d-r-popescu-despre-teatru-pusa-roth-revista-teatrala-radio

În cadrul săptămânii aniversare dedicate scriitorului Dumitru Radu Popescu (n. 19 august 1935), Teatrul Național Radiofonic a programat miercuri, 19 august 2015, la ora 0.30, la Radio România Cultural, în seria „Mari spectacole”, Cezar, măscăriciul piraților. Adaptare de Georgeta Răboj şi Constantin Dinischiotu. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Dan Condurache, Virgil Ogăşanu, George Ivaşcu,  Valentin Teodosiu, Petre Lupu, Emilia Popescu, Eugen Cristea, Alexandru Bindea, Sorin Gheorghiu, Dumitru Chesa, Gh. Pufulete. Redactor: Georgeta Răboj. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 2003.

Piesa a fost tipărită în primul volum de teatru de D. R. Popescu (Aceşti îngeri trişti, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1970) după ce fusese jucată în premieră absolută la Teatrul Maghiar de Stat din Sfântu Gheorghe (Cezar, a kalózok bohóca, traducere de Tomori Peter, regia: Ban Ernö, 14 septembrie 1968). Piesa s-a mai jucat la: Teatrul de Stat din Oradea, secţia română – Trupa „Iosif Vulcan”, regia: Ion Deloreanu, premiera: 1 noiembrie 1968; Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, regia: Nicolae Scarlat, premiera: 19 octombrie 1992.

„Mediocritatea întotdeauna are dreptate, fiindcă nu face nimic! Ea roade cu tenacitatea cariilor”, citim în Cezar, măscăriciul piraţilor*), „piesă dürrenmattiană prin modul grotesc și parodic de relativizare a valorilor istoriei”**), în care, pe un vas de pirați, un ins autointitulat Cezar are neagra fantezie de a-și înscena moartea în Senat. Omul de geniu e înlocuit cu circarul, pentru că „istoria, spune autorul, n-are neapărat nevoie de Cezar, ci de un măscărici care poate fi oricine, cu condiția să joace rolul de Cezar cerut de Istorie.”

Constatare, dar și amară concluzie pe care o regăsim adesea, într-o formă sau alta, în scrierile lui D. R. Popescu.

coperta-prezentul-absent-ars-longa-summa-cum-laude-d-r-popescu-pusa-roth

Publicăm mai jos un fragment din interviul realizat de Pușa Roth cu autorul, fragment referitor la Cezar, măscăriciul piraților.

Pușa Roth: – Cezar, măscăriciul piraţilor sau Capcana sau Cine îndrăzneşte să verifice dacă împăratul are chelie falsă, o parabolă grotescă ce aduce din antichitate un personaj celebru devenit măscărici pe corabia timpului. Aţi optat pentru trei titluri sau două subtitluri, lucru mai puţin obişnuit în teatru, nu la dvs. Aţi pus la dispoziţia cititorului, spectatorului mai multe chei, dar cititorul, spectatorul, este pus în faţa atâtor repere încât poate cădea în capcana timpului, direct pe corabia piraţilor. Care ar fi mesajul acestei piese acum, după atâţia de la apariţia ei pe scenă şi în volum?

