de ȘERBAN CIONOFF

cronica serban cionoff

Sincer să fiu, atunci când vechiul meu prieten Ion-Bogdan Martin m-a invitat la lansarea noii sale cărți ”Târziul fără sfârșit’’, apărută recent la Editura Ararat, am fost nițel pus în derută. De data acesta fiind vorba despre un volum de poeme, iar pe autor îl cunoșteam mai degrabă ca dramaturg și ca prozator. I-am savurat, de pildă, proza satirică din ”La vânătoare de râși’’ și din ”Vineri 13-ceasul rău pisica neagră’’. Cât despre dramaturg, am avut (binemeritate zic eu) aprecieri atunci dând am prezentat, chiar aici, în spațiul atât de generos al Revistei Teatrale Radio, câteva impresii de spectator după premiera piesei ”Aventură în 4 sau Cum să pierzi un tren într-un colț de lume’’, pusă în scenă de Bogdan Gagu la Teatrul InDArt prin anul 2014.

Dar, cum invitațiile prietenilor, mai ales cele la asemenea evenimente încărcate cu aleasă vibrație sufletească, se execută, nu se discută, am participat la acest eveniment și trebuie să mărturisesc, fără rezerve, că am avut parte de un adevărat regal de poezie și de cânt. Precedat de cuvinte de cuvinte de sinceră apreciere rostite de Sirum Terzian, directorul Editurii Ararat, amfitrion admirabil al întâlnirii noastre, precum și de profesorul George Golceanov, reputat exeget al operei Marelui Will. Aprecieri cărora trebuie să le adaug comprehensivele notații ale dramaturgului Dinu Grigorescu pe care le aflăm în eseul ”Seducția poeziei comunicative’, care deschide volumul: ”În oceanul de lirică contemporană populat de spirite ludice, însetate de glorii imediate, poezia dramaturgului Ion Bogdan Martin pare mai curând sfioasă decât agresivă, discret confesivă, extrem de comunicativă la primul pilon estetic.’’

Vasile Filipescu

Vasile Filipescu

La urma urmelor, de ce ne-am întreba cine este Ion Bogdan Martin – dramaturg, poet sau prozator – de vreme ce, de la G. Călinescu cetire, știm că există o ”fatalitate a vocației’’ și, de aceea, ”talentul nu comandă separația pe genuri’’. Așa încât, dacă ar fi să definesc vocația esențială a autorului, atunci aș opta pentru ,,un lirism asumat și bine temperat’’, care transcende separației genurilor. Vocație pe care a pus-o, cu adevărat și atât de convingător, în lumină, recitalul oferit de doi actori remarcabili: Mihaela Măcelaru și Vasile Filipescu. De aceea, regret că nu am posibilitatea de a oferi cititorilor secvențe din acest recital, dar sper ca, într-un viitor cât mai apropiat, să inserez în acest spațiu de referință câteva dovezi ale adevărului acestor impresii de spectator. Secvențe între care aș așeza la loc de frunte aceste versuri recitate de Vasile Filipescu: ”În dimineți de dor/ Cu miros proaspăt de gutui/Te aștept…/Te aștept, iubito/ Ca de fiecare dată/Cu păru-ți lung/Castaniu învolburat/Să-mi prelingi în suflet/Poezia primei iubiri/În toamna înmiresmată/ Iubire ce, nu-i așa?/Nu se va sfârși/Nu se va sfârși niciodată’’. Cărora se cuvine a le adăuga, numaidecât, câteva stihuri din recitalul Mihaelei Măcelaru: ”Hai cu mine-n nemurire/Sus în deal la mănăstire//Hai cu mine la plimbare/Prin fân proaspăt și cicoare// Hai cu mine peste ape/Să vedem peștii de-aproape //Hai cu mine la taifas/Ș-om vorbi prin gând și glas’’.

Mihaela Măcelaru

Mihaela Măcelaru

Dar momentul culminant, apogeul i-aș spune, al acestui recital de excepție i-a aparținut Mihaelei Măcelaru care a oferit o răscolitoare transcripție melodică a poeziei ”Dor de…’’: ,,Săruta-m-ai dimineața/Când e soarele cu fața/Săruta-m-ai după-masă/Când e lumea mai voioasă./Săruta-m-ai pe-nserat/Când ies lupii la vânat/Săruta-m-ai pe furiș/Într-un loc de ascunziș/Săruta-m-ai în pădure/printre rugi de fragi și mure./Săruta-m-ai ca și când/Doar de tine-aș fi flămând/Săruta-m-ai tu, femeie/Hărăzită Dumnezeie’’. De fapt, o baladă interpretată și, mai ales, trăită, în tradiția nemuritoare, mereu regăsită a legendarei Maria Tănase.

În tot, un regal poematic pe care îl socotesc întru totul demn de a fi reluat și dăruit unui public iubitor de asemenea întâlniri lirice. Întâlniri de suflet și pentru suflet dedicate unui public în întâmpinarea căruia vine Ion Bogdan Martin cu generosul său mesaj.

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

Gaițele vechi și noi

Casanova, sens sau non-sens

„Un baladist care, până și în miezul zilei, se visează pe scândurile scenei’’

O euro-revistă, ca la noi, la Savoy

Lăsăm supărarea-n hol. Nu și ironia!, cronică de teatru

S-a întâmplat, ca niciodată, Anda Călugăreanu, cronică de teatru

Respectul agorei pentru cel ce ne descrețește frunțile și ne destinde inimile: Alexandru Arșinel

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru  

costintuchilaRECITALbaladă,Ion Bogdan Martin,maria tanase,Mihaela Măcelaru,recital poezie,serban cionoff,Vasile Filipescu
de ȘERBAN CIONOFF Sincer să fiu, atunci când vechiul meu prieten Ion-Bogdan Martin m-a invitat la lansarea noii sale cărți ”Târziul fără sfârșit’’, apărută recent la Editura Ararat, am fost nițel pus în derută. De data acesta fiind vorba despre un volum de poeme, iar pe autor îl cunoșteam mai...