintre cele mai bine primite spectacole din festivalul de anul acesta, a fost un spectacol-invitat, montarea de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu cu Lecția. Regizorul Mihai Măniuțiu, recitind aici piesa lui Eugène Ionesco drept „un text politic” în care descifrează efectele devastatoare ale oricărei dictaturi, realizează un construct polivalent unde și jocul nunațat al actorilor, și multiplicarea „elevei-victimă”, și mediile reflectorizante, reverberante ale materialelor care alcătuiesc spațiul de joc au efect puternic, capabil să trezească asupra spectatorului o emoție rece într-o fină intersectare cu luciditatea reflecției.

vertij (2)

Vertij, regia: Mihai Măniuțiu, Teatrul „Aureliu Manea din Turda

Alte două producții au condus Festivalul în spații teatrale diferite, anume Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca și Teatrul „Aureliu Manea” din Turda. La primul, am văzut în sala Studio Recviem pentru un spion de George Tabori, piesă care „combină savuros comedia neagră cu drama psihologică”, după cum o caracterizează regizorul Mihai Măniuțiu, cel care o pune în scenă ca un triplu regal actoricesc pe textura unei subtile împletiri între jocul necruțător al istoriei și jocul descifrării identității personale, ca o pendulare pe scala adevărurilor ce se pot mărturisi și a celor ce rămân învăluite de mister din viața și peripețiile profesionale ale celor trei celebri agenți ai serviciilor secrete. Sub un titlul care stimulează imaginația, Vertij, în direcția de scenă a aceluiași Mihai Măniuțiu, pe scena teatrului din Turda, am urmărit un poem scenic de o rară sensibilitate despre adâncimile și meandrele sufletului omenesc, despre alteritate și nevoia de celălalt, în care se conjugă armonios expresivitatea corporală, „apele” sugestive și învăluitoare ale proiecțiilor video și „valurile” sonorității percutante cu rostirea frisonantă a textului ce dezvăluie tulburătoare virtuți lirice și metaforice. Au completat această largă ofertă stilistică și tematică a festivalului două reprezentații care poartă marca acelui mariaj insolit între teatru și muzică, născocit și experimentat de artista nepereche Ada Milea, un spectacol realizat cu Alexander Bălănescu, ce conduce delicat sau viguros, cu mult umor, în tot cazul, prin întâmplări și trăiri cotidiene, God’s Playground și o nouă versiune cu Apolodor, inspirat din poemul lui Gellu Naum și împlinit cu actorii clujeni.

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronică de festival

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 
costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALagamemnon,alfred jarry,americam dream,cronica de festival,europa noastra,Întâlnirile Internaționale de la Cluj,lectia eugene ionesco,mariana ciolan,mihai maniutiu,rodrigo garcia,ubuzdup,vertij
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Întâlnirile internaționale de la Cluj reprezintă un festival singular în peisajul manifestărilor de gen de la noi. Prin partea cea mai cuprinzătoare, o selecție de spectacole, el se adresează în mod firesc urbei, dar în egală măsură întoarce o privire complexă către însuși teatrul...