D. R. Popescu: – Piesa pleacă de la un adevăr istoric. Într-adevăr, Cezar a fost prins de niște pirați. Eu am făcut o corabie a piraților, ca o corabie a lumii. În corabia istoriei tot timpul vor fi pirați, tot timpul unii îi vor prinde pe alții, îi vor judeca, îi vor căsăpi. Și, de fapt, este un șir al puterii. E un joc, ăștia se joacă, pirații se joacă, fac teatru. Ei se distrau. De fapt, e o istorie dansantă, plăcută, a lor, a piraților. Vine unul care spune: „Mă, nenorociților, eu sunt Cezar, mă! Eu voi conduce lumea.” Și râd de el. „Așa ceva nu se poate, noi conducem!” Și ce se întâmplă în piesă? La un moment dat, unul îl omoară pe Cezar și spune că el e Cezar. Pe urmă vine altul, gras, îl omoară pe cel de-alscriitori romani d r popescu pusa roth doilea și spune că el e Cezar. Pe urmă vine altul. De fapt, istoria puterii lui Cezar este istoria atâtor Cezari! Este o nebunie a puterii, a jocului, a contestării și a crimei, în ultimă instanță. Adică acești oameni se joacă de-a puterea sacrificând, sacrificându-se. Am mai ținut la un lucru. Am scris piesa asta pentru Radu Beligan și pentru Amza Pellea. Am scris multe piese plecând de la niște actori, adică niște actori pe care eu îi auzeam că ar spune replicile din piesă. Am scris o piesă în vara asta (2010) pentru Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Ei puteau să dea replicile din piesă ca actori. Niciodată piesele pe care le-am scris pentru anumiți actori nu au fost jucate de ei. Revin la Cezar. Am dat-o la Teatrul de Comedie și nu s-a jucat niciodată. De ce și pentru Amza Pellea? Eram odată la o cârciumă cu actorii, mai mergeam pe la filmări, și eram cu Geo Saizescu, cu Amza Pellea, cu mai mulți. Cei de acolo i-au zis: „Ia spune-o, măi, tu, pe aia cu nunta câinilor!” Amza imita câinii în diverse situații: de fericire, de iubire etc. Era un show al lui Amza. Și mi-am zis: „Ia să-l fac eu pe ăsta personaj!” și l-am făcut personaj chiar cu numele lui și chiar l-am pus să facă acest show de câteva ori. L-am pus să mute de pe palierul tragic al istoriei, pe un palier al vieții. D-aia e și Piele în piesă. Bineînțeles că nu a fost jucată la București, însă a fost jucată la Sfântu Gheorghe. Un regizor maghiar a citit-o în românește, și-a dat seama că e o piesă bună – era un regizor foarte deștept – a tradus-o și a pus-o în scenă. A avut un succes grozav. Am văzut-o și la Sfântu Gheorghe, și în turneu la Brașov. Aici, nimeni nu știa ungurește și nimeni nu știa despre ce-i vorba acolo. Pe urmă, regizorul a plecat la Budapesta, îmi pare rău de el, nu știu ce o mai fi făcut. Apoi s-a jucat la Oradea, au citit-o în română cei în drept să-și dea cu părerea și au început să-și dea seama despre ce e vorba. Piesa era scrisă prin ’67–’68, cam așa ceva. Au început să se întrebe: „Cine e Cezar ăsta? Ce-i cu puterea asta?” Și atunci, ca să ascundă asta, regizorul a… militarizat-o cumva. A făcut un fel de putere militară care puteau fi nemții sau rușii, un regim militar oricum…

P. R.: – I-au luat farmecul…

D. R. P.: – Nu numai că i-au luat farmecul, au trezit și mai mari suspiciuni. În loc să o salveze, au ras-o. Nu s-a mai jucat. S-a jucat după ’90, dar au făcut o caricatură. Adică, personajele semănau cu cutare sau cutare. Nu, piesele nu trebuie să semene cu nimeni.

_______________

*) Titlul complet: Cezar, măscăriciul piraţilor sau Capcana sau Cine îndrăzneşte să verifice dacă împăratul are chelie falsă.

**) Mirela Rozoveanu, Dumitru Radu Popescu, București, Editura Albatros, colecția „Monografii”, 1981.

Fragment din spectacol

logo revista teatrala radioAniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic


Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”, interviu realizat de Pușa Roth

Lăuntrul exemplar, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie la spectacolul Duios Anastasia trecea

Arhiva rubricii Aniversare

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

costintuchilaANIVERSAREcezar mascariciul piratilor,d r popescu despre piesa cezar mascariciul piratilor,editura ars longa,istoria in teatru,pusa roth
În cadrul săptămânii aniversare dedicate scriitorului Dumitru Radu Popescu (n. 19 august 1935), Teatrul Național Radiofonic a programat miercuri, 19 august 2015, la ora 0.30, la Radio România Cultural, în seria „Mari spectacole”, Cezar, măscăriciul piraților. Adaptare de Georgeta Răboj şi Constantin Dinischiotu. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Dan...