Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru eu o casa de papusi

Eu. O casă de păpuși. O poveste feminină după piesa O casă de păpuşi de Henrik Ibsen. Scenariul și regia: Carmen Lidia Vidu, Teatrul Odeon din București

Din caietul de prezentare al spectacolului de faţă aflăm că el constituie prima producţie din cadrul proiectului „Surorile Heddei. Susţinerea femeilor artist din România şi Estul Europei”, câştigător al Ibsen Scholarship 2014. Mă abţin să îmi imaginez ce ar fi gândit dramaturgul scandinav urmărind acest „eseu” având ca pretext capodopera sa profund realistă O casă de păpuși (1879). Numai că pe autori demult nu îi mai întreabă nimeni ce părere au, textele lor devin pretexte, sunt ciopârţite, mistificate, totul în numele actualizării, al aducerii la zi, la cestiune. În Eu. O casă cu păpuşi, nu numai piesa lui Ibsen devine pretext, ci şi personajul ei, Nora.

eu o casa de papusi surorile heddei

Ni se propune un eseu cu accente feministe pe tema singurătăţii (post-suferinţă în dragoste) a femeii care a sacrificat tot pentru bărbatul iubit şi pentru familie. Este mai mult ceea ce am presupus că ar fi fost de dorit să înţeleg. În fapt, e vorba de un spectacol cu teză: bărbatul, fie el soţ sau tată taie aripile femeii, îi refuză candoarea, visele, idealurile, fiinţa cea mai devotată dar şi cea mai fragilă devenind astfel un simplu obiect, un instrument, o păpuşă. 

Nora 2

Teza ca teza dar ce ne facem cu punerea ei în scenă? Că aici lucrurile se complică, atmosfera devine pâcloasă, rezultatul agasant şi confuz. În rarele momente în care am reuşit să mă conectez la ce se spune pe scenă, am intuit că e vorba de un monolog tânguitor, monocord, monoton şi în sine, pe tema absolut exhaustivă a nefericirii, nesupunerii, inadaptării. Alături de actriţa protagonistă mai apare o soprană închipuind destul de coşmaresc o păpuşă cam monstruoasă – probabil e vorba de un alter ego al eroinei, care, în schimb, reuşeşte să fie traducerea în acute a unei tensiuni artificial construite, neclare şi neprecizate. 

Aproape o oră m-am întrebat ce vrea această fiinţă care bate scena în lung şi-n lat, îşi leagănă o deşirată sfâşiere superficială, neasumată. Să mă scuze realizatorii, nu pot empatiza cu ceva ce nu înţeleg. Mai mult, frazarea este atât de distorsionată încât abia aud vorbele care oricum nu reuşesc să se coaguleze într-un sens, într-un mesaj. 

Acest personaj on road se presupune că e purtător de semn, de simbol, că reface un parcurs dramatic, puternic conflictual care ar trebui să ne trezească simpatie, compasiune şi nu, aşa cum se întâmplă, să ne învăluie în ceaţa densă a perplexităţii şi indiferenţei.

Nora eu o casa de papusi carmen lidia vidu

Proiecţiile – de care de altminteri, se abuzează – cuprind imagini-simbol mult prea eterogene şi în sine – statui, câini cu colţi, şosele, sânge. Ca să vă faceţi o idee, în acest context, dacă s-ar fi proiectat imagini ale atentatelor din 11 septembrie sau scene din baletele ruse, nu ar fi surprins pe nimeni. Ştiu că acum se poartă concepte încăpătoare gen „instalaţie”, unde poţi înghesui tot ce îţi trece prin cap, însă, un lucru e limpede, acumularea nu înseamnă sens, zgomotul de fond tip bruiaj sau privirea pierdută şi gura uscată nu produc emoţie, iar frazele mormăite sau repetate ca o litanie nu reprezintă mesaj. 

Mă întreb – retoric, desigur – de ce să iei un text de Ibsen şi dorind – presupun – să-l descifrezi, să îl decriptezi – să ajungi să îl destructurezi? Pe ruinele unei structuri nu se poate clădi un manifest. E ca şi cum în urma unei demolări furibunde, dintr-o casă cu anvergură, continuitate şi stil ar fi rămas un fragment de scară interioară pe care îşi odihnesc neputinţele fiinţe rătăcite, fără stăpân.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcarmen lidia vidu,cronică de teatru rtr,eu o casa de papusi,ibsen,Ibsen Scholarship 2014,monolog,nora ibsen,nora o casă de păpuși,răzvana niță,surorile heddei
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Eu. O casă de păpuși. O poveste feminină după piesa O casă de păpuşi de Henrik Ibsen. Scenariul și regia: Carmen Lidia Vidu, Teatrul Odeon din București Din caietul de prezentare al spectacolului de faţă aflăm că el constituie prima producţie din cadrul proiectului „Surorile Heddei. Susţinerea...